De același autor
Democrații au câștigat cu ușurință majoritatea în cele două camere ale Congresului, dând peste cap toate previziunile și sondajele. Au smuls fotolii de guvernatori și senatori cu majorități semnificative în state care până atunci erau tradițional republicane și au câștigat chiar și în districtele care fuseseră redesenate intenționat pentru a favoriza candidații republicani. Bunăoară, în Texas, piatra de temelie a Partidului Republican, democrații au câștigat un fotoliu de senator și pe cel de guvernator. În Mississippi, candidatul democrat la Senat se află în frunte într-o cursă foarte strânsă. A fost un val albastru – un bluenami – care a măturat America de la o coastă la cealaltă cum nu s-a mai văzut de 50 de ani în politica țării.
Aceste rezultate nu s-au datorat geniului democraților care ar fi făcut o campanie excepțională, ci unui singur factor: Donald Trump. A fost un uriaș gest național de repudiere a președintelui în funcție. Niciunul dintre candidații aleși cu mâna lui de către Trump, candidați MAGA, loiali acestuia, nu a câștigat, confirmând în acest fel obiecțiile din interiorul partidului că existau personalități mai potrivite pentru a câștiga, deși nu erau MAGA.
Trump și aliații lui – cercul de apropiați MAGA, vicepreședintele J.D. Vance și alții – s-au convins pe ei înșiși că nu președintele a fost cauza eșecului, ci războiul din Iran. Dacă nu era războiul din Iran, prețurile la combustibili nu ar fi crescut, nu ar fi crescut nici prețurile la bunurile de consum și la alimente, iar americanii s-ar fi bucurat de politicile administrației generatoare de creștere economică. „De fapt, aveam cea mai grozavă economie, a declarat Trump pentru FoxNews. Dar din cauza prețului benzinei oamenii nu văd acest lucru așa de bine cum ar fi văzut fără acest preț. Iar prețul benzinei a fost cauzat de Iran”. Fără îndoială, războiul din Iran a fost unul dintre factorii care au determinat rezultatul votului de marțea trecută, dar nu a fost nici pe departe singurul și, în niciun caz, cel mai important. Costul ridicat al vieții a fost un alt factor pe care unii dintre republicani, dar și unii comentatori l-au pus pe seama politicii discreționare de tip imperial de impunere de tarife vamale unor țări, pe criterii absolut subiective. Creșterea taxelor vamale a dus la creșterea prețurilor la bunurile de import, care a atras creșterea inflației și deci a prețurilor bunurilor autohtone. Dar, ciudat, nici prețul benzinei, nici prețul alimentelor și al celorlalte bunuri nu au constituit principalele motive pentru care americanii au votat în felul în care au făcut-o.
Corupția, cea mai mare preocupare
Potrivit unui exit-poll realizat de Associated Press în toate cele 50 de state și în care au fost intervievați 100.000 de oameni, 6 din 10 alegători au declarat că votul lor a fost determinat „în mod crucial” de costul vieții. Însă peste 60% au declarat că, pentru ei, corupția a fost factorul crucial. În alte exit-polluri, numărul celor preocupați serios de corupție a ajuns la 90%, peste orice îngrijorare economică. În pofida faptului că republicanii au pretins că alegătorilor le pasă prea puțin de faptul că, anul trecut, Trump a câștigat peste un miliard de dolari din meme coins și criptomonede, s-a dovedit că alegătorii cei mai mulți consideră că Trump este obsedat de satisfacerea propriilor interese. De fapt, unul dintre cei mai importanți factori care au determinat declinul lui Trump și unul dintre cel mai puțin discutați public a fost acela că americanii de toate culorile politice au fost dezgustați de miasma corupției cu care Trump și administrația sa au ajuns să fie identificați. Și adevărul este că nicio administrație americană în istorie nu a fost atât de deschis implicată în fapte de corupție precum administrația Trump.
Lista este lungă. Trump este omul care odată cu inaugurarea celui de-al doilea mandat a cumpărat 49% dintr-o companie de criptomonede cu sediul în Emiratele Arabe Unite, numită World Liberty Financial, prin intermediul căreia a făcut tranzacțiile care i-au adus un miliard de dolari. Același om a acceptat cadoul făcut de Qatar, un Air Force One nou-nouț, și l-a grațiat pe fondatorul Binance, cel mai mare comerciant de criptomonede din lume, în pofida rechizitoriului procurorilor americani care susținea că Changpeng Zhao a produs „daune semnificative securității naționale a Statelor Unite”. În prezent, Trump tranzacționează monede pe Binance ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Este același om care a acceptat ca nunta propriului fiu să fie finanțată de un oligarh rus din preajma lui Putin, Umar Kremlev. În sfârșit, este același om care a acceptat o mită complet inutilă în produse petroliere rusești pentru a schimba tabăra și a se asocia Kremlinului și lui Putin împotriva aliatului democrat care este Ucraina. Și toate acestea sunt numai cazuri de corupție în care Trump este direct implicat. Dar mai sunt și alte scandaluri care privesc atât familia lui, cât și apropiații săi din cadrul administrației.
