Laura Ștefan: În jurul deciziei CCR e o largă coaliție formată din politicieni și magistrați

În contextul în care Curtea Constituțională a decis că nu mai există obligația de a declara bunurile soției, soțului și copiilor, iar declarațiile de avere și interese nu vor mai fi publice, am discutat cu Laura Ștefan, experta anticorupție care a lucrat în mandatul Monicăi Macovei, fost ministru al Justiției, la legea ANI.

Principalele idei:

• Decizia Curții Constituționale este încă un tratament arogant aplicat românilor și nu face decât să crească nervozitatea socială.

• În condițiile în care în alte țări se discută despre extinderea conținutului declarațiilor de avere, în România se aduc argumente în carese opune principiul garantării vieții private împotriva publicării unor informații absolut esențiale despre oamenii care ocupă funcții publice.

• Nu vom mai avea niciun fel de informații de natură financiară despre politicieni, despre demnitari, despre judecători de rang înalt.

• Într-un moment în care românilor li se cere să strângă cureaua, politicienii sunt lăsați să-și ascundă bunurile de ochiul public.

• Este începutul unei restaurații și nu e întâmplător că decizia vine înainte de termenul de depunere a declarațiilor pe acest an și înainte de terminarea mandatelor celor trei judecători care pleacă de la Curtea Constituțională.

• Curtea Constituțională pune în discuție și demontează însuși principiul de bază pe care legea este construită: transparența în viața publică și viața politică. Nu e un element tehnic, este un element fundamental al construcției sistemului de integritate publică în România.

• În jurul deciziei CCR e o largă coaliție, formată nu doar din politicieni, ci și din magistrați de rang înalt, din foarte mulți oameni care, de-a lungul timpului, au avut probleme și explicații de dat, ca urmare a investigațiilor de presă.

• Faptul că țări care au probleme mai mici de corupție nu au mecanisme la fel de dezvoltate nu este un argument pentru a trage o concluzie privind invalidarea politicii de transparență în România.

 Care este efectul deciziei CCR prin care declarațiile de avere și interese nu vor mai fi publice și nu vor mai conține veniturile soților și copiilor?

Efectul este unul letal cu privire la această politică de transparentizare a veniturilor și bunurilor persoanelor care lucrează în sectorul public. Pe de o parte, Curtea Constituțională a spus că nu mai trebuie să existe obligația de a declara elementele financiare ale soților și ale copiilor. Și, pe de alta, că nici măcar declarațiile funcționarilor publici, ale demnitarilor nu mai pot fi publicate pe site-ul Agenției Naționale de Integritate, pentru că, nu-i așa, le încalcă viața privată această publicare.

Pentru mine este absolut șocant, în condițiile în care sunt alte țări care încearcă să extindă conținutul declarațiilor de avere astfel încât să acopere nu doar familia cu acte, în condițiile în care în alte țări sunt gândite mecanisme prin care în declarația de avere să fie incluse și bunurile al căror beneficiar este demnitarul care depune declarația de avere, chiar dacă ele sunt trecute pe numele altor persoane. Deci, în condițiile în care la nivel internațional discutăm de aceste tendințe și de interconectarea cu mecanismele de control pe spălarea banilor, în România venim cu argumente de anii 1990, în care ni se opune principiul garantării vieții private împotriva publicării unor informații absolut esențiale despre oamenii care ocupă funcții publice. Mie asta mi se pare absolut stupefiant, mai ales că instanța constituțională s-a mai pronunțat pe prevederi din Legea Agenției Naționale de Integritate.

S-a mai pronunțat și a spus exact contrariul.

E adevărat, abia aștept să citesc și eu care sunt argumentele care au stat la baza acestui reviriment, altele decât acelea care țin de oportunități politice.

Care este totuși explicația unei astfel de decizii, ce pare începutul unei restaurații?

Este începutul unei restaurații și nu cred că e întâmplător că decizia vine înainte de termenul de depunere a declarațiilor pe acest an. Cred că am avut un vid de putere sau un moment de tranziție de la un președinte la altul și diverși oameni cu influență au profitat de acest moment.

Ați lucrat în mandatul Monicăi Macovei la această lege și îmi aduc aminte că declarațiile de avere și de interese și controlul acestora au avut dușmani înfocați de la început. Părea însă că lucrurile se potoliseră, că, în timp, demnitarii acceptaseră inevitabilul.

