Programul PSD, finalul farsei

Programul electoral convertit în pro­gram de guvernare al PSD s-a dovedit o fraudă politică care acum se des­tra­mă fir cu fir și promisiune cu pro­mi­siune în confruntarea cu economia reală. Majorarea salariului minim și majorările punctului de pensie de la începutul anului, precum și mărirea salariilor unor bugetari de lux nu au putut fi acoperite niciodată din ve­ni­turile la buget, constant mai mici de­cât cheltuielile. Celebra profeție a mi­nistrului Muncii, Olguța Vasilescu, po­trivit căreia majorările se vor fi­nan­ța din ele însele nu s-a împlinit, ast­fel încât, încă de la început, gu­ver­narea PSD-ALDE nu a fost un proces coerent, ci un continuu act de câr­pea­lă, în care s-au căutat soluții și scur­tături pentru a acoperi decalajul din­tre venituri și cheltuieili și a menține deficitele sub control.

Cele trei faze

Mai întâi au fost sacrificate investițiile publice în infrastructură – trans­por­turi, energie, comunicații, sănătate -, inclusiv cele finanțate din fonduri eu­ropene, pentru că ele presupuneau o co­­finanțare de 25%, bani pe care gu­ver­nanții nu au avut de unde să-i aloce.

Pasul al doilea a fost îndatorarea ac­celerată, un lucru despre care nu se vorbește aproape niciodată la te­le­vi­zor, dar nu înseamnă că nu există. În 2017, România s-a îndatorat mult mai repede ca în anii trecuți – cu peste un miliard de euro – pentru a finanța majorările de pensii și salarii care, la rândul lor, s-au dus în consum. În esență, în 2017 România a luat credite de consum la nivel național, care au ali­mentat creșterea economică forțată de aproape 6%. Numai că în scurtă vre­me au început să apară și rate­u­ri­le. Statul a eșuat în trei rânduri să vân­dă datoria națională la un preț re­zonabil, băncile și investitorii găsind din ce în ce mai puțin atractive ran­damentele oferite la obligațiuni. Ceea ce înseamnă, în viitor, dobânzi mai mari și inflație.

În faza a treia s-a instalat panica și s-a trecut la măsuri disperate. Au fost amâ­nate măsuri anunțate în pro­gra­mul de guvernare – majorarea sala­rii­lor bugetarilor din luna iulie (cu ex­cepția notabilă a parlamentarilor, pri­marilor și consilierilor) și s-a renun­țat la una dintre pietrele de temelie ale „programului social-democrat“, impozitul zero pentru cei cu venituri sub 2.000 de lei. În schimb, au în­ceput să umble la taxe și impozite. Ast­fel, au reapărut taxe dispărute – tim­brul de mediu, supraacciza la car­buranți –, s-a încercat introducerea bru­tală, fără o pregătire prealabilă, a split-TVA la toți agenții economici, s-a introdus, s-a scos și apoi s-a rein­tro­dus taxa de solidaritate de 2%. Pi­lonul II de pensii este ca și națio­na­li­zat. Momentul adevărului, ziua ca­pi­tulării a venit însă când Dragnea a anun­țat că majorarea pensiilor se amâ­nă. De programul de guvernare s-a ales în mod oficial praful.

Un atac deliberat

În ultimul an, PSD a atacat în mod sistematic toate elementele de echi­li­bru macroeconomic, motiv pentru ca­re instituțiile internaționale în frunte cu Banca Mondială au emis aver­tis­mente serioase privind riscurile la ca­re se supune România. Acest atac a fost deliberat. Cristian Socol, unul din­tre autorii programului de guver­na­re, îl numește în mod orwellian „te­rapie de șoc“. Acum, în fața rea­li­tă­ții, Socol recunoaște eșecul și pro­pu­ne un plan B, „o abordare graduală“ de salvare a programului de gu­ver­nare, dar susține în continuare că „Pro­gramul de guvernare trebuie să rămână în viziunea social-de­mo­cra­tă şi nu să alunece către paradigma neoliberală“. Or, tocmai această „pa­radigmă social-democrată“ este una dintre fraudele intelectuale și politice pe care s-a sprijinit guvernarea PSD. Cealaltă fraudă, la fel de gravă, este că lui Dragnea & comp. nu le-a păsat niciodată cu adevărat de „paradigma social-democrată“. Ei au văzut în ma­jorările de salarii și pensii o mo­da­li­tate de a-și asigura legitimitatea po­pu­lară în lupta cu DNA și cu justiția independentă pe care au declanșat-o din prima zi de guvernare. Acum, că programul de guvernare s-a des­tră­mat, au pierdut orice legitimitate.