De același autor
Recenta dezbatere despre fuziunea PNL-PD are ca miza nu doar identitatea organizationala si doctrinara a celor doi parteneri, ci si reprezentarea fortelor politice din Romania la nivel european. Intr-adevar, proiectul lui Valeriu Stoica vizeaza constituirea unei grupari politice care, pe plan intern, sa contrabalanseze ponderea PSD, iar pe plan extern - sa se afilieze la cel mai important grup din Parlamentul European.
Daca prima dintre aceste probleme a fost discutata destul de aprins si in trecut, in schimb, reprezentarea partidelor de la noi in Parlamentul European nu a fost luata in serios pana acum, desi toata lumea pare convinsa ca la 1 ianuarie 2007 vom fi parte a UE. In ipoteza ca acest lucru se va produce, atunci in a doua zi de marti din luna martie a lui 2007, atunci cand se va deschide sesiunea Parlamentului European, de la Bucuresti vor trebui sa plece catre Strasbourg primii europarlamentari romani. Numarul de deputati europeni "alocati" Romaniei este de 33, o "cota" care va face din tara noastra a saptea ca pondere in ansamblul Parlamentului Uniunii. Acest fapt explica interesul grupurilor popular si socialist pentru ceea ce se (va) petrece in Romania. Pentru a avea o idee ceva mai precisa despre acest interes, putem observa ca 5 dintre cele 10 tari intrate in UE la 1 mai 2004 - Letonia, Slovenia, Estonia, Cipru si Malta - au impreuna tot atatia reprezentanti cat va avea, singura, Romania. Cum vor fi selectati cei 33? - iata o problema care trebuie formulata public.
Exista doua modalitati de selectie. Cea dintai, foarte simpla, ar fi pur birocratica. Astfel, europarlamentarii ar putea fi alesi dintre parlamentarii obisnuiti, potrivit ponderii diverselor grupuri din Camere. Asta ar insemna 11 deputati PSD, 7 liberali, cate 5 de la PD si, respectiv, PRM, cate doi de la PUR si UDMR si 1 din grupul minoritatilor altele decat cea maghiara. Recurgerea la o asemenea procedura ar fi justificata, inainte de toate, de mandatul incomplet pe care l-ar avea acesti primi europarlamentari din Romania. Cum viitoarele alegeri europene vor avea loc in 2009, intrarea Romaniei in 2007 (sau un an mai tarziu, daca se va recurge la clauza de salvgardare) ar putea fi un motiv serios pentru a folosi o asemenea procedura.
Cea de-a doua modalitate la care s-ar putea recurge ar fi desemnarea celor 33 prin alegeri. Daca totul merge in directia cea buna, in 2006 am putea avea deci alegeri pentru Parlamentul European. Dar ce mod de scrutin va fi utilizat? In UE, nu exista o modalitate unica de vot pentru alegerile europene. In 1998, Parlamentul a recomandat scrutinul proportional de lista, iar marea majoritate a tarilor Uniunii folosesc acest tip de scrutin; exista doar 2 tari - Irlanda si Malta - care au preferat sa pastreze traditia proprie si sa foloseasca votul unic transferabil. "Nationalizarea" alegerilor europene, remarcata in iunie trecut, este o bariera peste care nu se va trece prea curand, desi se preconizeaza ca in 2009 sa se constituie o circumscriptie unica la nivel european, in care sa fie alesi 10% din totalul de europarlamentari. Cum nu exista o regula europeana, romanii vor trebui sa opteze. Va fi greu sa se aleaga alta modalitate decat cea a scrutinului proportional (RP), care este de altminteri legata profund de traditiile politice de la noi. Dar ce varianta de RP va fi folosita? In iunie 2004, modurile de proportionalism utilizate in 23 din cele 25 de state ale Uniunii au diferit prin multe elemente. Definirea conditiilor electorale (in primul rand a celor legate de varsta sau de obligativitatea votului), tipul de circumscriptii (organizate la nivel national sau la nivel regional), nivelul pragului electoral (care a variat de la 5% in Germania sau Franta la 0 in multe locuri), tipul de liste (blocate sau deschise exprimarii preferintelor pentru candidatii pusi pe liste de partide), in sfarsit, modalitatea de atribuire a mandatelor etc. - toate acestea au facut din alegerile europene un mozaic. Dezbaterea despre modul de scrutin care va fi utilizat pentru desemnarea europarlamentarilor din Romania va avea, deci, de transat numeroase aspecte. Ea n-ar trebui sa fie amanata. Cu cat vor fi avansate mai multe idei si proiecte, cu atat va fi mai bine.
In aceasta dezbatere, ar trebui evitat un pericol. Acela ca discutia sa fie redusa la termenii impusi de jurnalistii si activistii civici care au sustinut, fara succes de altfel, ideea reformei electorale "interne" in perioada 1999-2003. Folosindu-se de formula populista "sa alegem persoane, si nu liste!", acestia au propus o schimbare in sens majoritarist a sistemului nostru electoral, plecand de la descrierea - ce-i drept, intuitiva - a tipului de circumscriptie folosit. Alegerile uninominale au intrat in vocabularul politic curent fara ca sensul expresiei sa fie precizat; de altfel, aceiasi reformatori au facut un pas inapoi atunci cand au descoperit ca reformele pe care le sustinusera dadeau un avantaj clar PSD. In plus, tipul circumscriptiei este doar unul dintre elementele unui sistem electoral. Pe de alta parte, caile prin care scrutinul poate asigura o personalizare a relatiei dintre alegator si candidat sunt mult mai numeroase decat organizarea unor circumscriptii uninominale. Una dintre aceste cai poate fi intalnita chiar in traditia noastra politica: este vorba despre votul proportional cu panasaj si cu o repartitie de tip Hagenbach-Bischoff, scrutin utilizat in Romania la primele trei alegeri de dupa 1919, dar si azi, in tari precum Luxemburg sau Lituania, tocmai la alegerile europene.
