De același autor
Apatia este una dintre cele mai pronunţate trăsături ale localelor de anul acesta. Primii care conturează acest peisaj electoral sunt chiar aşa-zişii „actori politici“. Gestica şi retorica lor publice nu au nerv, nu au zvâc, nu atrag atenţia. Nu este deloc improbabil ca la acest rând de locale să asistăm la un neobişnuit absenteism – aceasta, în condiţiile în care, fiindcă sunt alegerile cu priza cea mai directă la oameni, localele şi prezidenţialele se bucură, de regulă, de o prezenţă la vot care mai saltă media participării. Ai spune că, la cât de apatici – asta înseamnă inclusiv „antipatici“ – se străduiesc să fie majoritatea celor care candidează, politicienii înşişi propun acest refuz al politicii. Aceasta este, de altfel, o a doua trăsătură - există mai multe tipuri de mesaje, fie ele antipolitică, fie direct antipoliticieni - identificabilă în procesul electoral care se va finaliza cu un vot ce va avea loc într-o zi cu încărcătură simbolică, politică şi nu numai religioasă, anume, în „Duminica orbului“, pe 5 iunie.
În privinţa celor care sunt purtători în câmp politic ai acestui tip de retorică, aici lucrurile sunt, pentru locale cel puţin, cât se poate de clare: Nicuşor Dan este port-drapel şi chiar mai mult decât atât - cu el şi cu platforma (politică!) pe care o trage după sine se identifică practic raportarea antisistem, cu accent pe antipolitică şi antipoliticieni.
Există două paliere obligatorii la care trebuie purtată o discuţie de evaluare a acestei situaţii. Primul ţine de ceea ce este cu adevărat personajul care cheamă la lupta împotriva politicienilor (pe care îi desemnează, în registru aluziv, chiar şi prin termenul de „gunoaie“). Direct spus: Nicuşor Dan, apostolul luptei împotriva politicienilor, este el însuşi politician. Demonstraţia este simplă. Acum patru ani, la precedentele locale, „rulând“ mai degrabă din entuziasm, domnul Dan a făcut un scor frumuşel, suficient încât să iasă în evidenţă – şi anume, într-un câmp politic. Dar insuficient pentru a avea reprezentare politică omologată în vreo structură post alegeri. Scorul său ar fi putut să fie atunci şi mai spectaculos, dacă ar fi organizat şi mai bine – a se înţelege, după rigorile politicii – scenariul în care a ales să joace.
Anul acesta, pentru locale, deşi e şi mai dur şi mai explicit împotriva politicienilor (chemarea sa cea mai cunoscută e către oameni „să vină să salvăm Bucureştiul de politicieni“), Nicuşor Dan e mai politician decât oricând. Este foarte probabil că scorul pe care îl va obţine la locale va fi semnificativ mai mare decât acum patru ani şi că, prin urmare, beneficiile vor fi relevante. După scrutinul din 5 iunie, este de aşteptat că d-l Dan şi USB, formaţiunea politică pe care o conduce, va avea reprezentare politică, şi nu doar o prezenţă publică. Faptul că va obţine aceste rezultate va fi însă exact urmarea profesionalizării întru politică a domnului Dan. Va bifa rezultate semnificative pentru că a devenit, cu multe limite totuşi, politician; va avea rezultate decente pentru că şi-a construit o structură politică, pentru că participă la o competiţie politică, pentru că are un partid în spate, pentru că dispune de bani strânşi în scop politic-electoral, pentru că, fie şi utilizând retorica antipolitică şi antipoliticieni, se poartă, de data aceasta, fix ca un politician. Altfel de politician, prin comparaţie cu majoritatea, dar politician.
Ipocrizie? Nu chiar. Nu e relevant, deocamdată, că d-l Dan e, uzând de această retorică radicală, material de studiu adus la zi pentru „paradoxul cretanului“. Politica e şi despre ce pare cineva că este, nu doar despre ceea ce este; politica e nu numai despre „a fi“, ci, uneori mai ales, despre „a fi perceput“. Iar d-l Dan are, dintre toţi competitorii de la locale, cele mai multe date pentru a fi perceput altfel – chiar şi ca un ins care poate susţine credibil o retorică „antipolitică“. Sigur, după ce „sistemul“ cu care pretinde că se bate îl va omologa, această partitură va putea fi cu greu susţinută de către d-l Dan. Dar acum nu suntem acolo. Acum suntem în situaţia în care, într-un clip electoral, d-l Dan poate spune, convingător, „Votezi cu mine, votezi cu tine. Salvează și tu Bucureștiul de politicieni. Prin vot“. Mesajul acesta, logic, se poate interpreta şi autoreferenţial – întrucât are un partid politic, întrucât acceptă să participe la o competiţie electorală – alegerile sunt un joc politic pur, elementar - aceasta înseamnă că, ducând logica până la capăt, d-l Dan cere, la limită, alegătorilor să salveze Capitala chiar şi de el. Fiindcă, am arătat mai sus, el e politician! Asta, deşi, o frază mai înainte, susţinea contrariul. Sigur, sunt de acord: odată intrat în politică, aşadar, odată devenit politician, chiar şi un matematician redutabil poate pune în criză logica generală. În rest, deocamdată, leşinate şi parcă trase de păr aceste locale!