2013 – Anul negru pentru premierul Erdogan

Anul 2013 a fost fără îndoială unul dintre cele mai agitate din istoria recentă a Republicii Turcia. Dacă în prima parte a anului au avut loc ample proteste de stradă reprimate cu duritate de premierul Recep Tayyip Erdogan, sfârșitul lunii decembrie este marcat de un imens scandal de corupție care se presupune că s-ar ridica la o sută de miliarde de dolari, primul de o asemenea amploare cu care se confruntă guvernarea AKP care se află la putere neîntrerupt din 2002. Politicieni, oameni de afaceri și polițiști au fost implicați în acest scandal, iar nu mai puțin de 24 de persoane au fost deja arestate. Firul anchetei a dus până la cabinetul condus de premierul Erdogan astfel încât trei miniștri au fost nevoiți să își depună mandatul -  cel al Economiei, cel Afacerilor Interne și cel al Mediului. Alți șapte au fost demiși, iar în total, premierul Erdogan a remaniat zece miniștri. Se pare că schema afacerii are în centrul ei schimbul de aur contra gazului furnizat de Iran, țară supusă sancțiunilor internaționale, prin intermediul unei bănci controlate de stat – Halkbank. Premierul Erdogan a spus răspicat în tot acest timp că scandalul în care a fost implicat este rezultatul unui ”complot internațional” prin care s-ar încerca discreditarea guvernului pe care îl conduce înaintea alegerilor de anul viitor.

 

Acuzațiile însă au venit și din rândul AKP, ministrul demisionar al Mediului spunând, într-un interviu televizat, că și-a dat demisia din funcția de ministru și din cea din Parlament pentru că nu vrea să fie considerat ca fiind un ministru corupt, din moment ce tot ceea ce a făcut era cunoscut de premierul turc și de aceea, s-ar impune și demisia acestuia. Acuzațiile fostului membru al cabinetului Erdogan au creat tensiuni și mai mari pe scena politică turcă, dar premierul însă a evitat să dea o replică. Imediat, oamenii au ieșit în stradă, iar partidele de opoziție i-au încurajat să fie cât mai mulți. În plus, trei deputați AKP și-au dat demisia din partid, exprimându-și nemulțumirea față de scandalul de corpuție care a vizat membri ai partidului. ”Oamenii nu v-au votat ca voi să vă trădați partidul. Partidul are o disciplină internă”, le-a transmis premierul Erdogan în cadrul unui miting organizat la aeroportul din Istanbul, similar celui organizat cu câteva luni în urmă în timpul protestelor din Parcul Gezi.

 

Tensiunile sunt cu atât mai mari cu cât procurorul de caz Muammer Aktaș a criticat dur guvernul Erdogan pentru că nu a fost lăsat să continue investigațiile. Erdogan, l-a rândul său, i-a cerut procurorului, într-o conferință pe care a susținut-o în provincia Sakarya, să spună pentru cine lucrează, readucând pe tapet în discursul său ideea că ”puterile internaționale” sunt în spatele acestei operațiuni. De altfel, potrivit presei din Turcia, premierul a făcut legătura între acest scandal și protestele din Parcul Gezi când a acuzat că forțe străine sunt în spatele mișcărilor de stradă. ”Nu au fost capabili să reușească cu evenimentele din Gezi. Acum încearcă cu acest lucru. Dar nu vor avea succes”, a spus Erdogan.

 

Consecințele acestui scandal de corupție care a cuprins guvernul condus de Recep Tayyip Erdogan s-ar putea reflecta în alegerile prezidențiale care sunt programate să aibă loc anul următor. Pentru prima dată, Turcia se pregătește să își aleagă în mod direct președintele, ales până acum de Parlament, iar unul dintre potențialii candidați la șefia statului ar fi și premierul Erdogan. Imaginea premierului, construită cu atenție din 2002, și asociată cu stabilitatea politică și creștere economică, care i-ar fi putut asigura succesul în alegerile prezidențiale, este greu pusă la încercare. După mai bine de zece ani de guvernare, anul 2013 pare să îi fi erodat din aura de lider vizionar și neobosit. Tot pentru prima dată în ultimii douăzeci de ani, ample demonstrații de stradă au avut loc, iar protestatarii au cerut demisia premierului care le-a înșelat așteptările.

 

Pe lângă instabilitatea politică creată, implicarea unei bănci în această afacere ar putea atrage sancțiuni internaționale, ceea ce ar reprezenta o problemă gravă pentru economia turcă, încă dependentă de investițiile străine. Semnalele dinspre pe piața economică s-au făcut imediat simțite – lira turcească a scăzut față de dolar, în timp ce raportul euro-liră a depășit pentru prima dată pragul de 3 lire turcești. Nici pe bursa de valori efectele nu s-au lăsat așteptate, ea ajungând la cel mai mic nivel al ultimelor 17 luni. Iar pentru mediul de afaceri și instituțiile financiar-bancare o asemenea instabilitate este un semnal puternic că Turcia ar putea reajunge în situația din anii 1990 când criza politică și economică a zguduit țara.

 

Cu toate acestea, tensiunile din sânul AKP pot fi acum o oportunitate nesperată pentru partidele de opoziție care, deși fragmentate, pot avea o șansă mai mare în alegeri în fața unui AKP divizat și măcinat de scandalul de corupție. Este însă, Erdogan gata să arate că poate rămâne un jucător important și din postura de președinte sau actualul premier și-a pierdut flerul politic care l-a ținut la guvernare mai bine de un deceniu, timp în care a asigurat atât stabilitate economică cât și politică a Turciei?