De același autor
Chisinaul este capitala Uniunii Sovietice, Cambodgia se afla pe continentul african, Mircea Geoana este o personalitate politica din secolul al XIX-lea, bolsevicii s-au constituit ca partid in secolul al XVIII-lea, Tel Aviv este un oras australian, Romania se invecineaza cu Tarile Baltice, comunistii au preluat puterea in tara noastra in 1916, dupa plecarea de la putere a maresalului Titu Antonescu...
Acestea sunt doar cateva dintre prostiile monumentale rostite de candidatii de anul acesta la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti. Non-raspunsurile sunt la fel de semnificative. Am putut descoperi, de pilda, absolventi de bacalaureat care nu pot cita macar un nume de tara africana, care nu stiu vecinii Romaniei si nici numele primului ei ministru, care nu au aflat ce state au succedat fostei Iugoslavii si nici prenumele lui Ceausescu.
|ndeobste, asemenea situatii sunt tratate public ca o ocazie de divertisment. A devenit deja o „traditie“ ca, in fiecare vara, in sezon de examene, sa se publice in presa asemenea „perle“. Dupa rasete, urmeaza suspinele. Si intrebarile. Cum se face ca un absolvent de liceu este atat de ignorant? Situatia este cu atat mai socanta cu cat este vorba uneori despre elevi ale caror parcursuri scolare au fost apreciate cu note mari, care au obtinut la BAC calificative bune si foarte bune. Din pacate, nici universitatile nu rezolva aceste probleme. Care nu sunt doar lacune de cultura generala, ci se vadesc a fi legate chiar de specializarea urmata. Stau dovada examenele sustinute dupa absolvire de licentiati in cadrul testelor profesionale. Publicul, animat uneori de pasiuni conservatoare, afirma, pe aceasta baza, declinul scolii, dupa care subiectul este „inchis“ pret de un an, pana la urmatoarele examene...
Cum functioneaza insa scoala? Cine stie, de fapt, acest lucru? Desi relevante, experientele individuale ale profesorilor de orice nivel nu sunt, desigur, suficiente. Este, de aceea, foarte indicat ca o ancheta de mare amploare sa fie deschisa in scolile romanesti. Un chestionar anonim — care ar trebui sa se adreseze atat elevilor, cat si profesorilor — ar putea sa indice cu maxima precizie problemele scolii de azi.
O asemenea investigatie n-ar trebui sa puna accentul pe dimensiunea financiara. Dimpotriva: ea ar trebui sa excluda orice referire la bani! Pur si simplu pentru ca toata lumea stie deja ca invatamantul a fost subfinantat. |n plus, educatia este mai intai de toate o problema de societate, de articulare a legaturii dintre cetateni, si doar apoi una de contabilitate. Pentru a putea reacredita educatia in spatiul public este nevoie, de aceea, de cartografierea completa a problemelor scolii. Iar vocile elevilor/studentilor sunt — repet, pentru a sublinia acest lucru — la fel de importante, daca nu si mai importante, decat cele ale profesorilor.
Tema principala ar putea fi chiar legatura dintre scoala, familie si societate. Ce invata si de unde invata o persoana aflata in sistemul educational? |n ce fel asimileaza, reproduce, transmite si inoveaza scoala o experienta sociala? Ce loc ocupa familia in relatia dintre individ si una din institutiile-pivot ale societatii? Ce pondere au mediile de informare in formarea individuala? Cum sunt formate abilitatile sociale? Ce cariere deschide in mod direct scoala, la fiecare nivel al sau? Ce autoritate au astazi profesorii? Raspunsurile la asemenea intrebari ar putea schita portretul semenilor nostri.
|n fond, este vorba despre pregatirea pentru cetatenie. Pentru ca, pana sa devenim cetateni, nu suntem decat elevi.
