Ovidiu Voicu: „Președintele Nicușor Dan a pierdut fereastra de oportunitate de după alegeri”

Credeți că România se află într-o fundătură, așa cum afirmă mulți în spațiul public?

N-aș spune că suntem neapărat într-o fundătură, pentru că suntem încă într-o situație în care avem opțiuni. Fundătura este atunci când singura direcție posibilă este un regim autoritar, adică pierderea democrației, căci despre asta vorbim. Opțiunile sunt păstrarea democrației liberale, cu respectarea drepturilor, așa cum le cunoaștem, ori un drum către o formă de autocrație, care poate să fie gen democrația iliberală a lui Viktor Orbán sau ceva mai dur, cum vedem în Rusia sau Belarus, sau ceva bizar cum vedem peste Ocean, în care însăși democrația americană este în pericol. În bună măsură suntem salvați de faptul că suntem parte a Uniunii Europene. Economia este susținută de fonduri europene, asta este ceea ce ne-a ajutat să evităm o catastrofă economică, și în același timp există încă în zona politică reflexul de a păstra măcar aparența respectării drepturilor și libertăților cetățenești.

Există însă un acut sentiment de frustrare și nemulțumire la nivelul populației, și aici nu mă refer doar la suveraniști. Puteți identifica sursa principală a acestei frustrări?

Eu cred că principala cauză este proasta guvernare. Și aici includ toate lucrurile care sunt evidente, de la proasta administrare a țării, faptul că avem bani, suntem totuși o țară cu resurse multe, dar care sunt atât de prost folosite, încât nu vedem rezultatele nici imediat, nici pe termen lung. La proasta guvernare includem corupția, despre care vorbim mai puțin, dar care este vizibilă și creează resentimente majore. Și prin corupție înțeleg atât termenul penal al cuvântului, folosirea de resurse publice pentru clienții politici, dar și tot acest amestec de privilegii, funcții, rente extrase din bani publici, băieți deștepți și lucruri care sunt legale în sine, adică nu încalcă nicio lege, dar sunt profund imorale. Iar acest ansamblu conduce la un efect clar de inegalitate socială, de unde și nemulțumirea. Partidele de extremă dreapta sunt mai degrabă debușeul unei nemulțumiri generale legate de felul cum e guvernată țara. Tocmai aici este locul în care încă avem soluții, pentru că ieșirea evidentă este să ai o guvernare ceva mai bună.

Sunteți optimist în sensul acesta sau nu?

Nu sunt optimist, pentru că în coaliția de guvernare este un pol care încearcă să schimbe lucrurile exact în direcția asta, nu neapărat de a tăia toate privilegiile și tot accesul la banii publici, dar măcar de a folosi o parte din resursele statului pentru o guvernare mai bună. În același timp, avem și o coaliție antireformistă, care e din ce în ce mai puternică, de fapt, același USL, adică o alianță PSD-PNL-UDMR care exclude grupul reformist în jurul lui Bolojan și exclude USR, și care ar vrea să păstreze puterea ca lucrurile să rămână așa cum au fost din 2021 încoace. Adică, ei să își folosească toate resursele în beneficiu personal, sperând că vor reuși să rămână indefinit la putere prin diverse mijloace, legate mai degrabă de pomeni electorale, mințirea electoratului, manipulare și așa mai departe.

În acest context, credeți că Bolojan va supraviețui ca premier anul acesta sau nu?

Cred că sunt două elemente importante de care depinde capacitatea premierului Bolojan de a rămâne în funcție până în 2027, când oricum își va pierde mandatul în favoarea PSD. Primul e legat de rezultatul imediat al măsurilor de austeritate, de minimă reformă. Probabil că PSD va fi mult mai motivat să scape de Bolojan după ce va trece ce e mai rău, va fi făcut țap ispășitor pentru lucrurile rele, după care vin ei la putere și reiau lucrurile.

Al doilea element e legat de dinamica internă în PNL. Sunt zone puternice de baroni locali, gen Ilfov sau Iași, care de-abia așteaptă momentul să scape de Bolojan. Pe de altă parte, Bolojan încă are susținerea partidului după sperietura de anul trecut din alegeri, în ciuda faptului că a intrat în coliziune directă cu partea pesedizată, baronizată a partidului.

Ce rol joacă sau ar trebui să joace președintele Nicușor Dan? Întreb asta pentru că observ o dezamăgire față de ce a făcut în aceste prime luni de mandat.

Mă înscriu în rândul celor dezamăgiți de faptul că Nicușor Dan pare că nu a înțeles cum funcționează politica românească. El este natural înclinat către o perioadă mai lungă de analiză, înainte de a lua decizii. Am văzut asta în mandatele de la Primăria Generală. A pierdut fereastra de oportunitate de după alegeri pentru că, pe de o parte, s-a cantonat foarte mult în disputa între partide, în participarea la negocierea pentru crearea coaliției și, pe de altă parte, nu a folosit pârghiile pe care le are la îndemână. Nu a impus șefii serviciilor secrete, nu a venit cu o restructurare a diplomației, cu o restructurare a zonelor de forță, acolo unde ar fi putut să acționeze imediat. În primele luni de mandat, dacă acționa în această zonă, și-ar fi consolidat și puterea internă, și susținerea populară.