Legea cel mai greu de negociat a fost aceasta și vă aduc aminte că s-au modificat atunci legile justiției. Deci legile justiției au trecut mai ușor decât legea ANI, care a avut nevoie de aproape  doi ani de negocieri dure cu partidele. Dar în niciun moment nu s-a pus în discuție dacă respectivele declarații de avere trebuie să fie sau nu publice, dacă trebuie să acopere sau nu soțul, soția și copiii. Vreau să spun că lucrez pe subiectul ăsta de peste 20 de ani și că nu are sens să discutăm despre declarații de avere dacă ele nu acoperă toți membrii familiei declarantului.

Bunurile se pun în multe jurisdicții nu pe numele declarantului, ci pe numele membrilor apropiați din familie. Avem cazuri în care copii de 3-4-5 sau 10 ani au adevărate imperii imobiliare. Ce să credem, că într-adevăr aparțin acelor copii respectivele bunuri?

Nu vom mai avea niciun fel de informații de natură financiară despre politicieni, despre demnitari, despre judecători de rang înalt. Iar asta, într-o perioadă în care ni se spune că vin momente grele, în care românii trebuie să pună mână de la mână ca să salveze țara din prăpastia economică în care, adaug eu, o împing politicienii. Noi trebuie să strângem cureaua, iar politicienii trebuia să fie lăsați să-și ascundă bunurile de ochiul public.

Un argument pe care îl aduc diverși politicieni și analiști este că verificarea declarațiilor rămâne în continuare la ANI. Vi se pare un argument valabil?

Teoretic, rămâne posibilitatea de control, dar eu vă spun că ne-am întors în 1996, în care controlul pornește atunci când primești o sesizare că o informație introdusă în declarația de avere nu este reală. Spuneți-mi și mie cum ar putea cineva care nu vede declarația de avere, pentru că nu e publică, să știe că nu este corectă, nu este completă? Suntem în plin Kafka. Ce să controleze ANI, să le ia pe toate la verificat? Și, încă o dată, dacă în declarațiile respective se introduce doar informația referitoare la declarant, practic am încheiat discuția despre un control efectiv.  În practică, acolo unde există probleme, bunurile nu sunt pe numele declarantului, sunt puse pe numele familiei. Avem judecători celebri care au parteneri cu adevărate imperii financiare sau imobiliare.

Deci cred că a fost o largă coaliție în spatele acestei decizii. Și nu cred că e întâmplător că decizia vine înainte de terminarea mandatelor celor trei judecători care pleacă de la Curtea Constituțională și înainte de data depunerii declarațiilor de avere din acest an.

Președintele Nicușor Dan, în luarea de poziție critică față de această decizie, a spus că Parlamentul ar trebui să modifice articolele respective cu celeritate, astfel încât să le pună în acord cu decizia CCR. Credeți că e posibil așa ceva?

Eu sunt un om care crede cu tărie în politica de creștere a transparenței și integrității în sectorul public prin declarații de avere, am lucrat și atunci când s-a înființat ANI, lucrez și în alte țări pe acest subiect. Deci vă rog să mă credeți că țin la tema asta și că știu ce vorbesc.

 În al doilea rând, trebuie să înțelegem că dreptul nu este magie și că, dacă susținem că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii pentru toată lumea și că nu se poate legifera împotriva lor, atunci trebuie să ținem cont de aceste principii și când este vorba despre politica pe declarații de avere. În acest moment, eu nu cred că vorbim despre mici ajustări tehnice. Evident că acestea se pot face.

Însă dacă ne uităm la ce au scris în comunicat judecătorii de la Curtea Constituțională, n-avem încă motivarea, ei pun în discuție și demontează însuși principiul de bază pe care legea asta este construită, și anume transparența în viața publică și viața politică. Ăsta nu e un detaliu, nu e un element tehnic, este un element fundamental al construcției sistemului de integritate publică în România. Deci, cu toată bunăvoința, dacă într-adevăr motivarea deciziei Curții va urma liniile directoare din comunicatul de presă, nu văd cum anume se poate salva acest sistem al declarațiilor de avere transparente și complete.

Spuneți că aveți senzația că există o înțelegere, o coaliție în spatele acestei decizii? La ce anume vă referiți? La o coaliție politică, la o coaliție de interese?

