De același autor
Indiferent de adversitatile care exista in PSD, instinctul de conservare a puterii a pus surdina tuturor diferendelor. Membrii Consiliului National al PSD, crema acestui partid, chemati sa ia decizii intre congrese, stiau foarte bine ca participa la un spectacol politic in care PSD-ul si-a prezentat oferta electorala. Iar daca la acest spectacol s-a aplaudat ca pe vremea lui Ceausescu, asta nu inseamna ca floarea partidului de guvernamant a uitat ca are interese cat se poate de prezente si de viitoare, care dau o cu totul alta semnificatie acestor aplauze. Sub Ceausescu se aplauda mecanic, potrivit unor scenarii idioate din care trebuia sa rezulte ca totul functiona impecabil in mecanismul de la varf al puterii.
Aplauzele de la Consiliul National al PSD au fost ingredientele unui spectacol de alta factura. Ele aveau ca scop sa-i electrizeze pe alegatorii siguri ai partidului, dar si sa-i readuca la vechile sentimente pe dezamagiti si sa castige pentru partid o parte dintre indecisi. PSD nu a uitat ca a pierdut puterea in '96 din pricina ca disensiunile din partid au iesit la iveala in timpul campaniei electorale. Si e limpede ca nu vrea sa repete aceasta greseala. Dincolo de asta, in randurile reprezentantilor Consiliului National conteza si ca maine, poimaine se alcatuiesc listele de candidati pentru alegerile locale si se da o prima forma listelor pentru alegerile parlamentare. Or ei, primii care se asteapta sa fie trecuti pe liste, fireste ca si-au dat silinta sa iasa bine in ochii sefului de partid, dar mai ales sa incalzeasca privirea rece a lui Octav Cosmanca, cel care va taia si spanzura pe listele de candidati, in calitatea lui de presedinte executiv al PSD-ului.
Aceasta functie, inventata din mers, pare a fi un semn ca organigrama partidului de guvernamant nu se mai potriveste cu ceea ce se intampla, de fapt, in PSD. Fiindca pana sa aiba loc spectacolul unitatii depline din partidul de guvernamant de la Consiliul National au existat destule semne ca in PSD mecanismul nu functioneaza bine. Iar restructurarea guvernului a precipitat devoalarea unor nemultumiri si conflicte care au culminat cu demisia din partid a secretarului general, Cozmin Gusa.
Or din experienta videoconferintelor sale cu prefectii, se pare ca premierul a tras concluzia ca asa cum i-a putut tine sub control pe reprezentantii sai in teritoriu, cu ajutorul d-lui Cosmanca, s-ar putea folosi de serviciile aceluiasi Octav Cosmanca, pentru a tine sub control si partidul. D-l Nastase a putut remarca, in ultima vreme in special, ca mesajele sale publice in care era obligat sa amestece iritarile sale de premier fata de prestatia partidului de guvernamant, cu baronii sai locali, cu semnalele linistitoare catre partid, ca nimeni nu e in primejdie, i-au scazut din popularitate. Probabil ca din acest motiv l-a ridicat la rangul de presedinte executiv al partidului pe d-l Cosminca. Cel din urma ar trebui sa se ocupe de afacerile curente din partid si de amanuntele directiei date de d-l Nastase, in asa fel incat premierul presedinte de partid sa aiba un patrasnet al eventualelor nemultumiri din PSD, dar sa poata avea, totodata, si o cale libera pentru o eventuala candidatura a sa la Presedintie.
D-l Adrian Nastase stie foarte bine ca nu poate fi credibil si in calitate de premier care se lupta cu coruptia si in rolul de sef de partid, care nu-i poate lovi public pe coruptii din propriul sau partid. Asa ca a optat pentru inventarea unei, sa-i zicem, interfete, intre el si partid, scotandu-l la bataie pe Octav Cosmanca.
O solutie de criza pentru un moment de criza.
Sa nu uitam insa ca inainte de Consiliul partidului, d-l Nastase a dat unda verde aspirarii in PSD a unor partide mai de stanga, cum e PSM-ul, dar a deschis si usa unor politicieni controversati precum George Padure, ex-primar al sectorului 1 si Mihai Darie, ex-securistul cumsecade al PD. Pretextul ca inglobarea PSM-ului in partidul de guvernamant ar intari flancul stang al partidului condus de d-l Nastase nu poate fi luat in serios. Partidul infiintat de Ilie Verdet nu mai are azi nici un fel de audienta. In schimb liderii acestui partid fantoma au devenit, de pe o zi pe alta, fruntasi ai PSD, ca si achizitiile mai mult sau mai putin deocheate, facute la bucata, pe care le-am amintit.
Noii veniti in PSD ar putea fi acceptati si eventual imbratisati de pesedistii care viseaza la largirea ariei de influenta a partidului. Dar pentru toti cei care aspira la o funtie sau alta in partid faptul ca accepta, acum, ca tot soiul de nou veniti in partid sa capete functii, nu inseamna ca nu s-ar putea burzului ulterior.
In PSD exista oricum o aripa de stanga destul de agresiva, incat fireste ca pentru reprezentantii ei cooptarea in partid a unor partide mai de stanga nu poate fi decat un semnal de alarma. La fel, in masura in care in partid sunt primiti fosti adversari declarati ai PSD, iar acestia sunt scosi in fata, evident ca in randurile pesedistilor disciplinati care isi asteapta randul la o functie cat de mica e posibil sa aiba loc o anumita suparare. Astfel ca sub crusta unanimitatii de la Consiliul National al partidului de guvernamant e probabil sa se ascunda nemultumiri cu efecte pe care, deocamdata, nu le putem cuantifica.
Sub aparenta unitate deplina de la Consiliul National al PSD e posibil sa descoperim ca partidul de guvernamant are probleme si de identitate si de organizare mult mai profunde decat demisia unui Cozmin Gusa.
