De același autor
In primele zile de inundatii, Romaniei i s-a terminat rezerva de poduri militare, iar politicienilor solidaritatea de porunceala in care s-au specializat de cativa ani incoace. Parlamentarii nostri s-au luat la bataie si s-au injurat pe deselate, incat nici Dan Iosif nu si-a permis sa le repete spusele. Unul si-a cerut voie acasa, ca e sinistrat. Secretarul general al Camerei l-a admonestat de mama pe un ziarist. O treime din tara era sub apa, in timp ce peremistii patrioti si-au facut planul la motiuni simple, iar pesedistii s-au speriat ca pe Basescu il bate gandul dictaturii. Alianta D.A. se tine cu greu sa n-o ia pe urmele obeliscului de la Costinesti. Premierul Tariceanu a dat o fuga la intalnirea liberalilor europeni, sa nu ramana tocmai acum PNL-ul fara reprezentare la varf intre fratii sai de pe continent. Dandu-si seama ca plimbarile in strainatate acum nu-i bucura pe alegatori, Tariceanu si-a contramandat o vizita la Haga si, revenit in tara, a pornit impreuna cu Basescu printre inundati.
In absenta premierului, presedintele s-a dus la Palatul Victoria, nu ca sa atraga atentia asupra faptului ca Tariceanu a plecat din tara cand ar fi trebuit sa stea acasa, ci pentru a mai corecta ceva din impresia produsa de gafa acestuia. Si pentru ca era nevoie sa preia cineva conducerea operatiunilor, in lipsa celui care ar fi trebuit sa se ocupe de ele. Nu l-ar mai fi ales liberalii europeni vicepresedinte pe Calin Popescu Tariceanu, daca acesta ar fi trimis o scrisoare de scuze, ca premier liberal, ca il retine datoria in Romania lovita de inundatii? Nu-mi vine sa cred ca i-ar fi reprosat careva la Bratislava ca, in loc sa se duca acolo, a preferat sa stea printre calamitatii din Romania. Iar daca situatia era sub control, asa cum anunta guvernul, de ce nu s-a dus premierul Tariceanu si in vizita programata la Haga?
Nu cred ca prezenta demnitarilor in zonele calamitate provoaca minuni, dar are cu siguranta efect psihologic asupra celor care se lupta cu inundatiile. Un politician cu vocatie simte acest lucru si se duce intre oameni, chiar daca televiziunile nu se tin dupa el.
Ca sa mai corecteze ceva din impresia penibila produsa de parlamentarii PSD saptamana trecuta, Mircea Geoana a cerut ca toata suflarea din parlament sa mearga in teritoriu, pentru a-i ajuta pe calamitati. Asta mi se pare o ineptie venita din partea cuiva care nu intelege rostul parlamentului in momente de restriste. Legislativul trebuie sa ramana la datorie, la centru, si sa-si faca treaba pentru care a fost ales. Daca parlamentarii se risipesc care incotro in asemenea momente, asta inseamna ca ei nu inteleg pentru ce au fost alesi. E posibil ca unii dintre ei chiar sa nu inteleaga, dar un sef de partid care a fost si ministru de Externe al Romaniei se face de ras cand ii confunda pe parlamentari cu prefectii si cu primarii. Nimic nu l-ar fi impiedicat pe Mircea Geoana, in calitatea sa de sef de partid, sa-si puna cizmele de cauciuc si sa mearga la inundatii, daca i s-a parut ca situatia o cere. Or, vineri, presedintele PSD s-a dus sa le dea replica lui Mircea Cartarescu si lui Gabriel Liiceanu la Libraria Carturesti, la o lansare de carte. As fi aplaudat prezenta lui Geoana la aceasta lansare de carte, daca macar dupa aceea seful principalului partid de opozitie, cu guvernul sau din umbra, s-ar fi aratat printre sinistrati. Daca a facut-o cumva in secret, fara sa anunte mass-media sau ignorat de mass-media, ceea ce nu-mi vine sa cred, m-as bucura sa pot spune despre Mircea Geoana ca a avut timp pentru cultura, cand agenda sa a fost incarcata cu expeditii in zonele calamitate. Insa, dupa o mai veche experienta, politicianul roman care intra in opozitie se multumeste sa arate cu degetul spre ceea ce nu face puterea, in loc sa-si urneasca fortele, pentru a da o mana de ajutor compatriotilor sai aflati la greu. Opozitia de la noi, indiferent de culoare si de anotimp, n-a izbutit sa depaseasca sloganul din anii ‘90: “Cu cat va fi mai greu, cu atat va fi mai bine!”. Atitudinea asta nenorocita politicianista a facut pui si la omul de rand, care, in loc sa-si apere agoniseala si sa se ajute singur de la bun inceput, intra in opozitie si protesteaza ca puterea nu vine sa-i faca ordine in casa si in batatura. N-as fi crezut ca asa ceva e posibil, daca n-as fi aflat ca in zonele calamitate reprezentantii locali ai opozitiei isi sfatuiesc consatenii sa nu miste un deget, ca sa afle mai intai presa cate au de patimit. Asa se face ca unele dintre adevaratele tragedii ale inundatiilor se transforma in amanunte, in timp ce amanuntele, impresionant mediatizate, devin tragedii.
