De același autor
Fratia politica tine, in cazul partidelor responsabile, pana cand democratia ajunge la punctul de fierbere. Daca socialistii europeni au ales, intre jocul politic al PSD si Monica Macovei, sa sustina, contrar logicii politice, a doua varianta, inseamna ca delirul antireformist de la Bucuresti a exasperat din nou, dincolo de orice limita, cancelariile occidentale. S-au mai pomenit avertismente externe, dar in momente exceptionale..jpg)
Comunicatul semnat, la sfarsitul saptamanii, de vicepresedintele Bundestagului german, Susanne Kastner, traduce simplu votul anti-Macovei din Senat: "Semnalul transmis Uniunii Europene de catre Camera Superioara a Parlamentului Romaniei ar putea declansa, in ultima clipa, activarea clauzelor de salvgardare, ceea ce ar lipsi poporul roman de importante fonduri europene, atat de necesare, de pilda investitiilor in infrastructura". Or, Susanne Kastner este colega, in cel mai puternic grup din Parlamentul European, cu Mircea Geoana, semnatarul motiunii anti-Macovei. Logic ar fi fost sa-l ajute pe el, nu pe adversari. Logica europeana nu se potriveste deloc cu delirul local. N-ar fi tocmai o noutate.
Deputatul SPD se intalnise prin 2005 cu liderii PSD, pe vremea cand Adrian Nastase inca se mai lupta cu Ion Iliescu. Si atunci, socialistii europeni au intervenit, fortand PSD sa scape de personaje compromise public. Cand Iliescu l-a gratiat pe Miron Cozma, socialistii europeni au trimis conducerii PSD o scrisoare dezaproband deciza. Mai sunt si alte exemple. Conducerea PES (Party of European Socialists) l-a taxat pe reformistul Mircea Geoana cand a avansat, vara trecuta, in plina "revolutie a binelui", posibilitatea ca PSD sa semneze o motiune de cenzura alaturi de PRM. Iata ca, astazi, un alt politician de acelasi sange politic cu PSD ii compromite actiunile politice, criticandu-le fara strop de indulgenta colegiala. Iata ca astazi PSD sfideaza Europa si voteaza alaturi de un partid profund antireformist ca PRM-ul lui Vadim Tudor.
Ce inseamna asta? Ce se intampla, de fapt, cand inalti oficiali UE, ca Franco Frattini, cand ambasadorul american, Nicholas Taubman, si alti inalti functionari sau diplomati lasa putin diplomatia de dragul reformei, identificata astazi cu ministrul Justitiei? Opozitia de la Bucuresti vede in aceste gesturi simple actiuni de lobby, un amestec in treburile interne sau propaganda internationala ieftina. Cea mai simpla si stupida reactie posibila. Adica: avem un inamic intern - Monica Macovei - si o conspiratie mondiala intru sustinerea ei. Doar guvernarea Nastase mai avea prostul obicei sa acuze "amestecul in treburile interne" atunci cand propaganda oficiala era tulburata de avertismentele fostului ambasador american Michael Guest. Suntem, in concluzie, din nou in fata unui moment crucial. Iar Romania are de ales, ca de obicei, intre doua lumi: intre reforma si antireforma, acum intre oligarhie si democratie.
Vazute din Europa, faptele sunt simple si dureroase. 81 de senatori au semnat, pe 13 februarie 2007, actul de deces al democratiei parlamentare. Votul anti-Macovei semnifica victoria sistemului transpartinic si n-are nici o legatura cu vointa poporului, cum abuziv se interpreteaza. Plasata pe primele locuri la capitolul incredere in toate sondajele de opinie, sustinuta de o insemnata parte a societatii civile (vezi al doilea Apel al intelectualilor), apreciata la Bruxelles si la Washington, Monica Macovei a murit putin in Senatul Romaniei. Prin votarea motiunii cu 81 la 46, alesii din Camera Superioara s-au despartit definitiv de vointa de reforma si pun in pericol interesele Romaniei la Uniunea Europeana.
