De același autor
Cazul Vâlcov ar trebui tratat la un prim nivel ca o afacere între mafioți. Un primar, Darius Bogdan Vâlcov, dintr-un oraș sărac (Slatina), dintr-un județ sărac (Olt), este ales în funcție strict pe baza legăturilor sale politice, mai întâi în PD, ulterior PDL și, ulterior, când PDL se prăbușește, face un pas la liga mare și trece la PSD, care îl face senator și apoi ministru al bugetului și ministru de finanțe pe baza unor competențe pe care numai Ponta și Dragnea le cunosc. Ca primar al Slatinei îi merge vestea de funcționar corupt căruia trebuia să-i verși un comison dacă doreai un contract cu primăria. Este vorba despre celebrul 10% despre care aveam să aflăm ulterior de la DNA, din dosarul Gala Bute, că este o practică generalizată: „Din ansamblul acestor mijloace de probe rezulta ca un intreg sistem de coruptie coordonat si controlat de catre inculpata Udrea Elena Gabriela, prin intermediul acestui sistem societatile care aveau contracte cu diferite autoritati locale, dar care erau finantate de catre Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului, achitau un comision de 10% cvasistabil si cvasigeneralizat, aproape automat”. Vâlcov nu face așadar ceva deosebit decât fac și alții la nivel mult mai mare din partid. Suntem în 2009, deci Vâlcov este încă un membru de bază al PDL, pentru că n-a trecut la PSD decât în 2012, când s-a prăbușit guvernarea PDL și Ponta a devenit prim-ministru USL.
Fiind deja o practică de notorietate, patronul unei firme merge la primar și îi propune o sumă dublă, un comision de 20% pentru contractele de refacere a infrastructurii de apă și canalizare. Vâlcov acceptă și așa încep să curgă comisioanele colectate cash, în pungi de plastic, prin locuri ferite precum cimitirele. Fiind economist, Vâlcov știe că banii cash se „strică” repede astfel că omul începe o cursă pentru plasamente în valori ceva mai durabile sau, în termeni juridici, de spălare a banilor negri. Și așa apar tablourile din pereți, lingourile de aur etc. Deci strict o afacere între mafioți și funcționari corupți pe bani publici exact ca în filmele italiene despre Camorra. Ca de obicei, apar neînțelegerile, unul consideră că a dat prea mult, celălalt că a primit prea puțin și așa se ajunge la denunțul la DNA. În 2015, Vâlcov este arestat, apar și martorii, probele sunt coroborate și Vâlcov este trimis în judecată. Ulterior, așa cum se întâmplă aproape întotdeauna în astfel de cazuri, mai prind curaj și alții apar noi denunțuri și noi dosare. Deocamdată, trei.
Sfidarea numită Vâlcov
Din momentul în care DNA a găsit tablourile în pereți, nu pe pereții lui Vâlcov, soarta lui trebuia să fie limpede pentru oricine. Omul nu avea cum să scape de condamnare. DNA avea probe suficiente pentru a demonstra mecanismul infracțiunilor, avea mărturii și avea și „obiectul infracțiunii”, tablourile și lingourile confiscate în urma unor informații clare, pentru că polițiștii nu s-au apucat să bată în pereți la întâmplare, ci au știut exact unde să caute și ce.
Cu toate că probele erau, cum zic americanii, copleșitoare, Dragnea îl recuperează pe Vâlcov - „omul de valoare rară” - pe care îl pune să supervizeze celebrul program de guvernare. Practic, pe toată perioada anului 2017, Vâlcov taie și spânzură în guvern pe teme de politică bugetară și fiscală având mai multă putere decât orice om. Practic, Vâlcov a decis de unul singur prin faimoasele ”evaluări”, debarcarea lui Grindeanu și a miniștrilor care nu-i făceau pe plac și potrivit lui Dragnea, „a fost tot timpul la guvern”. În aceeași perioadă în care se ocupa cu excuția lui Grindeanu lui Vâlcov i-a apărut și al treilea dosar, dar asta nu l-a împiedicat să-și continue munca la guvern oricare va fi fost aceea. Ceea ce este important este că un individ care nu este nici măcar membru PSD a fost cel mai puternic om din Guvernul României fără să fie ales democratic în vreo funcție, fără să fi fost numit de președinte și fără să fi trecut printr-o procedură parlamentară de validare. Darius Vâlcov a fost reprezentantul personal al lui Dragnea și al grupului de interese din jurul lui Dragnea plasat ilicit și ilegitim într-o poziție de control a Executivului țării, pentru că tot vorbim de „statul paralel”. Prezența lui Vâlcov în guvern este o dovadă clară că Dragnea nu dă doi bani pe procedurile democratice atunci când vine vorba de interesele sale personale. Cât de puternic a fost Vâlcov în guvern? Ne-o spune același Dragnea care sugerează acum nici mai mult nici mai puțin că lui Vâlcov i se datorează creșterea economică de anul trecut și majorările de salarii și pensii. Dacă-i așa, atunci tot lui i se datorează și haosul actual al salariilor și i se va datora și marea prăbușire a acestei butaforii guvernamentale care va urma.
