Prietenul si dusmanii

De saptamana trecuta, Traian Basescu are un nou prieten: presedintele american George W. Bush. Cel putin asa a declarat seful de la Casa Alba. Rezultatul vizitei presedintelui roman in Statele Unite este limitat insa, din pacate, la aceasta amabilitate, pe care Bush a plasat-o intr-un sir de declaratii care pareau sa repete ceea ce auzise la Washington anul trecut si fostul premier Nastase: amintiri despre curcubeul ivit pe cerul Bucurestilor in noiembrie 2002, cand Bush jr. a vizitat Capitala, ca si asigurari legate de securitatea Romaniei. In rest, Basescu a esuat in tentativa de a convinge Fondul Monetar International sa accepte un nivel mai mare al deficitului bugetar, care sa permita un plus de investitii, inclusiv cotele necesare proiectelor co-finantate de guvern si de UE. In aceste conditii, iritarea pe care o produce excesul de proamericanism al Romaniei in cateva cancelarii europene va spori. Pe de alta parte, ambitia presedintelui Basescu de a face din tara noastra un fel de model de democratizare pentru regiune ramane sa fie demonstrata. Deocamdata, ea nu este efectiva nici macar in vecinatatea imediata, adica in Republica Moldova. Este adevarat ca Basescu a deschis seria de vizite destinate sa cosmetizeze imaginea comunistului Voronin. Asa cum se stie, presedintelui roman i-au urmat in pelerinajul la Chisinau Saakasvili si Iuscenko. Deocamdata, atat Statele Unite, cat si Uniunea Europeana sunt insa in expectativa. Pentru ca situatia la care s-a ajuns este paradoxala: Moscova contesta alegerile organizate de comunisti, iar frontul proamerican format de Georgia, Ucraina si Romania mizeaza pe liderul Partidului Comunist pentru ca Moldova sa intre in UE si NATO!
Ultimele zile i-au adus lui Traian Basescu nu doar un prieten, ci si noi adversitati. Partidele coalitiei sunt foarte iritate de declaratiile presedintelui in privinta alegerilor anticipate. UDMR si PUR erau deja convinse ca organizarea unui nou scrutin le dezavantajeaza foarte mult. De-acum, PNL a trecut si el foarte clar de partea nemultumitilor. Citarea de catre Basescu a lui Theodor Stolojan ca portdrapel al unei posibile mobilizari electorale l-a facut pe actualul premier Calin Popescu-Tariceanu sa refuze foarte sec perspectiva propusa de presedinte. Primul ministru invoca in sprijinul sau dificultatea in care s-ar afla Romania in 13 aprilie, cand Parlamentul de la Strasbourg va vota incheierea tratatului de aderare. Numai ca aceasta retorica a periclitarii este subreda: raportorul pentru Romania al Parlamentului European, Pierre Moscovici, a propus deja un aviz pozitiv, iar semnalele europene sunt clare. Doar o catastrofa mai poate impiedica realizarea unei majoritati favorabile Romaniei. Discutia despre alegeri anticipate nu trebuie, altfel spus, legata de constrangeri europene. Traian Basescu a inteles acest lucru, dar are impotriva sa aproape toti liderii coalitiei, asezati de-acum comod in posturi. Doar PD este ceva mai reticent. E si firesc sa fie asa, cata vreme Basescu nu l-a abandonat decat formal. In jurul temei alegerilor s-au creat ambiguitati pe care Opozitia nu ezita sa le puna in evidenta. De pilda, Adrian Nastase a tinut sa accentueze atat indecizia actualilor guvernanti (pentru ca, nu cu mult timp in urma, PNL sustinea proiectul anticipatelor), cat si izolarea actuala a lui Basescu. Nastase pare de altfel obsedat de figura celui care l-a infrant in alegerile prezidentiale: astfel, intr-o incercare de a argumenta nevoia pe care o are PSD de a-l mentine pe Ion Iliescu in prim-plan ("in geam", a spus Nastase), fostul prim-ministru a declarat ca el refuza sa accepte modelul Basescu, care ar fi organizat o "lovitura de palat" impotriva lui Petre Roman in 2001. Trimiterea este complet nejustificata. Pentru ca Roman a fost debarcat de la sefia PD dupa ce a pierdut alegerile prezidentiale. Altfel spus: daca exista cineva la PSD care sa foloseasca o asemenea procedura, atunci acela nu ar fi Adrian Nastase, ci Ion Iliescu. Pentru ca ultimele alegeri nu au fost pierdute de Iliescu, ci de Nastase.
Sa observam, in fine, ca Basescu si-a facut dusmani si in afara spectrului politic. Anuntand ca refuza promovarea pe banda rulanta a generalilor, presedintele a trezit nemultumirea autoritatilor militare. Argumentul lui Basescu este solid: armata romana are prea multi generali. Promovarea acestora ar urma sa depinda de-acum exclusiv de participarea la operatiuni in teatre de lupta, si nu ar mai urma criterii birocratice. Ca sef suprem al armatei, presedintele decide. Nemultumirea cadrelor militare i-ar putea insa subrezi autoritatea. Inclusiv in mediul politic.
Intr-o asemenea nedorita eventualitate, prietenul de peste Ocean nu i-ar folosi, de buna seama, in nici un fel.