De același autor
L-am auzit deja pe Dragnea proclamând că deși are tot dreptul de a fi prim-ministru, nu își poate exercita acest drept ca urmare a unei decizii nedrepte a Înaltei Curți și a unei legi neconstituționale care îi interzice să facă parte din guvern. Dragnea nu are absolut nici o autoritate să facă asemenea aprecieri, pentru că votul popular îți conferă un mandat de reprezentare parlamentară, nu puterea de a interveni în funcționarea celorlator puteri în stat. Dragnea o face cu de la sine putere. Este revelator în acest sens modul în care motivează Liviu Dragnea caracterul neconstituțional al Legii 90. Pentru șeful PSD, legea care interzice unui condamnat penal să facă parte din guvern instituie „o decădere pe viață” din „dreptul fundamental” de a fi ales. Ceea ce ar fi grav, dacă ar fi adevărat. Din păcate pentru Dragnea este complet fals. Dovada stă în fața noastră și este simplă. Liviu Dragnea s-a ales bine mersi fără ca nimeni să îl împiedice să își preia mandatul, ba chiar a devenit președintele Camerei Deputaților. Or, să proclami de la prezidiul Parlamentului că ți se încalcă dreptul de a fi ales este o sfidare a realității și o sfidare la adresa alegătorilor. A înșela electoratul cu promisiuni nerealizabile este, până la urmă legitim și face parte din jocul electoral, dar a prosti o țară întreagă că albul este negru și realitatea nu există este un gest de o aroganță care intră în zona patologiei politice. Ceea ce reclamă Dragnea nu este altceva decât dreptul condamnaților penal de a ocupa funcții de ministru sau prim-ministru în baza votului popular.
În baza acestui drept revendicat, repet, cu de la sine putere, Dragnea se consideră mai departe, îndreptățit să rețină la sine puterea executivă și să o exercite by proxy, prin intermediul altcuiva. Doamna Sevil Shhaideh va fi interfața lui Dragnea, brațul care va executa deciziile acestuia fără nici o posibilitate de autonomie, după cum însuși președintele Camerei a ținut să ne precizeze. Cu tot respectul pentru doamna în cauză, persoana domniei sale nu contează pentru că rolul ei este să fie un instrument inert în mâinile lui Liviu Dragnea. Or, acest mod instrumental de a exercita puterea reprezintă, de fapt, extinderea la nivel național a modelului președintelui de Consiliu Județean, funcție pe care Dragnea a ocupat-o atâta amar de vreme la Teleorman. Practic, Dragnea a extins modelul feudei locale dominate de persoana președintelui de Consiliu Județean – care este și autoritate legislativă și executivă locală – la nivel național și a realizat în numai câteva zile baronizarea de facto a României. În vederea atingerii acestui scop, alegerea doamnei Shhaideh era singura logică. În primul rând, pentru că Dragnea avea nevoie de cineva a cărei fidelitate să fi fost testată care să accepte rolul de instrument inert de exercitare a puterii și în al doilea pentru că doamna Shaiddeh are o experiență consistentă în „managementul” feudelor locale, mai întâi la Constanța, unde s-a înțeles de minune cu Nicușor Constantinescu și Mazăre și apoi la Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România, unde a devenit mâna dreaptă a lui Dragnea. Din perspectiva acestuia din urmă, doamna Shhaideh reprezintă alegerea ideală de prim-ministru. Nu în mod necesar și din perspectiva românilor, dar aceasta pare să fie ultima dintre grijile lui Dragnea.
Pentru a se putea întrona în acest nou rol de baron național care deține controlul cvasi-absolut asupra instituțiilor statului, Dragnea are nevoie să exercite controlul absolut asupra partidului. Or, asta nu este o treabă ușoară, mai ales la PSD, unde există numeroase centre de putere care nu se lasă ușor controlate. Ca să obțină autoritatea supremă, Dragnea trebuie să dea ceva la schimb, să livreze beneficii concrete care să îi legitimeze această autoritate. Or, nu există decât două tipuri de beneficii: Accesul la resurse pe rețelele de corupție de partid stabilite de multă vreme și, complementar, imunizarea față de Justiție și, mai ales de DNA a acestor rețele. Acest obiectiv este în interesul ambelor părți, pentru că Dragnea nu își poate consolida puterea fără sprijinul rețelelor locale, iar acestea nu pot exploata eficient resursele fără o protecție de la centru. De aceea, va trebui să ne așteptăm ca la foarte scurt timp de la instalarea unui eventual guvern Shhaideh, coaliția PSD-ALDE-UDMR să declanșeze un atac legislativ la adresa Justiției, în special a DNA, care să suprime de facto posibilitate de combatere eficientă corupției. Deja Tăriceanu a vorbit din poziția proaspăt reconfirmată de președinte al Senatului despre „controlul legislativ” al instituțiilor de forță”, în rândurile cărora numără atât serviciile secrete cât și parchetele, iar lideri ai grupurilor PSD au fost aleși Șerban Nicolae și Eugen Nicolicea, doi dintre cei mai înverșunați adversari ai DNA și inițiatori de legi anti-Justiție. Dacă Dragnea l-ar numi în funcția de ministru al Justiției și pe Florin Iordache, artizanul asaltului la statul de drept din marțea neagră, atunci am avea în fruntea instituțiilor politice cea mai redutabilă forță anti-Justiție din perioada post-Năstase.
Și, pentru că veni vorba, modelul Năstase ar trebui să constituie un avertisment pentru Dragnea. Și Năstase a obținut un nivel de control aproape absolut asupra instituțiilor statului și asupra partidului și el a livrat acces la resurse, corupție și protecție în fața Justiției, și el a oferit la schimb populației cadouri sociale, salariu minim, corn și lapte și în cele din urmă tot a sfârșit respins de electorat și executat fără judecată în propriul partid în noaptea cuțitelor lungi, un episod în care, din întâmplare sau nu, Dragnea a jucat un rol major. Instituția Baronatului Național, un fel de „model Năstase 2.0”, va avea aceeași soartă, pentru că aceiași alegători care te-au propulsat cu aproape 50% în fruntea statului te vor sancționa atunci când vor realiza că nu poți oferi ceea ce ai promis și anume bunăstare, în schimb ai obținut putere și imunitate. Și nici nu te poți ascunde în spatele unui om de paie sau în spatele unei campanii naționaliste anti-Soros și anti-Occident, pentru că alegătorii nu sunt chiar atât de ignoranți și de orbiți încât să nu perceapă faptul simplu că responsabili pentru ceea ce va urma vor fi cei cărora le-au dat votul. Deja Dragnea a început prost. Desemnarea doamnei Shhaideh pentru funcția de prim-ministru a fost primită cu răceală, dacă nu cu ostilitate de români și nu pentru că este vorba despre o femeie de etnie turco-tătară și de religie musulmană, ci pentru că alegătorii au înțeles că desemnarea ei reprezintă o diluare a voturilor lor prin faptul că doamna Shhaideh reprezintă mai mult interesele lui Dragnea și mai puțin pe ale lor.
Același lucru pare să îl fi înțeles și președintele Iohannis, care a amânat numirea un premier până după Crăciun. Este greu de imaginat ce va reuși să obțină în acest răgaz. În condițiile în care Tăriceanu a jurat credință Baronului Național, iar PSD a semnat un acord de colaborare cu UDMR, șanselereașezării blocurilor politice și modificării majorității sunt minime. Mai degrabă, președintele va căuta motive plauzibile pentru a o respinge pe doamna Shhaideh și pentru a nu legitima cu mâna lui instituția Baronului Național.