Pe de altă parte, această poziție de „papă din umbră” al „Bibliei” programului de guvernare i-a fost rezervată lui Vâlcov de către Dragnea tocmai din cauza procesului de corupție. Cum era exclus să fie numit oficial de către Iohannis, Dragnea a preferat să își ascundă economistul penal de privirile publice ceea ce a reprezentat o sfidare adresată de data aceasta la adresa întregului concept de integritate a funcționarului public.
De la sfidare la război deschis cu Justiția
Să admitem că în 2017 atât Vâlcov cât și Dragnea au sperat că încă mai există salvare în pofida probelor DNA. Ultima carte a fost jucată în noiembrie 2017 când tatăl lui Vâlcov și fosta soție, Lavinia Șandru, au declarat că banii și lingourile de aur au fost cadouri personale sau sume primite la nuntă și la botez. Pe aceste „mărturii” se bazează Codrin Ștefănescu atunci când declară că „Toate prostiile cu șpaga în cimitir, cu ascunsul unor tablouri în pereți, toate aceste mizerii lansate de statul paralel prin comunicatorii săi în ultimul an de zile pe această speță au căzut bucată cu bucată și s-au dovedit a fi niște inepții”. Apărarea s-a bazat pe această tentativă de a rupe practic infracțiunea de obiectul ei și de oferi o justificare alternativă pentru bunuri care nu puteau fi justificate. Cum „cadourile” și „darul de nuntă” nu pot fi nici justificate, nici probate, instanța supremă nu a ținut cont după cum se vede de această ficțiune și a pronunțat hotărârea de condamnare.
Și ce face Dragnea? După ce l-a plasat pe Vâlcov în mod oficial în poziția de consilier al lui Dăncilă, acum susține că decizia privind soarta acestuia trebuie luată de guvern și de prim-ministru. Dar decizia nu aparține nici guvernului și cu atât mai puțin lui Dăncilă, care nu a venit cu Vâlcov de acasă, ci i-a fost plasat pe post de supervizor de către Dragnea. Prin urmare, ceea ce spune Dragnea este că Vâlcov rămâne acolo unde l-a pus el și că eventual va pleca la închisoare direct de la Palatul Victoria, Aceasta nu mai este o sfidare, este un război deschis declarat DNA, Înaltei Curți și Justiției.
Urmează Stănescu?
Căderea lui Vâlcov poate antrena căderea întregului eșafodaj al puterii corupte pe care se bazează Dragnea. După Teleorman și dosarul Tel Drum, o condamnare definitivă a lui Vâlcov are șanse mari să atragă și căderea structurii politico-infracționale de la Olt, iar omul cheie este ministrul Dezvoltării, „baronul roșu”, Paul Stănescu. Presa a scris că Stănescu face obiectul unei anchete in rem a DNA privind fraude în achiziții publice de pe vremea când era președintele Consiliului Județean Olt alături de Darius Vâlcov redeschisă de tribunalul Olt în toamna anului trecut. Pe lista suspecților, alături de Stănescu, de Vâlcov și de fostul primar al Slatinei, Minel Prina, condamnat și el în același dosar cu Darius Vâlcov, îl găsim și pe Marius Oprescu, fostul vice al lui Stănescu și actual președinte al Consiliului Județean Olt. Despre Oprescu, se știe că în 2013 a lovit o căruță în timp ce conducea o Toyota Hilux a ISU Olt și că a ucis un om. Povestea o găsiți aici. Despre „omerta” pentru mușamalizarea acestui caz sordid a scris până și unul din ziarele aflate acum în sfera puterii. Omul are deci destule cadavre în dulap și dacă DNA pornește serios pe urmele lui Stănescu, numele actualului președinte al CJ Olt este unul de care vom mai auzi.
Oricum, condamnarea lui Vâlcov strânge și mai mult lațul în jurul lui Dragnea și scoate la suprafață o parte din puroiul corupției pe care se bazează puterea
