De același autor
barometrul IMAS il plaseaza la 51% nu e nici el o noutate. De cateva luni incoace, acestea sunt cotele inregistrate de cele doua institute de sondaje. Diferenta dintre cele doua estimari este la fel de neta ca si diferenta dintre procentajele indecisilor si non-votantilor indicate de CURS (32%) si, respectiv, IMAS (23%). O diferenta notabila intervine si in cazul intentiei de vot pentru liderul PSD, Adrian Nastase: desi nu si-a anuntat oficial candidatura, premierul e perceput de multi ca omul care se pregateste de 4 ani pentru cursa prezidentiala, fiind creditat de CURS cu un sprijin de 41%, in vreme ce IMAS il fixeaza la 48%. In ceea ce priveste Alianta PNL-PD, diferentele sunt mult mai mici: IMAS avanseaza estimarea de 25,4%, in vreme ce CURS o plaseaza la 29%. In schimb, candidatul (anuntat) al liberalilor si democratilor suporta o diferenta mai mare: Stolojan are 23% din intentiile de vot la IMAS, respectiv 30% la CURS.Inca mai semnificativ este faptul ca, in cercetarea CURS, Stolojan apare la un nivel cvasi-identic cu cel al Aliantei, in vreme ce, pentru IMAS, candidatul liberalo-democrat e sub intentia de vot pentru D.A. la parlamentare. Tendinta e oricum aceeasi: increderea in Stolojan descreste, in timp ce optiunile pentru D.A. sunt blocate in intervalul 25-30%. Care sunt punctele de convergenta ale sondajelor CURS si IMAS? In primul rand, Lia Roberts si Vadim Tudor apar cam la fel in cele doua anchete: 5 - 6 procente pentru Roberts, 12 - 14 pentru Tudor. PRM este si el identificat la cote similare: circa 14%, intr-o usoara scadere fata de lunile anterioare. Pe de alta parte, atat CURS, cat si IMAS scot la iveala intentii foarte modeste pentru alti actori: Actiunea Populara, PNTCD si Noua Generatie, trei formatiuni foarte diferite prin istoria si personalul lor politic, dar care revendica intr-un fel sau altul o identitate populara/crestin-democrata, nu au decat 1-2 procente. UDMR pare sa fi revenit in schimb la cota sa obisnuita, de 5-6 puncte procentuale.
Rezumand, singurele diferente semnificative in evaluarile CURS si IMAS tin de situarea primilor doi clasati (PSD si PNL-PD), ca si a candidatilor lor potentiali la presedintie. Pe de alta parte, aceste cercetari, ca si altele anterioare, pun in evidenta posibila conturare a unei relatii extrem de interesante intre prezidentiabili si formatiunile care le sustin candidaturile. Atat PSD, cat si alianta democrat-liberala sunt, pe ansamblu, mai bine cotate decat liderii pe care vor miza (foarte probabil) in cursa pentru Cotroceni. Partidele au, in orice caz, o stabilitate mult mai mare decat liderii. Atat pentru PSD, cat si pentru adversarii sai, aceasta e o situatie inedita. Candidatul traditional al stangii - Ion Iliescu - a avut intotdeauna un suport popular semnificativ mai consistent decat cel acordat partidului care ii sustinea candidatura; inclusiv in anul in care a pierdut - 1996 - lliescu s-a ridicat mult peste scorul PDSR. Daca Nastase va fi prezidentiabilul stangii, e posibil ca el sa aiba - spre deosebire de Iliescu - handicapul de a fi sub cota propriului partid. Castigarea unui eventual tur doi depinde insa tocmai de capacitatea de a mobiliza, in afara de electorii din propriul partid, votanti situati in afara familiei politice. Iliescu si Constantinescu au reusit aceasta mobilizare. Nastase - lipsit de experienta competitiei prezidentiale - va avea de surmontat aceasta dificultate. Si nu-i va fi usor, mai ales daca tinem seama de previzibila inmultire a candidaturilor anti-sistem. Stolojan, candidatul PNL-PD, se afla si el intr-o pozitie delicata. Spre deosebire de Nastase, el are experienta unei curse prezidentiale.
Dar si experienta amara a ratarii: in 2000, Stolojan a fost depasit de Tudor si de Iliescu. In 2000, el a reusit totusi sa se mentina pana la sfarsit peste partidul care-l adoptase: la scrutinul din noiembrie 2000, PNL a avut 814 mii de voturi la Senat si 747 mii de voturi la Camera, in vreme ce Stolojan a adunat circa 1 milion 320 de mii. Acum, el intra in cursa electorala cu o intentie inferioara intentiei de vot exprimate in favoarea Aliantei PNL-PD. Situatia e delicata nu doar pentru PNL, ci si pentru partenerul sau, PD. Formatiunea lui Basescu a avut la ultimele trei scrutinuri un candidat propriu la prezidentiale: in 1992, Caius Traian Dragomir - cu o performanta foarte modesta, in 1996 si 2000, Petre Roman, care a avut in 1996 un scor mult mai bun decat al PD-ului, iar in 2000, unul mult mai prost. Pe de alta parte, PD nu are o alternativa: a validat candidatura lui Stolojan si nici nu are un inlocuitor in caz de defectare. Mai mult, membrii sai pot descoperi acum ca, potrivit IMAS, simpatia de care se bucura inca Stolojan este relativ egala cu cea de care are parte Mona Musca. Deputata liberala nu vrea insa cu nici un chip sa participe la lupta de putere din sanul PNL, si cu atat mai putin la o campanie prezidentiala. Ca si alti membri marcanti ai PNL, Musca a mizat pana acum pe profitul pe care-l poate aduce Stolojan pentru propriul partid. Membrii PD au facut acelasi calcul: cel mai bun argument in sprijinul acestei teze este faptul ca desemnarea lui Stolojan drept candidat a fost rezultatul unor sondaje de opinie, si nu o decizie politica. Stolojan risca sa devina problema principala a opozitiei parlamentare de azi. Fiindca, daca in 2000 el a pierdut din capitalul de simpatie cu care a plecat la drum, reusind totusi sa impinga PNL-ul in Parlament, in 2004 el pare incapabil sa se ridice la cota partidelor care l-au desemnat candidat tocmai pentru a profita de pe urma sa. Fara o veritabila ambitie politica, sters si dominat de o pasiune strict birocratica in relatia cu PNL, Stolojan poate diminua serios sansele de constituire a unei opozitii solide. Cu atat mai mult cu cat a anuntat deja ca, daca nu va castiga scrutinul prezidential, va iesi complet din arena politicii. Daca liberalii vor intelege ca Stolojan nu are sanse de castig, atunci principala lor problema in acest an electoral va deveni succesiunea la sefia PNL, si nu mobilizarea la urne.
