De același autor
In titlu, EU nu înseamna European Union, ci Elena Udrea. Consilier de stat la Presedintie, doamna Udrea a avut saptamana trecuta, dupa propria marturisire, "cea mai proasta zi din viata". Ce s-a intamplat? Invitata la emisiunea 100% a lui Robert Turcescu, EU nu s-a aratat deloc surprinsa cand jurnalistul i-a vorbit despre republica Norvegia si despre posibila ei iesire din Uniunea Europeana. D-na consilier a explicat apoi pentru Evenimentul zilei din 21 aprilie ca, in momentul cu pricina, era concentrata asupra fondului, si nu asupra formei. Faptul ca Norvegia e monarhie si ca nu este membra a Uniunii ar tine, deci, de forma, iar nu de fond. Maioresciana improvizata, Elena Udrea si-a marturisit "trufia" si "lipsa de experienta". Trufia de a dori sa-l copieze pe Traian Basescu, un presedinte care e, in lectura domniei sale, "un caz unic"! Doamna Udrea vorbeste intr-adevar frumos despre seful sau: "el reuseste intotdeauna sa faca lucrurile bine, indiferent sub ce forma o face". Pentru presedinti, iata!, forma nu mai conteaza. Oricum ar sta lucrurile, presedintele nu trebuie sa fie foarte magulit de aprecierile subordonatei sale: d-na Udrea a informat publicul, fara ascunzisuri si fara falsa modestie, ca nu are prea multa experienta si ca Basescu este primul ei sef: "sunt avocat, si inca unul bun... Am venit aici unde trebuie sa stiu o multime de lucruri. Este pentru prima data cand am program, nu mai spun ca am un sef".
Discursul aminteste de o alta persoana care a facut senzatie in decembrie, la investirea guvernului. Era tot cineva apropiat de Traian Basescu, si anume Cristina Parvulescu. Propusa pentru functia de ministru al Integrarii Europene, d-na Parvulescu a explicat comisiei ca lipsa sa evidenta de pregatire pentru post va fi compensata in viitor, cand isi propunea sa invete de la angajatii ministerului pe care urma sa-l conduca. In politica romaneasca de la cel mai inalt nivel, promisiunea invatarii a ajuns o constanta. Singura diferenta dintre d-nele Udrea si Parvulescu tine de context. Intr-adevar, daca Robert Turcescu ar dispune de autoritate politica, si nu de una mediatica, d-na Udrea n-ar mai fi consilierul care ii organizeaza agenda presedintelui. Dar Turcescu nu e comisia de politica externa a Camerelor. Pana la urma, se va spune, Cristina Parvulescu a avut ghinion. Ea a trebuit sa treaca testul respectivei comisii si l-a picat.
In orice caz, se poate crede ca, atunci cand a declarat pentru Financial Times ca "nu avem nevoie de lectii din partea Frantei", d-l Basescu nu se gandea si la d-nele Udrea si Parvulescu. Cateva lectii, va fi de acord si presedintele, nu le-ar strica. Geografie politica, istoria Uniunii sau negocieri ar fi cateva dintre materiile foarte utile. Iar francezii le predau destul de riguros. Daca stam sa ne gandim bine, poate ca si d-l Basescu ar putea profita de pe urma unor asemenea lectii. La inceputul mandatului, domnia sa confunda Consiliul European cu Consiliul Europei…
Interventia lui Traian Basescu pe tema politicii europene a Frantei are, de altfel, o istorie bizara. Interviul realizat pentru Financial Times de catre George Parker si publicat pe 19 aprilie a fost afisat in rezumat si comentat pe site-ul Presedintiei. Pe 20 aprilie, textul figura inca acolo. In aceeasi zi, ministrul Integrarii, fericitul substitut al d-nei Parvulescu, se afla la Paris. D-l Ene Dinga a fost dojenit de omoloaga sa franceza, Claudie Haigneré, pentru repetatele declaratii iritate ale lui Basescu la adresa Parisului. Romania a fost obligata sa dezminta spusele din interviul acordat de Basescu. Seara, de pe site-ul Presedintiei a disparut orice referire la Financial Times.
Reaprinderea crizei ostaticilor a venit pe acest fond de ezitare si trufie. Basescu se afla intr-o situatie dificila. Capturati in Irak la sfarsitul lui martie, jurnalistii de la Prima TV si Romania libera au fost abandonati in Romania aproape trei saptamani. Scenariile tesute in aceasta perioada in redactii au trezit publicului sentimentul ca este vorba despre o misterioasa retea, care intretine iluzia capturii in Irak pentru a ascunde afaceri veroase din Romania. Presedintele a cerut discretie, primind in schimb iritare, speculatii si neincredere. S-a ajuns pana acolo incat, in doua randuri, a fost anuntata iminenta sosire in tara a celor trei ziaristi, care ar fi fost - chipurile - salvati de fortele coalitiei. Formularea unei cereri politice ultimative l-a prins pe Basescu intre iritarea presei si neincrederea publicului. Adversarii din media i-au aplicat, de altfel, cateva lovituri sub centura. In aceste clipe, experienta Frantei - tara confruntata, ca si Italia, cu mult inainte decat Statele Unite, cu fenomenul terorismului - ar fi fost utila. Si in aceasta privinta Franta ar fi putut sa ne dea cateva lectii!
Dar d-l Basescu are, aparent, mai multa incredere in d-na Udrea decat in d-nii Chirac sau Raffarin. Pentru presedintele nostru, republica norvegiana are o valoare mai mare decat Republica franceza.
