Referendum?

andidatul PUR la Presedintie - Codrut Seres- si-a inceput campania cu o propunere. Tanarul politician a explicat ca intrarea in Uniunea Europeana trebuie decisa prin referendum si a promis ca ii va cere presedintelui Iliescu sa demareze procedurile necesare organizarii unei asemenea consultari populare. Propunerea PUR avea o justificare banala: dat fiind gradul scazut de cunoastere a Uniunii, cetatenii romani trebuie informati si apoi consultati daca vor sa asume intrarea in familia europeana. Proiectul avea si un aer eurosceptic: PUR nu exclude o intrare in UE in 2009 (si nu in 2007), iar Seres a sugerat ca integrarea va defavoriza industria si agricultura romaneasca. Unii ziaristi au interpretat, de altfel, ideea referendumului ca o evaluare foarte pesimista a sanselor Romaniei de a face fata concurentei din sanul UE.
Dan Voiculescu, presedintele PUR, a trimis pe 30 iulie o solicitare formala presedintelui Iliescu.

Proiectul a ramas, cel putin deocamdata, fara replica din partea lui Ion Iliescu. A reactionat, in schimb, negociatorul-sef Vasile Puscas. Acesta a formulat, de fapt, la doua zile diferenta, doua raspunsuri. Primul a tintit nota eurosceptica din propunerea PUR: negociatorul-sef a afirmat ca referendumul e inutil, intrucat opinia cetatenilor romani despre integrare e deja cunoscuta.
Numeroase sondaje au aratat, a spus Puscas, ca, intr-o proportie covarsitoare, romanii vor integrarea tarii in 2007. Argumentul nu e foarte solid: un sondaj ramane un simplu instrument de cercetare a opiniei, imposibil de pus pe acelasi plan cu un instrument politic atat de insemnat ca un referendum. Dar V. Puscas nu s-a multumit sa invoce sondajele ca substitut al consultarii populare.
Politizand dezbaterea, el a lasat sa se inteleaga ca pozitia PUR exprima de fapt temerile unei parti a mediului de afaceri romanesc, care ar putea pierde in momentul integrarii pozitii castigate in anii din urma. Obiectia aceasta e si mai putin intemeiata. Daca PUR este, intr-adevar, eurosceptic pentru ca exprima interese economice precise, negociatorul-sef nu are dreptul sa refuze luarea lor in considerare. Procesul de negociere consta tocmai in federarea optiunilor diverselor grupuri de interese din societate, in vederea gasirii unui acord mai larg in plan european.
Daca unele dintre aceste interese intra in conflict cu regulile pietei unice, atunci ele vor fi excluse in chip natural, si nu printr-o decizie birocratic-guvernamentala care precede integrarea. In orice caz, aceste situatii si grupuri conflictuale ar trebui precizate, pentru ca nimic nu este mai frustrant pentru societate decat lipsa de transparenta.

Celalalt raspuns la propunerea PUR a vizat latura institutionala a chestiunii. La doua zile dupa ce opusese referendumului sondajele de opinie, Puscas si-a amintit de Constitutie si a precizat ca articolul 148 indica, in primul sau paragraf, ca aderarea la Tratatele comunitare se face prin lege. O lege care cere votul a doua treimi din Camerele reunite. Argumentul constitutional este unul serios. El nu exclude insa complet referendumul. Daca aderarea la Uniune este, asa cum afirma toti politicienii romani, un gest istoric, atunci ea merita orice, inclusiv o amendare a Constitutiei care sa prevada validarea prin referendum a deciziei corpurilor legiuitoare.
In momentul de fata, referendumul este, de altfel, in centrul dezbaterii europene. Tony Blair si Jacques Chirac au anuntat deja ca Marea Britanie si Franta vor organiza referendumuri pentru ratificarea Constitutiei Europene. Gerhard Schroeder, in schimb, a decis sa evite calea referendara, Germania urmand sa recurga la un vot parlamentar. Decizia cancelarului german a nemultumit nu doar opozitia crestin-democrata, ci si o parte a propriului partid, intrucat Federatia SPD din Saxonia inferioara adoptase deja o rezolutie favorabila referendumului. In anii trecuti, referendumul a creat, ce-i drept, surprize. Tratatul de la Maastricht si cel de la Nisa au fost refuzate de corpul electoral danez, respectiv, de cel irlandez. Aceste situatii -care au impus reamenajari institutionale importante, pentru a ajunge pana la urma la ratificare - au creat o teama de referendum. Deficitul democratic al Uniunii, ilustrat si de recentele alegeri europene, este insa privit ca o provocare de politicienii tarilor-membre. Nici unul nu si-ar ingadui sa sustina ca "proba" sondajelor e mai relevanta decat consultarea populara.
Pe de alta parte, referendumul trezeste in Romania alt fel de temeri decat in Europa actuala. Cel organizat anul trecut in vederea revizuirii Constitutiei va ramane in analele noastre politice pentru episodul urnelor mobile. Un alt referendum organizat in Romania e deja citat in cartile de teorie politica: e vorba de consultarea organizata de Ceausescu in 1986, care a facut istorie prin procentajul de 100% obtinut de raspunsul pozitiv la intrebarea "sunteti de acord cu reducerea cu 5% a armamentelor, efectivelor si cheltuielilor militare ale Romaniei?". Cele doua referendumuri atesta cum nu se poate mai bine anormalitatea istoriei recente a Romaniei.
Iata de ce intrarea in Europa poate fi marcata simbolic (inclusiv) de un referendum normal.