De același autor
La inceputul lunii aprilie, doua asasinate in 24 de ore (directorul unei companii mari de energie, Borislav Georgiev, si Georgi Stoev, un scriitor care a documentat in 9 carti organizatiile de tip mafiot in Bulgaria) au reamintit ca Bulgaria postcomunista a fost si este marcata de crima organizata. Asasinate contractate, coruptie in aparatul de politie si in sistemul judiciar, abilitatea crimei organizate de a controla parte din sectoarele economice, cum este energia, nimic din toate astea nu e nou. Bruxellesul avertizeaza, ameninta, cere actiune. Cu o saptamana inaintea acestor asasinate, Manuel Barroso declara la Sofia ca atat la nivel inalt, cat si crima organizata nu isi au locul in Uniunea Europeana(presedintele Barroso uita probabil Italia). In discursul lui Barroso se simte nerabdare: "Nu putem repeta, la nesfarsit, ce trebuie facut si nu se face". Un purtator de cuvant al Comisiei Europene(Mark Gray) declara: "Acest tip de asasinate au continuat sa aiba loc regulat in ultimii ani fara sa fie urmate de procese si nimeni nu a fost gasit vinovat. Este nevoie urgenta de masuri".
Dar daca Bruxellesul mai avea iluzii asupra schimbarilor, scandalul din Ministerul de Interne, care a dus (cu greu) la demisia ministrului, precum si reactiile bulgarilor de rand ar trebui sa le spulbere. Reactiile bulgarilor de rand arata ca fenomenul nu este temporar si este trait de societate ca parte din peisajul politic bulgar de zi cu zi. A devenit fapt divers: nimeni nu se mira, nimeni nu se intreaba de ce. Se ridica din umeri a lehamite. Mai mult, unele dintre reactii sunt mai putin de indignare sau de presiune asupra establishmentului politic sa intervina si mai mult orientate catre victime: "Ce se asteptau sa li intample?"; "Stoev si-a facut-o cu mana lui".
Scandalul legat de Ministerul de Internea aparut ca urmare a publicarii in presa a unor conversatii intre functionari publici ai Ministerului de Internesi personaje cunoscute ale lumii mafiote. Sursa a fost un parlamentar al unui partid de opozitie care, aflat in posesia unui disc continand inregistrari ale acestor conversatii, a contactat presa. Continutul acestor conversatii este demn de scenarii din filmele dedicate mafiei si reflecta tipurile de relatii clientelare care s-au institutionalizat intre functionarii publici si lumea gri a crimei organizate de-a lungul timpului (de exemplu: unul dintre comandantii fortei speciale de politie care ar trebui sa se ocupe de crima organizata aranja un laptop pentru fiica sa cu unul din capii organizatiei mafiote, in schimbul unor informatii). Cu vremea, insusi ministrul Petkov (politician cu state vechi in Partidul Socialist) si deputatii sai au devenit parte din poveste. Pe 13 aprilie, Rumen Petkov isi anunta, in sfarsit, demisia, pe care primul ministru o califica drept un "act de onoare".
Este iluzoriu sa se creada ca toata aceasta istorie va duce la schimbari profunde. Demisia ministrului nu a venit ca urmare a presiunii din partea cabinetului din care face parte sau a primului ministru (initial, reactia guvernului a fost una de tipul "exista o problema in Minister, dar..."), ci ca urmare a presiunii din partea presei si a factorilor externi (Comisia Europeana, lideri europeni si Statele Unite). Urmare a demisiei, primul ministru Stanisev a anuntat crearea unei comisii care sa investigheze si sa propuna reformarea personalului din guvern (ca, de exemplu: limitarea numarului de ministri deputati). Si l-a numit pe ministrul demisionar, Rumen Petkov, ca membru al acestei comisii. Unul dintre partidele de dreapta aflate in opozitie (al fostului prim-ministru Ivan Kostov) a anuntat demararea procedurii de suspendare a presedintelui Parvanov, pe care il acuza de pasivitate. Avand in vedere ca pentru a demara o astfel de actiune este nevoie de o petitie semnata de o patrime din voturile parlamentarilor si ca restul partidelor nu s-au aratat interesate a sprijini aceasta initiativa, este putin probabil ca actiunea sa aiba urmare.
Aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeanaa fost un cadou de Craciun facut pe baza unor promisiuni: ca reformele din capitolele incheiate care nu erau indeplinite (in principal reforma justitiei si masurile anticoruptie) la momentul ianuarie 2007 vor fi introduse, de guvernele acestor tari, in anul urmator aderarii. Uniunea a crezut ca introducerea clauzei de salvgardare, care permite limitarea sau intreruperea fondurilor in cazul neindeplinirii acestor obligatii, va fi suficienta ca instrument de presiune. Dar liderii europeni sunt complet nepregatiti si inapti pentru a juca politica in partea aceasta de Europa, unde legea si obligatiile contractuale se fac si se desfac fara dureri de cap si unde interesul personal, de clan si de partid primeaza fata de binele public. Aderarea a fost cel mai puternic instrument de presiune.
Odata pierdut, procesul de europenizare (abilitatea Uniunii de a determina schimbari la nivel national) nu mai functioneaza cu aceeasi viteza. Studierea fenomenului de europenizare este un subiect la moda printre cercetatorii procesului de integrare. Mai toate studiile care se uita la noile state membre insa sfarsesc in ceata. Legile au fost transpuse, implementarea lor insa e ca un joc de oglinzi: parca se intampla, parca nu. Dupa aderare, elitele politice, atat in Romania, cat si in Bulgaria, arata din ce in ce mai des ca nu au inteles aderarea ca pe o obligatie contractuala, ci ca pe o intelegere la coltul strazii. In ianuarie 2007, presedintele Parvanov anunta o initiativa diplomatica la Sofia intre tarile balcanice (Macedonia, Serbia, Albania) care sa militeze pentru stoparea inchiderii centralei de la Kozlodui. Trecem peste discutia daca aceasta masura este justificata sau nu, cert este ca guvernul bulgar a semnat un Tratat de Aderarecare prevede acest lucru. Cand de la Bruxelles a spus ca astainseamna renegocierea Tratatului de Aderare, elita politica bulgara s-a aratat nedumerita. Asemanator este cazul taxei pe masini la mana a doua in Romania, caz in care guvernul roman sau nu poseda o copie a Tratatuluicare sa contina articolul 90 (pe care taxa il incalca), sau nu are o traducere in limba romana.
Dificultatea Bruxellesului de a determina schimbarea in Europa de Sud-Est se datoreaza faptului ca se joaca dupa reguli diferite. Liderii europeni joaca sah, dupa tratate. Liderii sud-est-europeni joaca table, la mica intelegere.
