Dupa 5 ani si 5 zile

Pe 17 decembrie 2004, Consiliul European de la Bruxelles a confirmat incheierea negocierilor de aderare ale Romaniei. Cu 5 ani si 5 zile in urma, la Helsinki, un alt Consiliu European decidea deschiderea negocierilor cu tara noastra. Imediat dupa Helsinki, Radu Vasile pierdea sefia guvernului. Spectacolul jenant oferit atunci de ultimul premier taranist a estompat decizia europenilor de a include Romania intre tarile candidate. In mod simetric, zilele trecute, incheierea negocierilor cu UE si confirmarea datei de 1 ianuarie 2007 ca moment al aderarii au fost umbrite de gesturile facute de Ion Iliescu, Adrian Nastase si Traian Basescu. Este vorba, in primul rand, despre decizia din 16 decembrie a lui Ion Iliescu de a-l gratia pe Miron Cozma si apoi de a anula, o zi mai tarziu, decretul care a produs gratierea. Este vorba, apoi, despre faptul ca Adrian Nastase, la fel ca si Radu Vasile in urma cu cinci ani, nu vrea sa paraseasca Palatul Victoria. Este vorba, in sfarsit, despre felul in care Basescu a tratat incheierea negocierilor cu UE. Nastase si Iliescu trebuie tratati impreuna. Cel dintai nu mai vrea sa plece din fruntea Executivului. Acest lucru a devenit evident chiar in clipa in care Nastase si-a recunoscut infrangerea in cursa prezidentiala. Luni, 13 decembrie, el a acceptat ca Basescu l-a invins, dar i-a cerut acestuia mandatul pentru a forma guvernul. Solicitarea e neobisnuita. Faptul ca perdantul cere sa formeze guvernul tine de o democratie mult prea originala: intr-adevar, nici macar Ion Iliescu, suporterul creativitatii nelimitate si al imaginatiei nestavilite in conceperea democratiei, nu a sustinut solicitarea lui Nastase. Chiar daca PSD ar fi castigat de trei ori mai multe mandate decat adversarii sai liberal-democrati, tot ar fi fost bizar ca alcatuirea echipei guvernamentale sa revina candidatului infrant in ultima competitie electorala. Nastase s-a agatat de putere si, la fel ca si predecesorul sau Radu Vasile, a intrat in conflict cu presedintele. De data aceasta, un presedinte aflat in ultimele zile ale mandatului. Dupa ce Iliescu i-a subminat cursa prezidentiala sustinand ca Mircea Geoana nu e decat un premier de campanie, Nastase si-a dat seama ca proaspatul senator Iliescu are o cu totul alta viziune decat el despre viitorul PSD. Iliescu a sugerat ca sustine un guvern de larga coalitie si, mai ales, a decis eliberarea din inchisoare a lui Cozma, un gest politic de prietenie facut catre PRM si mai ales un indiciu al felului in care intelege sa pozitioneze PSD-ul in perioada urmatoare. Disputa pentru preluarea PSD va scoate la lumina si alte clivaje din interiorul partidului. Singura necunoscuta este daca aceasta disputa va duce la o simpla reierarhizare a retelelor din PSD sau la divizarea partidului. De partea cealalta, Basescu a tratat dosarul european ca un incepator. Imediat dupa alegerea sa ca presedinte, el a fost invitat de Iliescu sa participe impreuna la Consiliul European de la Bruxelles. Basescu a comis prima sa gafa, cerand redeschiderea negocierilor. Nastase facuse si el ceva similar in urma cu trei saptamani, cand solicitase rediscutarea termenilor conveniti in capitolul referitor la taxe. Basescu a propus altceva, si anume redeschiderea negocierilor din capitolele concurenta (referitoare la productia de otel) si din capitolul energie. Ambele solicitari ale lui Basescu au fost pripite. Atat in forma, cat si in continut. Formal, redeschiderea negocierilor insemna redefinirea intregului calendar al aderarii. Basescu nu si-a dat insa seama de acest lucru, pentru ca miza tot pe data de 1 ianuarie 2007. Mai mult decat atat, el s-a dovedit strain de continutul capitolelor a caror renegociere o solicita: intelegand ca acordurile convenite cu UE ar impune reduceri absurde la productia de otel si sporirea generalizata si brusca la 1 ianuarie 2007 a tuturor preturilor de productie a energiei, Basescu s-a grabit sa faca un gest care a starnit consternare la Bruxelles. Presedintele proaspat ales dispunea de date eronate si interpreta intr-un sens abolut gresit negocierile incheiate. Nu este vorba despre reducerea cu 2 milioane de tone a productiei de otel - cum a declarat Basescu -, ci despre eliminarea unor capacitati de productie de 820 de mii de tone scoase din functiune sau neutilizate; nu este vorba despre alinierea preturilor la energie la 1 ianuarie 2007, ci despre o treptata adaptare la mediul concurential din UE, proces care se va incheia, in cazul Romaniei, la 1 ianuarie 2013. Atat comisarul pentru extindere, cat si presedintele in exercitiu al Uniunii au pus lucrurile la punct. Basescu a cedat. Confuziile politice legate de integrare nu s-au oprit insa aici. Intr-o conferinta de presa organizata dupa intalnirea de la Bruxelles, Traian Basescu a sugerat mentinerea negociatorului-sef Vasile Puscas in viitoarea echipa guvernamentala, desi in ultimele zile el s-a straduit sa impuna formarea unui guvern al Aliantei PNL-PD! Daca nu a fost o gluma, propunerea lui Basescu e ingrijoratoare. Concretizarea ei ar semana cu ceea ce s-a petrecut in 1997, atunci cand Mircea Geoana a ramas ambasador la Washington. Sa-i fi trimis oare Puscas viitorului presedinte o scrisoare de felicitare la fel de convingatoare precum cea trimisa de Geoana lui Emil Constantinescu acum 8 ani?