Alegerile care pot schimba lumea

Duminică au avut loc primele două scrutinuri: legislative anticipate în Serbia și prezidențiale în Brazilia.

În Serbia, Lista Studenților, o formațiune inedită creată pe structurile protestului condus de studenți la adresa regimului fostului președinte Aleksandar Vučić, a reușit să câștige majoritatea în Parlamentul cu 250 de membri după 12 ani de regim cvasiautoritar al lui Vučić. Rezultatul i-a făcut pe sârbi să iasă în stradă la Belgrad și în alte orașe pentru a sărbători ceea ce este perceput ca o revenire la libertate și democrație. Lista Studenților a inclus pe lângă actori și personalități sportive un număr mare de persoane aproape necunoscute, cele mai multe dintre ele, din partea societății civile și a mediului universitar. În declarația sa de după alegeri, Vučić, care a demisionat din funcția de președinte pentru a putea lua parte la campania formațiunii sale, Partidul Progresist Sârb (SNS), a recunoscut oarecum înfrângerea, dar a ținut să afirme că la acest rezultat au contribuit direct state europene, precum și așa-zisul „stat paralel” american care i se opune lui Donald Trump, Vučić fiind un răsfățat al actualei administrații americane.

În Brazilia, președintele de stânga, Luis Inacio Lula Da Silva, în vârstă de 81 de ani, a câștigat cel de-al patrulea mandat în fruntea țării după ce l-a învins pe candidatul dreptei, Flavio Bolsonaro, fiul fostului președinte Jair Bolsonaro, aflat în închisoare la domiciliu pentru tentativă de lovitură de stat. Lula nu a câștigat însă fără emoții, scorul fiind unul destul de strâns, 51,8% față de 48,2%, ceea ce înseamnă o diferență de puțin peste patru milioane de voturi. Cu toate că stânga sud-americană și mondială a răsuflat ușurată după victoria lui Lula, rezultatul strâns (mai ales că Bolsonaro câștigase primul tur) vorbește despre o țară divizată în două părți relativ egale, ceea ce poate avea ca efect conflicte politice aprinse și nu numai.

Cea de-a treia rundă de alegeri parlamentare urma să aibă loc marți în Israel. Acest scrutin este privit ca un referendum asupra premierului Beniamin Netanyahu și a modului în care a gestionat acesta războiul împotriva Hamas în Gaza, războiul împotriva Iranului și pe cel împotriva Hezbollah, în Liban. Costul economic și social al atâtor războaie va atârna greu în acest scrutin, având în vedere că Israelul cheltuiește 8% din PIB pe armată și că măcar un membru al fiecărei familii israeliene servește în acest moment sub arme. Netanyahu, care a condus Israelul 19 din ultimii 30 de ani, este pus sub acuzare pentru crime de război și crime împotriva umanității de către Tribunalul Penal Internațional și, dacă va pierde alegerile, ar putea fi judecat pentru corupție într-un dosar care în acest moment este suspendat. Potrivit sondajelor, nici blocul condus de Netanyahu, nici opoziția de centru nu vor reuși să obțină cele 61 de mandate necesare formării unei majorități în parlamentul (Knesset) cu 120 de locuri.

 Împotriva lui Trump

În final, cel mai important va fi scrutinul de la jumătatea mandatului în Statele Unite de marți, 3 noiembrie, care, de obicei, este un referendum privind prestația (șefului) Executivului din ultimii doi ani. Alegătorii americani sunt chemați să aleagă întreaga Cameră a Reprezentanților (mandat de doi ani, 435 de mandate), aproximativ o treime (35 de mandate) din Senat, fotolii de guvernator în mai multe state, precum și legislative la nivelul statelor, funcții de consilieri, judecători, șerifi etc. la nivel local sau de stat. După cum se poate vedea, în America nu se pune problema comasării alegerilor, pentru că toate alegerile sunt comasate.

Dacă aceste alegeri vor fi un referendum asupra lui Donald Trump, atunci acesta și Partidul Republican au probleme foarte mari. Din acest punct de vedere, rata de aprobare a politicilor lui Trump este un indicator foarte bun pentru starea de spirit a americanilor și pentru rezultatul alegerilor. Astfel, de la o rată de aprobare de 34%, față de 66% dezaprobare, potrivit unui sondaj din 18 octombrie comandat de CNN, până la o rată de aprobare de 39% versus 61% dezaprobare, după cum arăta, vinerea trecută, un sondaj comandat de CBS News, cifrele președintelui sunt catastrofale, mult mai rele decât cele pe care le-a avut la jumătatea celuilalt mandat, în 2018.

