De la Iliescu la Videanu

Pre-campania electorala este o dezamagire. Partidele au ales sa joace cartea difamarii si, in cel mai bun caz, ele imbratiseaza ironia de proasta calitate. Uneori, atitudinile sunt de-a dreptul puerile. E suficient, de pilda, sa ne gandim la felul in care liderii Aliantei D.A. au "ascuns" programul de guvernare, argumentand ca nu-l dau publicitatii de teama ca nu care cumva continutul sau sa fie… furat de adversari. Aceasta idee - pe care au formulat-o, de fapt, mai intai cateva partide minuscule in primii ani ai tranzitiei - a devenit de cateva saptamani incoace emblema unor forte politice care cauta sa ajunga la guvernare la 15 ani dupa debutul democratizarii. Presedintele Iliescu a dovedit, la randul sau, ca acesti 15 ani nu l-au educat in nici un fel: ripostand unui manifestant care relua o formula creata chiar de Iliescu - celebrele vorbe "mai, animalule!" -, presedintele a reactionat spunand "Tu esti asa cum ai spus!". Cam asa se exprima copiii rataciti pe maidan! In familia social-democrata, asemenea formule nu sunt legate, de altfel, de o anumita varsta sau generatie. Tineretul social-democrat este si el deseori mai aproape de vulgaritatea strazii decat de sobrietatea ceruta de Parlament: astfel, TSD si-a transformat recentul congres intr-o reuniune dominata, asa cum a relatat pe larg presa, de glume de prost gust. E indecent sa-ti incepi (sau sa-ti consolidezi) cariera cu fraze de felul celor rostite la congresul tinerilor social-democrati, la adresa adversarilor PSD: "o pisica si-un purcel vor sa bata un catel!" sau "in Romania exista un marinar si acest marinar s-ar putea transforma intr-un pirat daca va ajunge la guvernare". Nu doar TSD arata astfel: in genere, tinerii lansati in vremea din urma in politica, pentru a primeni sau schimba radical elita parlamentara si guvernamentala, se infatiseaza public cu aceeasi agresivitate si cu aceeasi lipsa de substanta ca si cei pe care vor sa-i inlocuiasca. Saptamana trecuta, patru asemenea tineri politicieni - cate unul de la PNL, PSD, PD si PUR - s-au confruntat public intr-o emisiune de televiziune fara a putea afirma altceva decat suficienta varstei. Vazandu-i, poti ramane cu impresia ca de-acum conditia participarii la dezbaterea politica este incapacitatea de a lega doua fraze. Argumentul si viziunea sunt abandonate in favoarea unei simple opinii, care nu e, de fapt, de cele mai multe ori decat o imputare nemiloasa ambalata, in cel mai bun caz, intr-un discurs plat.

Si asta n-ar fi nimic. In fond, progresul in ordine retorica nu se obtine fara un oarecare efort. Iar unii lideri, tineri sau batrani, nu sunt capabili sa-l faca. Uneori insa, vorbele goale devin obsesie. Asa, de pilda, PSD si PUR isi irosesc timpul jucandu-se cu cuvintele, pentru a spune ca alierea lor intr-o Uniune nationala are ca emblema semnul "plus" (PSD+PUR), in vreme ce adversarii ar fi ales semnul "minus", cratima din numele Aliantei PNL-PD fiind, deci, citita ca un operator matematic. Aceste discursuri fara nici o relevanta politica lasa impresia ca actorii angajati in competitia pentru putere fac eforturi disperate de a depolitiza - daca se poate, in chip complet - politica. Cel mai clar efect al acestei tentatii este maniera in care e construit - in abstract - portretul politicianului. Alianta D.A. a explicat, recent, ca premierul ideal trebuie sa fie un om de afaceri sau, la limita, un angajat al unei firme multinationale. Indiferent de formula, ideea liberalo-democrata este ca nu poti deveni (un bun) premier decat daca ai refuzat in prelabil sa te dedici interesului public, urmarind - cu cat mai mult succes, desigur - interesul privat. Alegerea lui Adriean Videanu ca viitor premier al unei guvernari a Aliantei D.A. pare sa fi avut la baza acest rationament antipolitic. Lucrurile sunt cu atat mai grave, cu cat d-l Videanu a renuntat in 2003 la mandatul de parlamentar pentru a se consacra integral afacerilor cu marmura. Sigur, vor putea spune unii in apararea d-lui Videanu, domnia sa poate renunta acum la afaceri pentru a se dedica interesului general, dovedindu-se astfel la fel de sagace si de prompt ca si atunci cand a ales afacerile in detrimentul politicii. Dar ideea ca un individ poate sa faca astfel de convertiri succesive e mai degraba o modalitate de a afirma imposibilitatea separarii afacerilor de politica. Iar aceasta e tocmai cauza profunda a coruptiei din Romania. "Berlusconizarea" politicii de la noi nu poate avea decat acest efect profund distructiv. Combinatia dintre registrul pueril si vulgar al discursurilor si, pe de alta parte, infatuarea berlusconiana tradusa in comportamente traditional-romanesti transforma politica de la noi intr-un spectacol care nu risca sa plictiseasca, dar care este cel mai adesea lipsit de continut. Ai senzatia ca se intampla in fiecare zi ceva, dar nu poti identifica nici o transformare. Dominata de aceasta matrice, politica actuala ii invita sa se angajeze in disputa pentru putere pe toti cei care detesta, ignora sau dispretuiesc interesul public.