Nu cred că e vorba doar despre politicieni care împing spre mormânt această politică publică, cred că e vorba și despre magistrați de rang înalt, cred că e vorba de foarte mulți oameni care, de-a lungul timpului, au avut probleme și explicații de dat, ca urmare a investigațiilor, în majoritate făcute de presă pe baza declarațiilor lor de avere. Și cred că trebuie să ajungem să vorbim din nou despre felul în care sunt făcute numirile la Curtea Constituțională. De la bun început, atât PSD, cât și UDMR au fost oponenți vehemenți ai acestor politici, s-a ajuns până la urmă la o soluție negociată politic, dar asta nu înseamnă că ei sunt mulțumiți cu actuala stare de fapt, mai ales în condițiile în care în prezent există o mulțime de informație disponibilă online care poate să contribuie la verificarea încrucișată pe care o fac jurnaliștii de investigație.

Declarațiile de avere nu sunt începutul și sfârșitul transparenței în funcția publică, însă fără ele va fi foarte greu pentru jurnaliști, pentru  ONG-iști și, în general, pentru cetățeni să înțeleagă cine sunt acești oameni care iau decizii majore în țara noastră.

Credeți că această decizie va grăbi discuția despre modificarea Legii Curții Constituționale, mai ales că președintele a anunțat că vrea să pună în dezbatere această temă?

Nu văd o relație directă și depinde ce modificări dorim să facem la legea CCR, pentru că, de exemplu, eu nu sunt de acord că în Curte ar trebui să fie numiți doar judecători și procurori. Președintele a anunțat și cred că e o temă importantă pentru România și cred că trebuie discutată, însă soluția, după părerea mea, nu este închiderea Curții Constituționale față de societate, ci, dimpotrivă, diversificarea reprezentării în Curtea Constituțională și numirea pe merite, nu pe liste scurte de partid.

Practica în Europa este neunitară în ceea ce privește declarațiile de avere, dar observăm că în țările estice există o mai mare transparență decât în vest.

 Nu e deloc uimitor. Explicația este foarte simplă, politica de transparentizare în sectorul public a cunoscut o creștere constantă în ultimii 20 de ani. Acum avem cam 160 de jurisdicții la nivel mondial care au diferite mecanisme de control al averilor și de declarare a averilor.

 Văd și această linie de argumentare, domnule, în Germania nu se face așa, în Franța nu se face așa. Mi se pare că punctul pe „i” l-a pus domnul Bolojan, care spune cu subiect și predicat: „Pe mine mă interesează o politică publică care să funcționeze în România, nu în Germania, nu în Franța”. Sunt alte țări în care chiar declarațiile de venituri sunt publice, declarațiile pe care le depunem cu toții la ANAF.  România a găsit o cale care a funcționat. De ce trebuie să aruncăm această cale la gunoi, în condițiile în care n-avem să punem altceva în loc?

România e o țară cu probleme serioase de corupție. Nu toate țările pe lumea asta au probleme la fel de serioase. Deci, faptul că țări care au probleme mai mici de corupție și care au încredere mai mare în lumea politică nu au mecanisme la fel de dezvoltate nu este un argument, cred eu, pentru a trage o concluzie privind invalidarea politicii de transparență în România.

Există o furie împotriva Curții Constituționale, s-a văzut asta în alegeri, după anularea primului tur de anul trecut. Credeți că lucrurile se vor amplifica după această decizie?

Răspunsul este, cu siguranță, da. Oamenii sunt nemulțumiți, am văzut asta în ambele alegeri, când au votat doi candidați care au fost percepuți ca fiind din afara sistemului, corect sau greșit. La nivelul societății românești, lumea pune semnul egal între Curtea Constituțională și diverși actori politici care au trimis judecătorii acolo.

În acest moment, decizia Curții Constituționale este încă un tratament arogant aplicat românilor și nu face decât să crească nervozitatea socială, și așa la cote maxime.

 Ce să zic, mă așteptam ca partidele tradiționale să priceapă mai mult. Să priceapă cât este de dificilă situația lor în România și că, de felul în care vor gestiona actul de guvernare, criza economică și anii care vin, va depinde existența lor. Decizia Curții Constituționale nu arată asta, dimpotrivă. De abia ieșirăm la liman și luarăm o gură de aer curat, chiar în momentul imediat următor, politicienii, împreună cu judecătorii Curții Constituționale castrează, distrug această politică importantă de transparentizare a vieții publice la cel mai înalt nivel, oferind politicienilor și magistraților de rang înalt posibilitatea să se ascundă în spatele ușilor închise și să pună greul guvernării pe umerii cetățenilor.

Interviu realizat de Andreea Pora