De același autor
Aceasta poveste, indeajuns de bine scrisa pentru a ne smulge aprecieri fata de loialitatea cersetorului si de dreptatea printului rasplatitor, contine multe paradigme care ne-ar putea lamuri, fie si in parte, reactiile personajelor politice ale zilei.
Au trecut doua luni de la preluarea puterii de catre Alianta PNL-PD si prietenii sai de conjunctura. Adevarul acesta este doar unul de statistica, pentru ca populatia nu a simtit prea mult aceasta schimbare. Cu exceptia cotei unice de impozitare introduse cu mare tam-tam, nimic nu a schimbat mersul tarii. Si, daca ne gandim ca scaderea cotei de impozitare a fost imediat "compensata" cu masuri de refacere a bugetului astfel secatuit, prin aparitia unor noi taxe sau cresterea altora vechi, putem spune ca impresia lasata este ca masura nu a fost nici prea bine documentata si nici introdusa prea intelept, asta ca sa nu comentam pe marginea pripelii ce pare ca a promovat-o.
Numai ca populatia nu astepta numai asta. Sentimentul de instabilitate dat de aparitia unor noi taxe compensatorii, de variatiile cursului de schimb valutar, dupa o guvernare anterioara populista, nu a fost luat in calcul de actualii guvernanti. Si la aceasta se adauga si o imagine incoerent zugravita in mass-media, precum si absenta unor schimbari reale la nivelul echipelor executive si de conducere, in asa fel incat entuziasmul popular din decembrie nu mai pare justificat. Ma refer aici la lipsa unor schimbari de anvergura la nivelul ministerelor, bazate de programe coerente, integrate si pe niste echipe capabile sa asigure indeplinirea lor atat la nivel central, cat si la nivelul directiilor din teritoriu. Cu exceptia schimbarii garniturii ministeriale si a unui numar de secretari de stat, toate echipele amintite au ramas intacte. Aici mai trebuie spus ca ele (aceste echipe ministeriale de linia a doua) au fost investite ca functionari publici de catre PSD, pe vremea cand era la putere.
O informatie importanta, care poate fi una dintre explicatiile lipsei de performanta postelectorala a ministerelor. O posibila sabotare organizata prin functionarii numiti de PSD (sa ne reamintim cum era incriminata pesedizarea guvernarii de catre fosta opozitie!) pare o explicatie veridica.
O alta, mai putin convenabila actualei puteri, ar putea fi faptul ca echipa conducatoare nu are habar despre ce trebuie sa faca; nu are nici program si nici capacitatea manageriala astfel incat sa canalizeze fortele, poate capabile, selectate si lasate in linia a doua de PSD. De aici, diletantismul straveziu al actualei guvernari si impresia apasata ca iarasi schimbarea a adus la conducere oameni nepregatiti pentru preluarea puterii, ajunsi din intamplare datorita prea marii dorinte de schimbare a populatiei.
Ar mai fi si varianta ca guvernantii sa actioneze dupa principiul "musca si fugi", consacrat in luptele de gherila. Vii la putere, modifici mediul de afaceri (marea majoritate a conducatorilor sunt patroni) in folos propriu, introducand cota unica, modificand Codul Muncii, si apoi te retragi. Ar fi o dovada de pragmatism absolut si, sa recunoastem, o contributie deosebita adusa teoriei actului guvernarii. Premiul de originalitate ar putea fi singurul, deoarece "adversarul", armata regulata adica, este marea masa de cetateni. Care nu este sigur ca nu va reactiona. Prin vot.
Ar mai fi insa si o a patra varianta. Mai dura si mai cruda pentru alegatorii portocalii: echipa conducatoare nu crede ca are prea mari sanse sa ramana la putere si atunci incearca sa nu deranjeze. Bilantul acestor doua luni zugraveste o idee din povestea mult cunoscuta, o idee care totodata intriga si cutremura. Impresia este ca cele cateva figuri noi distribuite in roluri de ministri si secretari de stat nu pot si/sau nu vor sa faca schimbari, pentru ca ele trebuie sa treaca neobservate, sa nu deranjeze, ca si cand locul lor nu li se potriveste si ele par relativ multumite doar pentru ca stau la o masa princiara. De parca ei trebuie sa tina spatele pana cand PSD isi revine si revine in forta la Palatul Victoria. "Si ce rost ar mai avea sa schimbam pleiada de directori generali, directori ministeriali sau de directii judetene, facandu-ne astfel dusmani, daca ei tot vor reveni?" gandesc ei. Ar fi tulburator si dureros.
Alegatorii inca mai asteapta schimbari reale, nu doar pe cele dictate de UE, care oricum s-ar fi facut. Daca ele nu apar, atunci i-ar putea acuza de impostura si sanctiona asa, incat patania PNTCD nu ar mai fi un exemplu singular.
Incep sa cred ca bucurestenii (cel mai fin barometru al alegatorului roman) ar putea sanctiona acest posibil joc dublu, prima posibila reactie fiind la alegerile pentru Primaria Bucurestiului, alegeri pe care Alianta si le va adjudeca mult mai greu decat s-ar fi asteptat si cel mai probabil numai dupa turul II. Bine ca scrutinul nu a fost pus in luna septembrie si ca PSD nu si-a nominalizat (oare intamplator?) un candidat mai cizelat. Altfel, cu un candidat PSD mai competitiv si cu o strategie electorala inteleapta, Alianta risca sa piarda.
Si mai este un lucru care ridica semne de intrebare. In primele doua luni (ca sa nu spun doi ani) ai guvernarii Nastase, mesajele catre populatie au fost constante, in cascada si cu un sens permanent pozitiv, astfel incat imaginea era aparent formidabila (ceea ce explica in parte scorul bun de la ultimul scrutin general). Actuala guvernare, dupa doua luni, s-a stins, desi incepuse in forta. Nu pare ca mai are continuare. Ii mai ajuta cei de la Bruxelles, dar mesajele proprii au disparut. Chiar si presedintele Traian Basescu a obosit. Nu mai are mesaje. E drept ca si scandalurile au disparut si acestea il hraneau, il infierbantau, creandu-i imaginea unui Savonarola. Acum se cearta cu europarlamentarii care ne acuza de coruptie - strategie ce se poate dovedi gresita.
Din cele spuse, putem concluziona ca, daca, in urmatoarele luni, Alianta nu trece la o reforma reala care sa-i arate programul, renuntand la vorbele goale, pentru a schimba mersul relativ centralizat impus tarii de PSD, atunci este greu de crezut ca va putea guverna patru ani. Sau poate ca PSD vrea sa revina in palat mai repede. Cine stie?!