Poate că inflația, prețul combustibililor și războiul din Iran să fi influențat masiv votul americanilor, dar dezastrul republican nu ar fi fost atât de mare dacă percepția privind corupția generalizată nu ar fi fost atât de persistentă. Într-un sondaj Gallup realizat cu puțin timp înainte de alegeri, 89% dintre americani au indicat corupția drept cea mai mare problemă a guvernământului. Dintre cele 132 de țări unde a fost realizat sondajul, numai patru s-au situat peste aprecierea americanilor: Liban și Peru, fiecare cu 92% și Ghana, și Nigeria cu 90%.
Urmează investigațiile din Congres
Democrații din Camera Reprezentanților au pregătit o arie vastă de supraveghere parlamentară pentru a urmări modul în care Trump și familia lui s-au îmbogățit în cel de-al doilea mandat, iar liderul democrat Hakeem Jeffries, cel mai probabil viitorul președinte al Camerei, nu a exclus posibilitatea de a declanșa pentru cea de-a treia oară procedura de impeachment împotriva președintelui. Cu câteva luni în urmă, Jeffries a însărcinat doi congresmeni democrați din Comisiile de Supraveghere și Juridică (Robert Garcia și Jamie Raskin) să conducă acest efort care urmărește să facă legătura între costurile corupției publice și creșterea costului vieții pentru americanul de rând. Marți noaptea, pe măsură ce rezultatele alegerilor începeau să sosească și se prefigura deja victoria democraților, Garcia a transmis un mesaj scurt pe X care se poate traduce prin „luați-vă avocați!”. La fel, Senatul este așteptat să facă propriile investigații. „Niciun american nu trebuie să facă vreun compromis la supermarket în vreme ce Trump profită exploatând informațiile din interior la bursă”, a declarat Chuck Schumer, senatorul democrat care urmează cel mai probabil să devină viitorul lider al majorității din Senat.
Congresmenii democrați au o listă lungă de priorități, printre care se numără afacerile familiei Trump, modul în care administrația a condus investigația care îl privea pe Jeffrey Epstein, precum și operațiunile celebrei și mult hulitei ICE (Immigration and Customs Enforcement), proiectele de construcții ale lui Trump din capitala federală, precum celebra Sală de Bal ridicată pe ruinele aripii de Est a Casei Albe, dar și rolul lui Trump și al familiei în afacerile cu minerale. Democrații vor, de asemenea, să investigheze tranzacțiile bancare ale lui Epstein, profiturile posibil ilicite realizate de marii producători pharma de pe urma relațiilor privilegiate cu administrația, dar și tranzacțiile cripto realizate de Trump cu trimisul său special Steve Witkoff, prin intermediul World Liberty Financial.
Baricadat la Casa Albă
Este limpede, democrații vor să investigheze fiecare aspect al vieții și conduitei lui Trump, dar nu e ca și cum acesta nu ar fi știut. Resemnat, președintele „lame duck” a admis că „vor veni după mine”, dar cu stilul său sfidător a replicat că „și eu mă voi duce după ei”. Faptul că l-a numit pe Stephen Miller drept noul șef al administrației prezidențiale dovedește o mentalitate de baricadă. Miller este un personaj pentru care loialitatea față de Trump este neclintită, un activist MAGA care a supervizat politica privind imigrația și raidurile ICE și care va fi principala armă împotriva celor două camere democrate. Cu Miller, Trump a semnalat că va transforma Casa Albă într-o fortăreață care să țină piept asalturilor democraților. Trump nu se va resemna și nu se va mulțumi cu rolul de om de paie. De obicei, președinții aflați în ultimii doi ani de mandat se concentrează pe politica externă, unde încă pot avea un cuvânt greu de spus. Este de așteptat ca și Trump să facă același lucru, dar aceasta nu este deloc o veste bună pentru lume. Trump a adus și în politica externă același mod de operare corupt ca și acasă și nu avem niciun motiv să credem că în ultimii doi se va schimba.
Revenirea la wokeism, un pericol pentru democrați
Furia anti-Trump a fost atât de mare, încât pentru alegători nu a mai contat orientarea ideologică a candidaților. Astfel au intrat în Congres opt membri ai așa-numitului grup Socialiștii Democratici ai Americii (DSA), cea mai puternică prezență a extremei stângi în legislativul american. În Michigan, alegătorii nu au avut nicio problemă să îl aleagă pentru un mandat de senator pe Abdul el Sayed, un epidemiolog și universitar american musulman, primul care reușește să ocupe un fotoliu în Senat. El Sayed se definește însă ca un „progresist”, nu ca un socialist, dar orientarea sa este situată mai la stânga față de-așa numiții „democrați moderați”.
Această deplasare spre stânga ar putea readuce din nou în prim-planul politicii americane wokeismul care a dominat spațiul public în mandatele democrate sau celebra Cancel Culture care a otrăvit inclusiv relațiile profesionale din companiile și universitățile americane.
