Bucureștiul care contează

Nicușor Dan e un om care se uită în ochii tăi, nu în buzunarul tău. E un om care îți cere să te ajuți, nu să îl ajuți. E venit în campania asta cu tot ce știe și cu tot ce are, pentru cei care vor mai mult de la locul în care trăiesc.

A început campania electorală. Complet ana­poda. Pe de o parte, candidații PDL care își pun pozele pe afișe fără culoarea și fără sigla partidului pe care îl reprezintă, iar pe de altă parte candidații PSD care în­deamnă oamenii să se înscrie în PSD, pentru că altfel n-au niciun viitor. Între timp, PNL candidează în alianță cu PC, adică urmașii celor care au murit în pușcăriile comuniste defilează la braț cu urmașii se­curiștilor care i-au băgat pe primii în pușcăriile co­mu­niste. Trei abordări evident anor­male pentru orice om normal, dar perfect normale pentru politicienii care conduc Ro­mânia.

Cu toate aceste aiureli, campania asta e pri­ma din 2004 încoace, de când am votat URR, când voi vota iarăși din convingere. De data asta nu pentru un partid, ci pentru o per­soa­nă - pentru Nicușor Dan la Primăria Bu­cu­reș­tiului. Unul dintre sloganurile URR zicea: „Oa­meni ca tine, nu politicieni“. Nicușor Dan nu e ca mine, e mai bun ca mine. Pentru că el a găsit timp, energie și determinare să lup­te cu persoane, firme și instituții ale statului pentru a apăra Bucureștiul de cei pentru care Ca­pi­ta­la e doar o sursă de profit și nimic mai mult.

Așa cum îl cunosc, m-am gân­­dit ce-ar fi făcut Nicușor Dan dacă ar fi fost primar al Bucureștiului în timpul finalei Europa League. Și cred că îna­inte de a se preocupa de cum o să se simtă Platini la Bu­cu­rești, s-ar fi preocupat ca pe suporterii spanioli să nu-i fu­re toți taximetriștii țepari ca­re bântuie aeroportul, străzile și hotelurile Capitalei, în căutare zilnică de vic­time. Înainte de asta, ar fi pus pe site-ul pri­măriei o secțiune specială în engleză și spa­niolă, ca­re să-i ajute pe turiștii spanioli cu ce­le mai importante informații. Și ar fi distribuit in­for­mațiile astea tipărite către ei și în centrul vechi. Înainte de asta, ar fi strâns un grup de cu­noscuți, de la organizații de tineri, de ar­tiști, de voluntari, ca să-i întrebe ce fel de eve­ni­mente cred ei că ar trebui să organizeze pri­măria împreună cu ei, pentru ca zecile de mii de spanioli să ducă acasă un sentiment cât mai plăcut legat de București și să-și do­rească să se întoarcă aici și pentru alte mo­tive în afară de patetica noastră mândrie le­gată de frumusețea româncelor.

Într-un cuvânt, Nicușor Dan ar fi fost mult mai preocupat de cum se simt vizitatorii spa­nioli printre bucureștenii obișnuiți decât cum se simt somitățile străine printre oficialitățile autohtone. E o diferență esențială de pers­pec­tivă. Dintre toți candidații notabili la Primăria Bucureștiului, Nicușor Dan e singurul care ar reprezenta pe cineva din afara instituțiilor statului. Toți ceilalți sunt prinși într-un sistem al cărui unic scop e propria prezervare și pros­peritate.

Nicușor Dan e un matematician de succes. Are o minte structurată, coerentă și sis­te­mi­că, capabilă să pună o noimă în complexitatea haotică a aglomerării urbane numită Bu­cu­rești. A trăit în Occident și a deprins aspirațiile firești de dezvoltare comunitară. Aș vrea să trăiesc într-un oraș care să aibă calmul și ima­ginația lui.

Omul acesta e și un luptător de succes. A sto­pat de la demolare monumente istorice și de la construcție monstruozități arhitecturale. A făcut asta cu o mână de oameni inimoși ca el, împotriva unor structuri de putere fi­nan­ciară și instituțională incomparabil mai mari. Aș vrea să trăiesc într-un oraș care să aibă cu­rajul lui.

Nicușor Dan e un om care se uită în ochii tăi, nu în buzunarul tău. E un om care îți cere să te ajuți, nu să îl ajuți. E venit în campania as­ta cu tot ce știe și cu tot ce are, pentru cei care vor mai mult de la locul în care trăiesc.

Ce șanse are el? Fix atâtea câte îi dăm noi, bucureștenii. Niciuna în plus sau în minus. Un bun prieten, fost membru în conducerea URR, îmi povestește că periodic se întâlnește cu oameni care îl întreabă de URR și dacă mai suntem activi în politică. El le răspunde că nu, iar apoi ei îl întreabă „dar de ce?“. La care amicul meu îi întreabă: „ne-ai votat?“ și, de obicei, primește răspunsul că nu. „Vezi, de-aia nu mai suntem în politică.“ 

Eu vreau foarte tare ca oameni precum Ni­cușor Dan să fie în administrația și politica românească mult timp de acum încolo. De aceea o să-i votez doar pe ei, pe fiecare, ca să conteze. //