Dacă ne uităm la media sondajelor realizată de RealClearPolitics, Trump iese prost atât în aprecierea generală, cât și pe fiecare dintre politicile propuse de sondaje. Astfel, nici măcar în privința modului în care a gestionat imigrația, cu toată desfășurarea de forțe ICE, Trump nu reușește o medie favorabilă, darămite în ceea ce privește economia, inflația sau conflictele din Iran și Ucraina, unde cifrele sunt devastatoare.

 Ce speră partidele

Pentru democrați ar putea fi vorba de un moment de cotitură care să ridice un autentic val albastru în alegerile de anul acesta. Sondajele generale, realizate la nivel național, dau o diferență situată între opt și zece procente în favoarea democraților, dar aceste sondaje naționale pot fi înșelătoare, pentru că americanii aleg la nivel de district în cazul Camerei Reprezentanților și la nivel de stat în cazul Senatului, iar, pe deasupra, scrutinul este unul uninominal („first past the post”), așa că între rezultatul efectiv al alegerilor și sondaje pot apărea diferențe semnificative. Speranțele mari ale democraților au și un revers: de data aceasta, dacă pierd, e numai vina lor.

Astfel, Partidul Democrat speră să obțină majoritatea la Cameră și să răstoarne majoritatea republicană de la Senat în favoarea lor. Acest lucru ar însemna să obțină cel puțin 51 de fotolii de senator (din 100) pentru că, în caz de egalitate, votul vicepreședintelui ar garanta majoritatea republicană.

Bineînțeles, Partidul Republican (Grand Old Party – GOP) speră să își mențină controlul asupra Senatului și să nu piardă prea mult la Cameră, unde se bucură de o majoritate fragilă. Cel mai mult însă GOP urmărește să nu piardă state care, sub Trump, au devenit ferm state roșii și care acum „riscă” să revină democraților.

Alegerile se joacă în Midwest

Regiunea denumită Midwest sau The Heartland se întinde în nordul și centrul Statelor Unite și cuprinde mai multe state din așa-numitele Great Plains și the Rust Belt. În urmă cu zece ani, atunci când Trump a câștigat primul mandat, el a reușit performanța de a transforma majoritatea acestor state care erau „în joc”, înaintea scrutinului, în state „roșii”, în care republicanii au câștigat de atunci și până acum aproape toate alegerile. De data asta, lucrurile se pare că vor sta diferit. În multe dintre aceste state există competiții surprinzător de strânse între candidații democrați și cei republicani, cu șanse bune pentru democrați să câștige. Astfel, Iowa și Ohio, unde democrații nu au mai concurat serios de pe vremea lui Obama, sunt anul acesta „în joc”, iar statele odinioară roșii, precum Kansas, Nebraska și Indiana, nu fac excepție. Mijlocul Americii, care altădată era trumpist, cunoaște acum o revenire la epoca curselor electorale disputate de către cele două partide.

Principalele probleme ale clasei muncitoare care domină aceste state sunt aceleași care au generat furia întregii Americi împotriva lui Trump. Prețul mare al combustibililor determinat de un război în Iran pe care nimeni nu l-a dorit, creșterea costului vieții, cu tot ceea ce înseamnă alimente, dobânzi, inflație etc., creșterea prețurilor la bunurile de producție ca urmare a unei politici haotice în ceea ce privește taxele vamale, care au ridicat prețurile bunurilor importate. Fermierii au costuri care îi fac să opereze la limita supraviețuirii atât în ceea ce privește producția de cereale, cât și în privința creșterii animalelor, pentru că administrația Trump a dat liber la carnea de vită de import. Iowa, de exemplu, condus vreme de 10 ani de democrați la toate nivelurile, a fost anul trecut statul cu cea mai mică creștere economică.

Nu se poate spune că republicanii nu înțeleg miza acestei regiuni. În octombrie, Trump a vizitat aceste state în cadrul unei campanii-blitz în care a promis tot felul de lucruri, dar nu s-a angajat să facă o schimbare semnificativă a politicilor sale. Dimpotrivă, este convins că epoca de aur a economiei americane a sosit și că toți trebuie să se bucure de ea. Democrații jubilează să audă astfel de declarații alături de realitatea din teren, pentru că astfel au șanse mai mari de câștig. Nu e vorba că alegătorii din Midwest și-au regăsit iubirea pentru democrați – mulți dintre ei declarând în sondaje că dacă vin democrații la putere nu se va schimba mai nimic –, dar sunt cu adevărat dezamăgiți și se consideră trădați de GOP și, mai ales, de Trump.