De același autor
S-a vorbit mult in spatiul cultural romanesc despre asimetria care s-a impus mai ales in Occident in raportarea la cele doua extremisme politice din secolul XX (fascismul si comunismul), iar condamnarea regimului comunist prin discursul sustinut in parlament de seful statului la 18 decembrie 2006 a stimulat dezbaterile si controversele privind trecutul totalitar.
Insasi Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania i s-a aplicat eticheta de "controversata", iar Raportul final a fost contestat din mai multe directii, in contextul unui adevarat razboi cultural. O marturie care evoca numeroasele lupte intelectuale este cartea de comentarii si articole politice a lui Vladimir Tismaneanu, Refuzul de a uita (Ed. Curtea Veche, 2007), aparitie editoriala ce a prilejuit Institutului Cultural Roman organizarea unei mese rotunde cu tema Anticomunismul ca obligatie morala. La dezbaterea care a avut loc luni, 18 iunie, au participat: Vladimir Tismaneanu, H.-R. Patapievici (moderator), Mircea Mihaies, Catalin Avramescu si Dan C. Mihailescu, dar interventiile din public nu au lipsit.
Vladimir Tismaneanu a remarcat faptul ca la nivelul perceptiei morale din spatiul vestic exista o doza mare de toleranta fata de antifascism, indiferent de nuantele acestuia, in contrast cu tratarea condescendenta, de multe ori ostila, a anticomunismului (chiar daca acesta imbraca o haina democratica). Politologul romano-american a incercat sa identifice cauzele acestui tratament diferit si a conchis ca fascismul si comunismul sunt in egala masura incarnari ale totalitarismului; instrumentalizarea antifascismului si deriva anticomunismului antiliberal pot fi depasite daca se evita lectiile gresite ale trecutului. Vladimir Tismaneanu a respins ideea ca a fi anticomunist este jenant si a enumerat reperele unui anticomunism nobil, inaugurat de insurectia din 1921 a marinarilor rusi de la baza navala Kronstadt. In opinia sa, fenomenul Piata Universitatii din aprilie-mai 1990 ar putea fi inclus in aceasta traditie anticomunista democratica (exista si o similitudine la nivelul revendicarilor: in 1921 se cerea Consilii/Soviete fara comunisti!, in 1990 - libertate fara comunisti!).
Parafrazand titlul mesei rotunde, Mircea Mihaies a vorbit despre obligatia morala de a fi inteligent, identificand o incompatibilitate intre omul destept si adeziunea la comunism. In acelasi registru s-a situat si interventia lui Catalin Avramescu, care a imprumutat de la presedintele american Ronald Reagan definitia anticomunistului: cineva care nu doar ca i-a citit pe Marx si Lenin, dar i-a si inteles. Interesante au fost si consideratiile lui Catalin Avramescu pe marginea dilemei morale cu care s-au confruntat soldatii finlandezi de origine evreiasca atunci cand s-au trezit, in plin Holocaust, luptand alaturi de nazisti pe frontul de Est.
Din nefericire, o tema apropiata, raportarea evreilor la fenomenul totalitar, a fost tratata in mod neinspirat de Dan C. Mihailescu, care a deturnat oarecum sensul firesc al dezbaterii (aparent paradoxal, criticul literar care a demontat poate cel mai bine scenariul conspirationist elaborat de Marian Popa in a sa Istorie a literaturii romane de azi pe maine - vezi Litere, Arte & Idei, nr. 13, 2002 - s-a lansat in afirmatii hazardate care puteau lasa loc echivocului). Bagatelizarea de catre Dan C. Mihailescu a celor care sustin, in mod neconvingator si chiar aberant, ca regimul politic din anii 1970-1980 a fost doar un fascism ceausist ar fi avut sens daca era insotita si de recunoasterea imbinarii de atitudini criptofasciste si staliniste, mai ales din ultimul deceniu comunist, amestec ideologic consemnat si in Raportul final pe baza caruia s-a condamnat regimul comunist, document elaborat de istorici, politologi, personalitati civice cu care istoricul literar se simte afin. In fond, cele mai multe atacuri la adresa Comisiei Prezidentiale si a Raportului sau au venit din aceasta zona protocronista, national-comunista, xenofoba si ortodoxista, care se revendica si ea de la dreapta, la fel ca si Dan C. Mihailescu.
Au existat si interventii din public care s-au constituit in delimitari mai accentuate sau mai subtile de discursul lui Dan C. Mihailescu (Andrei Cornea, Ion Vianu s.a.). Pornind de la interdictiile si constrangerile ideologice impuse de comunisti timp de decenii si de la titlul mesei rotunde, scriitorul Ion Vianu s-a intrebat daca nu este cumva paguboasa pentru stimularea gandirii libere obligatia de a crede in ceva si de a uri altceva. Am retinut si pledoaria din final a istoricului Adrian Niculescu in favoarea construirii unui stat democratic pe o temelie care sa includa cele doua idei antitotalitare: anticomunista si antifascista (nu insa in termenii vehiculati de propaganda de dinainte de 1989).
