De același autor
Salariile şi bonusurile de final de an pe care le-au încasat şefi şi angajaţi din Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) au şocat o Românie condamnată la austeritate.
Se cuvenea ca şefii ASF, arbitrul pieţei financiare, să ofere lămuriri şi să explice de ce au împrăştiat bonusuri în ultimele două luni ale anului, care au fost sumele cheltuite, care sunt performanţele ce justifică acordarea acestor bani şi să ofere lista corectă şi completă a beneficiarilor. Singura explicaţie privind salariile (despre bonusuri nu s-a vorbit) a fost o referire la „moştenire“, adică au preluat aceste salarii de la cei de dinainte, ba chiar le-ar fi redus la jumătate. Mai mult, Dan Radu Ruşanu, şeful ASF, a comentat, arogant şi sfidător, cum că salariile astea mari pe care le încasează el şi o serie de angajaţi nu ar fi fost vreun secret pentru autorităţi. Atât. În locul unei abordări serioase, avem un festival de declaraţii cu parfum de răfuială politică şi asalturi asupra unor firme care, ce coincidenţă, sunt sau au fost controlate de oameni despre care se crede că ar fi fost apropiaţi de administraţia Băsescu.
Ca urmare a acestor bătălii, piaţa asigurărilor este acum zguduită de neîncredere. După tenebrosul episod Carpatica Asigurări, pentru care Ruşanu dă acum explicaţii procurorilor, a urmat intrarea în administrare specială a celui mai mare asigurator din ţară, Astra. Ulterior, Mircea Ursache, vicepreşedinte al ASF cu atribuţii privind supravegherea unei alte pieţe, cea bursieră, a turnat gaz peste focul asiguraţilor din România, declarând senin că „situaţia din piaţa asigurărilor este cangrenizată“. Ursache nu comentează situaţia casei de brokeraj Harinvest, întâmplător aflată în parohia sa, în piaţa de capital, bunăoară. Ar fi fost stânjenitor. La finalul săptămânii trecute s-a zguduit o micuţă casă de brokeraj care tranzacţiona în pieţele internaţionale, la comanda clienţilor. Întâmplător, casa de brokeraj căreia i s-a interzis activitatea de tranzacţionare pe pieţele internaţionale, cele nesupravegheate de ASF, a fost, o vreme, controlată de oameni de afaceri apropiaţi fostei puteri. În fine, victimele ţipă că sunt supuse atacurilor unui adevărat comando politic. E greu să conteşti că aceste „victime“ nu ar fi avut vreo problemă. Este o situaţie care nu poate fi evaluată corect, deoarece nu trebuie exclusă ipoteza unor practici cel puţin neclare în afacerile lor.
Momentul ales pentru asalt, maniera în care şefii vremelnici ai ASF trăncănesc neglijent despre piaţa financiară nonbancară, injectând nelinişte şi nesiguranţă în minţile investitorilor, lasă de dorit. Ca să declari, senin, că piaţa asigurărilor e cangrenizată, când n-ai avut vreo catastrofă naturală s-o pună la pământ, este cel puţin bizar. Dar neîncrederea oamenilor, a investitorilor, a asiguraţilor nu e spulberată doar de aceste declaraţii nesăbuite sau de anunţurile războinice cum că o mare companie are probleme. Neîncrederea oamenilor este provocată de situaţia însăşi a şefilor din ASF. Dacă vreunul dintre şefii unei instituţii de supraveghere din lume ar fi fost subiectul unei investigaţii penale, chiar nevinovat fiind, piaţa financiară, presa de specialitate, cutumele îl sileau să-şi dea instantaneu demisia. Nu să stea şi să se războiască cu piaţa pe care o supraveghează. Dacă într-o ţară civilizată cu o piaţă doborâtă de criză s-ar fi aflat că arbitrul pieţei îşi „trage“ bonusuri grase, atunci conducerea unei asemenea instituţii era invitată să plece. Aşa stau lucrurile în piaţa financiară, unde esenţa însăşi a existenţei acesteia este încrederea.
Mai mult, un comunicator oficial al ASF, Radu Soviani, a arătat cu degetul către Banca Naţională a României (BNR) unde, ştia el, salariile sunt mai mari decât cele ale lui Ruşanu & co. Ei bine, nu a fost aşa, minciună veştejită de consilierul guvernatorului Isărescu. E drept că pentru 6.000 de euro pe lună probabil spui ce-ţi trece prin cap ca să salvezi scaunele de care depinde contractul tău mănos.
Mai mult, însuşi premierul Victor Ponta a rămas oarecum surprins de situaţie: „Ceea ce noi am trecut în ordonanţa de urgenţă, şi anume plafonarea tuturor salariilor la salariile din Banca Naţională a României, a fost evident eludat“, a comentat Ponta.
Deci, înţelept, eficient şi corect ar fi ca actualii şefi ai ASF să dea socoteală de activitatea lor, apoi să explice de ce au nesocotit reglementarea la care se referă premierul şi nu în ultimul rând să prezinte un raport complet al activităţii de anul trecut. Deocamdată, şefii ASF sunt pe picior de război, ei par să intimideze piaţa. O bătălie menită să sufoce cu perna scandalul salariilor şi bonusurilor sfidătoare. Poate că piaţa are unele probleme, dar ca să le rezolvi ai nevoie de profesionişti oneşti, eficienţi, nepătaţi şi bine plătiţi, în limitele rezonabile pentru ţara în care salariul mediu e de 380 de euro pe lună! Nu de unii cu bonusuri de 189 de ori mai mari decât salariul mediu, că nu supraveghează City-ul din Londra.
Ce ne facem dacă, ferească Dumnezeu, suntem izbiţi de un cutremur? Cine răspunde, cine mai plăteşte, au companiile banii? Dar reasiguratorii, ei cum vor trata afacerile cu România?
