De același autor
Dupa care s-a declarat filosemit, iar cateva zile mai tarziu, la Forumul Integrarii in Uniunea Europeana, C.V. Tudor s-a straduit sa para cat mai proeuropean in discursul sau, adoptand tonul unei fratietati politice cu toate fortele politice care vor acest lucru. Aceeasi cumsecadenie de fatada a afisat-o si la turnirul discursurilor consacrate Zilei Nationale in Parlament. Discursul lui a fost vizibil caznit, fiindca, indiferent ce parere are Vadim Tudor despre capacitatea sa de adaptare la imprejurari, stilul e omul, iar omul e cum e. Nu-mi propun aici sa fac analiza stilistica pe acest discurs, la fel cum nu cred ca e cazul sa discutam despre filosemitismul lui C.V. Tudor. El declara atat cat poate de nonsalant lucruri diferite la date diferite. Dar, in esenta, discursul lui politic rimeaza cu ideile care stau la baza Uniunii Europene tot atat cat ideile altor sefi de partide din alte tari europene care au castigat simpatii si voturi zadarand xenofobia compatriotilor lor si care acum incearca sa-si faca ochi de cumetri cu Uniunea Europeana.
C.V. Tudor, care poate face figura de om politic in Romania, n-are experienta unui Le Pen care stie cu exactitate cat ii e plapuma de lunga in Franta. Cand a candidat ca finalist la presedintia Frantei, Le Pen stia ca va pica pe locul doi. C.V. Tudor in schimb s-a jeluit aproape doi ani ca n-a devenit presedintele Romaniei fiindca, spunea el, au fost fraudate alegerile in favoarea lui Ion Iliescu. Or, asta n-o credeau nici macar apropiatii lui din PRM. Incat, politic vorbind, el e mai degraba un caz, decat gestionarul unei directii. Sa ne amintim ca in '90 C.V.T. era, politic vorbind, un disponibil. Sansa lui a fost ca trecutul lui saptamanist si legaturile revistei Saptamana cu Securitatea l-au facut inavuabil pentru partidele nou aparute. El s-a intors la directia nationalist-securistica fiindca, pur si simplu, si el si Eugen Barbu nu mai aveau incotro se duce. Iar pana sa-si infiinteze partid, C.V. Tudor a acceptat rolul de ciomagas politic al FSN, deschizandu-si periodicul Romania Mare cu largul concurs al liderilor FSN, care nu-si inchipuiau, probabil, ca umilul pe atunci C.V.T. va face cariera politica.
Faptul ca azi, d-l Iliescu se declara agasat de C.V. Tudor suna bine pentru presedintele ultimului sau mandat. Dar chiar atat de scurta sa fie memoria d-lui Iliescu, incat sa fi uitat de asa-numitul patrulater rosu al guvernarii in care FDSN-ul s-a bizuit si pe sprijinul partidului condus de C.V. Tudor pentru a guverna Romania? Daca va amintiti, atunci cand liderul peremist incepuse sa aiba primele procese de calomnie, reclamantii au picat de prosti cu sprijinul deloc dezinteresat al partidului de guvernamant. Era nevoie de C.V.T.!
De altfel, si atunci cand partidul d-lui Iliescu a revenit la putere, dupa ce defilase cot la cot cu PRM-ul, acelasi C.V.T. a fost util PDSR-ului pentru a-si putea afirma intentiile pro NATO si pro Uniunea Europeana.
Se pare insa ca dupa ce a acceptat sa faca pe marioneta puterii, ani la rand, C.V. Tudor ia tot mai in serios ideea ca ar putea ajunge presedintele Romaniei. Convins ca are un electorat stabil, care l-ar urma indiferent cate tumbe politice va mai face, mai marele peremist a inceput vanatoarea de nehotarati, prea probabil sa obtina o cota parte dintre alegatorii care nu-l vor mai putea vota pe Ion Iliescu si cu siguranta ca se gandeste si la tinerii care in 2004 vor vota pentru prima oara. Ideea ca schimbarea la fata pe care si-a programat-o C.V. Tudor ar avea drept cauza incercarea sa de a-si face ochi de cumatru cu americanii nu sta in picioare. La fel cum nici ipoteza ca el s-ar stradui sa-i convinga pe europeni ca a rupt-o cu trecutul sau deochiat nu se tine. Nici presa internationala si nici politicienii straini care urmaresc ce se intampla in Romania nu se lasa aburiti de vicleimul lui C.V. Tudor. Pentru o parte insemnata a votantilor din Romania, farsa pe care a inceput-o el ar putea fi insa cat se poate de convingatoare. Si nu din vina lor. De treisprezece ani politicienii nostri le ofera un circ cu intrarea gratuita, dar cu iesirea coplesitor de scumpa. Parlamentul, aceasta fabrica de privilegii, e plin de traseisti care au facut bataturi in palma tot schimband macazul politic. Probabilitatea ca un C.V. Tudor sa aiba succes la alegeri e direct proportionala cu amploarea circului politic autohton. Ceea ce e ingrijorator.
Fiindca el ar putea fi beneficiarul unei lungi note de plata a tuturor clovneriilor la care s-a dedat fara scrupule clasa noastra politica.