În același timp, un alt lucru pe care nu-l face, și care este, aș zice eu, principala putere a președintelui, este că nu și-a folosit suficient legitimitatea dată de vot. Președintele poate să țină discursuri în Parlament, poate să meargă la CSM, poate să meargă la ședințele de guvern și să amintească de fiecare dată care sunt nemulțumirile populare și care sunt așteptările cetățenilor de la politicieni. Partidele nu puteau să ignore o astfel de abordare, în care președintele se face vocea celor ce l-au ales și vine și le spune care sunt lucrurile ce trebuie făcute. Nicușor Dan a ratat până acum acest lucru, încă poate să-l mai facă, dar nu știu dacă are profilul personal și intelectual care să-i permită să facă acest lucru.

Vedem negocieri în ceea ce privește șefii serviciilor secrete, ceea ce se conturează este că partidele vor impune oamenii. Va ceda președintele?

Nu am avut și nu avem nicio discuție despre ce au greșit și cum au greșit serviciile de informații de nu au fost în stare să apere țara exact la momentul cel mai important, cel al alegerilor. Or, asta mi se pare emblematic pentru relația președintelui cu serviciile. Nici nu a venit cu o echipă de oameni pentru șefia serviciilor care să nu poată fi respinși de partide. Nu s-a mișcat repede și până la urmă pare să devină, ca și domnul Iohannis, un prizonier al structurii de securitate națională și să pună șefi ai serviciilor nume compromise, gen Cătălin Predoiu, care de ani este plantat acolo unde e nevoie, la Justiție, la Interne, să nu facă nicio reformă, ci doar să se prefacă că muncește. Ba chiar să facă antireforme, cum s-a întâmplat la Justiție cu acele legi.

Revenind la chestiunea fundăturii de care discutam, cum vi se pare situația din Justiție care a ajuns complet acaparată de această grupare Savonea, devenită o mașinărie de exonerat mari corupți?

Aici mi se pare că suntem într-adevăr într-o fundătură. În momentul de față, în mod real, magistrații au propriul destin în mâini. Ei sunt cei care iau 90% din deciziile legate de cariera proprie și de ceea ce se întâmplă în Justiție, uneori chiar împotriva voinței legislativului, a organului suprem al țării conform Constituției. Dar iată că nici asta nu merge și nu merge din cauza calității oamenilor.

Cei care sunt acum la conducerea sistemului de justiție sunt din interior, dar se comportă exact ca politicienii din partidele politice. Și te întrebi, de asta spun că suntem într-o fundătură, care este calea? Care e soluția? E o problemă mai degrabă legată de imoralitatea dominantă în societatea românească. Cred că suntem prea mulți noi, cetățenii români, care ajunși în poziții de putere suntem dispuși să le folosim mai degrabă în interes propriu decât în interes general. Cred că asta definește oportunismul. Cumva aici este marele eșec al celor 36 de ani pe care i-am parcurs de la Revoluție, nu am reușit să aducem moralitate în societate înainte de a o aduce în politică. Nu știu cum să ieșim de aici. Probabil că, luptând mai departe, să creăm masa critică de oameni integri în societate. Dar căile de a ajunge acolo sunt complicate și de lungă durată.

E nevoie oare de un șoc pentru a ieși dintr-o astfel de fundătură?

Există teorii care spun că din astfel de fundături, cum e cea din justiție, cum e cea creată de lipsa de moralitate în societate, ieși lovindu-te cu capul de pragul de sus. Și care e pragul ăsta de sus? Să treci, pur și simplu, printr-un șoc, să ajungi în situația de a avea, mă rog, nu un Lukașenko, un Viktor Orbán, dar să treci prin purgatoriul unei zone de autoritarism, pentru a-ți aduce aminte ce ai uitat: cât de rău este să-ți pierzi drepturile.

Cum s-ar traduce la noi un astfel de șoc? Venirea suveraniștilor la putere?

Am trecut pe lângă șocul ăsta cu un Călin Georgescu. Depinde cine sunt suveraniștii. Vorbeam la începutul discuției despre noul USL. Noul USL are în momentul de față un UNPR în Parlament, se numește grupul PACE, condus de Ninel Peia, sunt acolo toți migratorii de la AUR, POT și SOS. Sunt acolo așa-ziși suveraniști oportuniști care sunt gata să devină UNPR și să participe ca „soluție imorală” la susținerea guvernării. Pe asta se bazează, de fapt, PSD, pe faptul că nu e nevoie de o guvernare cu AUR, există acești oameni pregătiți să susțină guvernarea. Asta ne ține, de fapt, într-o zonă de marasm, că n-ajungem la autoritarism. Continuăm să o târâim până când avem o revoluție populară.