De același autor
Din 2017 până astăzi, inclusiv în perioada în care la șefia guvernului s-a aflat Nicolae Ciucă, de la PNL, Guvernul României a promovat exclusiv politici fiscale prociclice care, indiferent de creșterea economică, au dus în fiecare an la creșterea deficitului bugetar până la recordul de anul trecut, de 9,3% din produsul intern brut. Reducerea de taxe și impozite s-a făcut concomitent cu majorarea cheltuielilor publice, în special cu creșterea pensiilor, a salariilor și a angajărilor din sectorul bugetar. Cum această combinație nu poate să funcționeze prea mult, în scurt timp România a ajuns să trăiască pe datorie, împrumutându-se la dobânzi din ce în ce mai mari, pentru a acoperi plata pensiilor și a salariilor. Acest model de dezvoltare este nesustenabil și este cea mai pregnantă marcă a PSD, chiar dacă la Palatul Victoria s-au aflat temporar un Tăriceanu sau un Ciucă. În fond, ambii au fost obligați să promoveze agenda PSD, pentru a menține majoritatea în Parlament.
Problema este că PSD nici acum nu crede că este vreo problemă cu economia, în pofida faptului că majorarea economică pe primul trimestru al acestui an a fost de numai 0,3% și, până la sfârșitul anului, nu va depăși 1,2-1,3%, adică la jumătate decât a prognozat Guvernul la începutul anului, când a venit cu Legea bugetului. Scăderea producției industriale cu 5% nu este privită nici ea ca un fenomen îngrijorător, ci doar ca o „încetinire”. Mai mult, PSD nu vede o problemă nici în faptul că cheltuielile de la buget sunt mult mai mari decât veniturile, chiar dacă România se apropie foarte periculos să fie catalogată în categoria „junk” de agențiile de rating, ceea ce ar putea face foarte dificile împrumuturile de pe piețele externe și ne-ar duce, din nou, spre încheierea unui acord cu FMI.
PSD are „experți”, membri de partid sau nu, care cred cu putere că dezvoltarea unei țări este direct proporțională cu mărimea sectorului public. Cu cât statul este „mai mare”, cu atât nivelul de dezvoltare este mai ridicat. Creșterea dimensiunilor statului nu se face însă decât cu creșterea pe măsură a taxelor și impozitelor. Prin urmare, în optica oamenilor de la PSD, statul român încă nu cheltuiește cât ar fi necesar și, cu siguranță, nu impozitează cât ar trebui. Acesta ar fi „modelul scandinav” al statului social, dar ceea ce uită socialiștii noștri de caviar să ia în considerare este că sectorul privat din aceste state este foarte puternic, unul dintre cele mai puternice din lume.
Dacă vă uitați la toate informațiile oferite „pe surse” diferitelor entități de presă privind creșterile de taxe și impozite pe care ar urma să le adopte noul guvern, trebuie să știți că respectivele „surse” sunt toate de la PSD, care, în felul acesta, al scurgerilor de informații, a pus presiune pe celelalte partide și s-a asigurat că agenda sa are întâietate. Nu ați văzut printre aceste propuneri vreuna privitoare la reducerea cheltuielilor bugetare sau la diminuarea rolului statului în economie, pentru că astfel de măsuri pur și simplu nu se află pe agenda PSD. Partidul nu face decât să profite de această criză bugetară, pentru a propune majorări de taxe. Totul, de la impozitul progresiv la taxa de solidaritate și până la taxarea tranzacțiilor bancare,,, este gândit cu un singur scop: creșterea rolului statului în economie și în societate și limitarea libertăților economice ale sectorului privat, care devine astfel secundar.
Dacă Ilie Bolojan va deveni, așa cum este așteptat, prim-ministru, atunci nu trebuie să lase din nou economia României pe mâna PSD, așa cum au făcut-o mulți dintre predecesorii săi. Ceea ce trebuie să facă este să se concentreze asupra unor reduceri substanțiale ale cheltuielilor statului și abia apoi, dacă aceste economii la buget nu vor fi suficiente, să majoreze moderat taxe și impozite, până vom atinge ținta de deficit de 3% din PIB în anii următori.
România nu își mai poate permite extravaganțe bugetare și de aceea cei care ar trebui să sufere sunt din administrațiile publice, centrale și locale, urmate de cei cu pensiile speciale și alte privilegii ca acelea din justiție, de exemplu, nu cetățenii obișnuiți, mai ales cei care lucrează în sistemul privat. Singurul domeniu în care nu ar trebui să se facă economii ar fi în zona investițiilor, mai ales a celor cofinanțate cu bani europeni, dar admit că și aici se pot face reduceri dacă se iau la mână aceste investiții pentru a le evalua oportunitatea.
Reducerea cheltuielilor bugetare acompaniată de o creștere modestă a taxelor și impozitelor, cu condiția ca această majorare să fie temporară, nu va îmbunătăți și nici nu va diminua cantitatea și calitatea bunurilor și serviciilor oferite de stat cetățenilor. Aceasta este o iluzie periculoasă. Numai existența unui sector privat puternic și competitiv, care să crească productivitatea muncii, poate oferi bunuri și servicii de calitate, în timp ce statului ar trebui să i se lase zonele unde privații nu pot face investiții masive și nici profit.
Bolojan are șansa istorică să reducă dimensiunile statului și reglementările stufoase ale acestuia (exceptând reglementările Comisiei Europene) și să lase piețele să creeze bogăția care poate fi apoi impozitată pentru a putea crește cheltuielile de apărare la 5%, așa cum ne dorim și pentru alte obligații.
Și dacă PSD-ului nu îi convine, ar trebui poate să i se reamintească în mod constant că este principalul vinovat de situația actuală.
 - Copy.jpg)
