Cipru a acceptat falimentul cazinoului financiar

Ciprul este o economie în faliment tehnic: nu are bani, nimeni nu-i dă, are deja o datorie de peste 80% din economie şi caută să împrumute o sumă egală cu PIB-ul său.

Timp de o săptămână, economia cipriotă a fost paralizată. Băncile şi bursa au închis uşile în faţa cli­enţilor, cuprinse de spaima că aceş­tia le vor dărâma pentru a-şi scoa­te banii. În ceasul al 12-lea, ofi­ci­alii ciprioţi au obţinut susţinerea financiară a partenerilor eu­ro­peni, plătind scump un joc politic, inu­til, derutant şi periculos. În esen­ţă, termenii noii înţelegeri para­fate cu Uniunea Europeană, Ban­ca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional sunt iden­tici cu cei prezentaţi iniţial: Ci­prul va primi un ajutor în valoare de 10 miliarde de euro, urmând să suporte din surse proprii res­tul de 5,8 miliarde de euro ne­ce­sar menţinerii economiei ţării la suprafaţă. Aranjamentul este com­pletat de separarea părţii sănă­toa­se a Băncii Populare a Ciprului şi alipirea ei de Bank of Cyprus şi de crearea unui fond de in­ves­tiţii menit să salveze ţara de la ru­i­nă. Deocamdată, nu se ştie exact ce pierderi vor avea deponenţii, tot ce se cunoaşte este faptul că depozitele mai mici de 100.000 de euro vor fi garantate.

Toată frământarea ultimei să­ptă­mâni arată însă şi un joc la ca­cial­ma, ca la poker, în care poli­ti­ci­enii ciprioţi au încercat mâna par­tenerilor europeni sau ruşi, apă­sând pe sensibilităţi istorice. Lo­gi­ca economică a biruit sen­ti­men­ta­lismul. Ciprul este o economie în faliment tehnic: nu are bani, ni­meni nu-i dă, are deja o datorie de peste 80% din economie şi caută să împrumute o sumă egală cu PIB-ul său. Economia Ciprului s-a instalat în recesiune, iar fi­nan­ţele rulează cu un deficit bu­getar imposibil de susţinut. O ne­bunie pe care nimeni, cu excepţia Troikăi, nu o ia serios în seamă. Primele două bănci ale sale sunt şi ele în pragul colapsului şi sin­gura pavăză în calea falimentului a fost faptul că sunt încă închise, blocând accesul la bani. Eco­no­mia cipriotă depinde masiv de ser­vicii, în general de cele fi­nan­ciare. Or, aici s-a instalat de­zas­trul. Creditele neperformante au atins niveluri de nesuportat. Lai­ki Bank, de pildă, cea care va urma să fie restructurată, a afişat pierderi de peste un miliard de euro în primele nouă luni ale anului trecut şi este practic do­borâtă sub creditele neper­for­mante în valoare de 7 miliarde de euro. Împreună, aceste pier­deri sunt egale cu jumătate din depozitele băncii. În septembrie 2012, suma depusă de clienţi în depozite la banca Laiki era de 17,8 miliarde de euro, egală cu PIB-ul Ciprului. Ceva imposibil de salvat.

Planul care a îngrozit pieţele financiare

Politicenii ciprioţi au respins un pachet de ajutor cu Troika fi­nan­ţatoare, deja bine cunoscut: 10 mi­liarde de euro vin de la fi­nan­ţatori, restul de 5,8 miliarde sunt treaba ţării. Potrivit propunerii afla­te pe masa de lucru a par­la­mentului, depozitele mai mici de 100.000 de euro ar fi suferit o penalizare de 6,74%, iar cele mai mari de 100.000 de euro ar fi fost taxate cu 9,9%. Nu este nici până astăzi clar cine a stabilit detaliile planului. Ideea de a taxa depozitele mai mici de 100.000 de euro contrazice reglementările europene, care garantează aceas­tă limită. Ipoteza de a călca în picioare o reglementare euro­pea­nă a fost vândută lumii financiare ca un precedent periculos, care, la o adică, îi poate pândi pe spa­nioli sau pe italieni, în cazul în care problemele băncilor de acolo se inflamează. Este greu de cre­zut că oficialii europeni au indi­cat o asemenea soluţie, mai de­grabă ideea a aparţinut poli­ti­ci­enilor ciprioţi şi a făcut parte din ceea ce putem acum numi „pla­nul A“, aranjament iniţial menit să-i sperie pe parteneri şi să cum­pere simpatia pieţelor îngrozite şi susţinerea populaţiei pentru pla­nul B.

Ruşii au zis pas planului B

Planul B s-a declanşat simultan cu operaţiunea de votare a aran­ja­mentului „european“ şi a fost ges­­tionat de ministrul de Fi­nan­ţe, Mi­chael Sarris, care a lipsit „mo­ti­vat“ de la votul din par­la­ment, de­oarece zbura către Mos­cova. Pla­nul B avea raţiunea sa: cetăţenii şi firmele din Rusia au depuneri de miliarde de euro în băncile din Cipru şi un colaps al acestora ar fi produs Rusiei pier­deri, deo­ar­e­ce aproximativ 19 de miliarde de euro ar „îngheţa“, po­trivit esti­mă­rilor agenţiei de ra­ting Moo­dy’s. Excursia s-a soldat cu un eşec. Ruşii nu au fost in­teresaţi nici de extinderea unui îm­prumut pe ca­re l-au acordat Ciprului în toam­na anului trecut, nici de pers­pec­tiva de a prelua controlul unei po­tenţiale rezerve de gaz a insulei me­diteraneene, in­jectând acum nişte miliarde de euro în experiment.