Pentru comisarul pe probleme de justitie, Franco Frattini, actualul ministru al Justitiei este, nici mai mult, nici mai putin, decat "garantia continuarii reformelor in justitia din Romania". Senatul a confiscat, prin votul de pe 13 februarie, aceasta garantie si a dat o proba, in ochii oficialilor UE, ca vointa politica pentru continuarea reformelor a sucombat. De acum incolo, este de asteptat ca orice proiect emanat de la actualul ministru al Justitiei sa fie, logic, respins cu aceeasi majoritate la Senat. Caci nu poti sa votezi impotriva ministrului si a doua zi sa-i sustii proiectele. In consecinta, Legea Agentiei Nationale de Integritate, institutie care ar urma sa controleze averile demnitarilor, si alte proiecte reformiste asteptate de UE vor suferi acelasi esec previzibil. Ce inseamna asta? Ca, de acum incolo, clauza de salvgardare ar putea fi oricand activata, ceea ce ar echivala cu un mic dezastru.
Si atunci: este aceasta vointa poporului? Putem, oare, pune semnul egal intre popor si interesele unui grup unit temporar de interese meschine? Acest grup transpartinic urmareste delegitimarea si expulzarea ministrului Justitiei din maruntaiele unui establishment politic si economic ros de coruptie, refractar la reguli clare si mecanisme de control eficiente. Si de cine este reprezentat grupul transpartinic? Astazi, el are nume, chip si se manifesta de dimineata pana tarziu in noapte la vedere, gazduit la televiziunile oligarhilor. "Patrulaterul Negru" PNL-PSD-PC-PRM isi extrage energia din frica de dosar, de procurori si din nevoia de a-si proteja raptul. Or, nu Macovei le garanteaza lor linistea. Nu Macovei le ofera parghii de interventie in justitie, locul in care se inchide lumea, ca intr-un nasture.
Senatorul PRM Dan Claudiu Tanasescu, surprins votand artistic de doua ori, a devenit simbolul disperarii. Gesticuland ridicol, "Patrulaterul Negru" se desparte definitiv de vointa de reforma. Insa interesul poporului si al multinationalelor care au patruns masiv pe piata romaneasca este perfect opus interesului de tip mafiot din politica romaneasca. Ei, cetatenii simpli, vor sa-si afle dreptatea fara spagi si procese interminabile. Ei, miliardarii Apusului, vor sa-si apere onest investitii si proprietati si mai vor ca sentintele din Romania sa le fie recunoscute si in UE. Spre deosebire de ei, stalpii sistemului romanesc de putere nu vor asta. Ei vor o justitie-detergent, manevrabila ca o masina de spalat automata. Ei, marii franari, vor justitia lor, locala si ascultatoare. Iar ezitarea, ambiguitatea, frica premierului Calin Popescu Tariceanu in a o sustine fara rezerve pe Macovei il plaseaza in fruntea antireformistilor.
"Patrulaterul Negru" sau sistemul transpartinic, spuneti-i cum doriti, ar fi dorit sa fie cam asa: Macovei sa varuiasca doua-trei sali de judecata, sa pompeze lefuri grase in magistrati, sa nu clinteasca un om din Parchetul General si DNA, procurorii sa alerge cat vor dupa controlori de tren si mici functionari corupti, dar sa sara peste Nastase, Mitrea, D.I.P., Dinu Patriciu, Vantu, finul lui Basescu etc., CSM sa-i mangaie mai departe pe crestet pe magistratii ineficienti si naimiti, ministrul Justitiei sa mimeze reforma si sa faca sluj in fata unui parlament ticalosit, sa trimita la Bruxelles alte tone de maculatura si praf in ochi, sa tina procurorii in lesa cand Marele Partid ridica din spranceana, sa ia pozitie de drepti cand ordona prim-ministrul, sa se poarte cat mai bland cu puterea si sa faca ciocul mic, sa arate, pe scurt, in tot ce face, ca este de-a Lor, ca tine cu Sistemul si ca nu lucreaza impotriva lui.
Din cate s-a vazut, Monica Macovei nu este omul Sistemului si nici nu va renunta. Nu va demisiona si va merge inainte, iar votul rusinos din Senat a indarjit-o, parca, si mai mult. La fel cum si adversarii ei s-au convins ca fiecare zi pe care Monica Macovei o mai petrece la Ministerul Justitiei le poate face mult rau.
Ei, adversarii reformei, folosesc democratia si institutiile ei ca pe o dictatura a intereselor mici, ca pe un instrument de teroare in mana unor dementi ca Vadim Tudor, emblema rusinosului delir consumat in Senatul Romaniei.
