De același autor
D-l Nastase a intrat la griji electorale chiar din ziua cand a depus juramantul, in 2000, la Cotroceni. De altfel, opozitia l-a atacat si-l ataca pe premier in permanenta, invinuindu-l de electoralism demagogic si reprosandu-i ca isi foloseste functia pentru a fi mediatizat peste masura. Nu cred ca pentru asta trebuie invinovatit d-l Nastase.
Adevarata problema e a felului in care e mediatizat d-l Nastase. Premierul e servit opiniei publice in rolul de ?magister dixit? de televiziuni si de majoritatea posturilor de radio autohtone, ceea ce nu e deloc in regula. In asa-numitul audiovizual unele posturi adopta aceasta atitudine din cauza datoriilor, iar altele din cauza indatoririlor. Si pe vremea precedentei legislaturi televiziunile luau pozitie de drepti in fata puterii, dar nu aveau aceeasi atitudine smerita fata de prim-ministri cum o au acum.
Nu mai tin minte cine a zis ca PDSR-ul a condus Romania in perioada in care s-a aflat in opozitie, asa cum n-ar fi putut cand era la putere. Trec de exagerarea acestei vorbe de duh pentru a remarca un lucru simplu. In opozitie poti face politica pe care vrei s-o faci, fara sa ti se reproseze mare lucru.
Dimpotriva, castigi puncte invinuind puterea pentru ca nu e in stare sa rezolve esecurile tale. Asa cum Conventia a promis de toate in opozitie, fara a se putea tine de cuvant, la fel a procedat si PDSR, inainte de a se reboteza dupa ce a ajuns la guvernare, iar mai nou revendicandu-se din traditiile social-democratiei autohtone, cu ajutorul d-lui Athanasiu. Ca fostul PDSR vrea sa faca uitate radacinile sale comuniste si uteciste pentru a deveni un partid cu o ascendenta onorabila e de inteles si chiar de admirat, pana la un punct. Adica pana acolo unde incep sa se vada apucaturile comuniste metamorfozate in, chipurile, campanii de schimbare a imaginii.
Una peste alta insa, partidul de guvernamant stie sa-si gestioneze imaginea si stie sa-si vanda mesajul, pentru a nu pierde prea mult in urma erodarii provocate de guvernarea propriu-zisa.
Partidele din opozitia democrata par a fi ramas si azi la conditia de temeneala politica cu care au castigat alegerile in precedenta legislatura. Liberalii, care s-au rupt de mesajul de tip ?alegeti-ne pe noi, fiindca noi suntem politicienii cumsecade?, se afla in cartile unui posibil acces la putere.
Dupa spargerea PNTCD, pe dreapta politicii autohtone au aparut actualul PNTCD, PPC, Uniunea pentru Reconstructia Romaniei si, mai nou, Actiunea Populara. Iar daca luam in calcul faptul ca liberalii insisi se adreseaza tot alegatorilor cu vederi de dreapta si ca din UDMR se pregateste aparitia unei formatiuni liberale de sine statatoare, avem o imagine completa a unei aglomeratii care tinde sa blocheze circulatia pe dreapta scenei politice romanesti.
Din discutiile de pana acum e limpede ca PNTCD nu intentioneaza sa cedeze intaietatea partidului infiintat de d-l Emil Constantinescu, Actiunea Populara, in timp ce d-l Constantinescu nu vrea sa auda de o eventuala fuziune cu taranistii. URR exista, dar deocamdata nu se prea manifesta, incat nu se stie ce politica de aliante are in vedere.
Nici Partidul Democrat, aflat pe stanga, nu are o pozitie de invidiat la aceasta ora. In acest partid ies in continuare scantei la varf, dupa plecarea d-lui Pana. PD pare interesat sa incheie o alianta cu PNL, dar partidul d-lui Stolojan nu se grabeste sa raspunda avansurilor democratilor.
Astfel ca pentru opozitia democrata tabloul de azi seamana izbitor cu imaginea de la precedentele alegeri. Iar daca situatia va ramane neschimbata, probabil ca la alegerile parlamentare din 2004 vom asista la rezultate asemanatoare acelora din 2000.