Raţiuni geostrategice explică ten­tativa Ciprului de a căuta ajutor la Moscova: ruşii au relaţii is­to­rice reci cu Turcia, ţara cu care micul stat mediteranean s-a aflat pe picior de război în 1974, pro­vocând o secesiune a insulei. Din­colo de sentimentalismul istoriei, logica economică explică însă re­ţinerile Moscovei. Pe de o parte, Ru­sia este enervată de valuta scoa­să din ţară care ia drumul paradiselor fiscale, Cipru fiind una dintre destinaţii. Gu­ver­na­torul băncii centrale a Rusiei es­tima în aceste zile că ies din ţară anual aproximativ 49 de miliarde de euro, o enormă evaziune fis­cală. Trebuie amintit că Rusia a în­cheiat un acord de exceptare a dublei impozitări de abia la fi­na­lul anului trecut, până atunci be­neficiile afacerilor ruseşti din Ci­pru fiind aspru fiscalizate. Anul trecut, Rusia a acordat totuşi un împrumut Ciprului, în valoare de 2,5 miliarde de euro, la o do­bân­dă de 4,5%, cu scadenţa în 2016, însă acesta a fost doar jumătate din suma cerută de oficialii ci­pri­oţi, deci a avut şi atunci reţineri. Versiunea oficială a negocierilor actuale cu Rusia arăta că Sarris a încercat să obţină o extindere a acestui împrumut deja acordat, atât ca sumă, cât şi ca timp. Co­losul bancar rus VTB, care are o filială în Cipru, a respins ideea de a cumpăra active bancare în in­sula mediteraneană, iar un zvon privind o posibilă implicare a bra­ţului financiar al Gazprom în pia­ţa bancară cipriotă a fost infir­mată de gigantul energetic.

Restricţii la bancomate

În timp ce planul B se năruia, lu­crurile se deteriorau în Cipru. Ma­gazinele nu aveau bani lichizi, com­pania de telefoane a anunţat că men­ţine liniile deschise şi abo­na­ţilor care n-au plătit din lipsă de bani, compania de electricitate nu a închis lumina celor care n-au achitat facturile, iar angajaţii băn­cilor au luat cu asalt strada. Re­tra­gerile de bani cash au fost gra­du­al limitate: ATM-urile Băn­cii Po­pu­lare a Ciprului dau 100 de euro pe zi pentru fiecare card, iar Bank of Cyprus are o limită de 120 de euro.

După eşecul implicării Rusiei în ajutorul ţării, politicienii ciprioţi s-au întors la partenerii euro­peni, în condiţiile unui ul­ti­ma­tum dat de BCE, care anunţa că va sista livrarea de bani către ban­ca centrală a Ciprului în această săptămână.

Ciprul, fost dominion britanic, nu s-a adresat Marii Britanii du­pă aju­tor. Britanicii s-au limitat să fur­nizeze saci de bani cash pen­tru angajaţii lor din insulă. Ger­mania a avut rezervele sale pri­vind un ajutor necondiţionat dat Ciprului. Un prim motiv ar fi in­capacitatea ţării de a returna o da­torie uriaşă faţă de di­men­siu­nile mici ale eco­nomiei sale. Pe de altă parte, în noiembrie 2012, cotidianul Der Spie­gel publica un raport al agen­ţiei de informaţii ex­terne a Ger­ma­niei potrivit că­ruia oligarhii ruşi ar fi parcat ile­gal miliarde de euro în băncile ci­priote. Cum ori­ce participare fi­nanciară a Ger­ma­niei trebuie va­lidată în par­la­ment, iar acesta es­te un an elec­toral, ideea de a aju­ta mişcările de bani ilegale era im­posibilă. Dar nemţii nu sunt sin­gurii scep­tici. Ministrul fracez al Eco­no­mi­ei, Pierre Moscovici, a descris Ci­prul ca o „economie-ca­zino“, ca­re s-a prăbuşit „şi trebuie să fa­că ceva, pentru că, în caz con­trar, noi, con­tribu­a­bi­lii euro­peni, vom plăti factura acestui eşec“.

Un lucru este clar: Ciprul a ac­cep­tat să renunţe la modelul său de afaceri, de tip cazino, când a pri­mit ajutorul european. Nu va fi nicio problemă, insula va fi aban­donată rapid de banii eva­zio­niş­tilor, deoarece aceştia caută dis­creţie şi Ciprul nu mai poate asi­gura asta. Economia Ciprului a devenit vulnerabilă din cauza afa­cerilor sale strânse cu Grecia. Băn­­cile sale au finanţat nesăbuit atât împrumuturile statului grec, şi au fost silite să accepte pier­deri, cât şi afacerile din Elada. Dar Ci­prul este vulnerabil şi din cauza propriei facturi de chel­tu­ieli a sec­torului public, de 15,4% din PIB, cea mai mare din UE, şi a unui sistem de pensii greu fi­nanţabil. În mod cert, în Cipru va urma austeritatea, cu tensiu­nile ei.