De același autor
In 2008, an electoral, politicienii vor avea doua griji: sa controleze justitia si trecutul. Cele doua instrumente de masurat fapte pot desfiinta cariere politice, iar pentru ele se vor bate puterea si opozitia, presedintele si premierul si, nu in ultimul rand, intelectualii intre ei. PSD a trecut la ofensiva cu un proiect de lege depus la parlament in data de 28 decembrie 2007 de catre senatorul Serban Nicolae. Prin demersul sau, PSD urmareste implinirea unui vis mai vechi: desfiintarea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii.
In viziunea sa, CNSAS ar trebui redus la un simplu institut de cercetare, lipsit de capacitatea de a pronunta verdicte de politie politica. CNSAS va putea sa decida prin vot doar publicarea dosarelor celor banuiti de relatii cu Securitatea. Mircea Dinescu, membru in Colegiul CNSAS, a rezumat plastic miza demersului PSD: "Este un an important, vor fi alegeri, anul acesta vom umbla din nou in cazanul de smoala si rahat. Multi pitulici se tem". PSD transpune in fapt viziunea lui Adrian Nastase despre CNSAS, exprimata in 2002, cand persifla institutia pe motiv ca "linge dosare". De fapt, asta si-ar fi dorit sa si faca.
Sunt sanse ca initiativa senatorului PSD sa treaca rapid prin parlament. Legea dupa care functioneaza CNSAS fusese modificata in 2006 printr-o ordonanta de urgenta, care a trecut de Camera Deputatilor si se afla la comisia juridica a Senatului. Astfel, proiectul de lege initiat de PSD, care reduce drastic atributiile CNSAS, ar putea fi inglobat in textul ordonantei de urgenta, votat si trimis la promulgare.
Desi pot fi atacate in instanta, verdictele pronuntate de CNSAS au o importanta miza politica, mai ales intr-un an electoral. Valoarea lor simbolica este potentata de faptul ca Romania a condamnat oficial comunismul. Raportul Tismaneanu, devenit act al statului roman, incepand cu data de 18 decembrie 2006, a clarificat in mod semnificativ relatia confuza dintre statul roman si propria sa istorie.
Prin urmare, daca s-ar pune in acord cu viziunea oficiala despre trecut, aprobata in parlament, deci asumata la nivel de stat, Guvernul Tariceanu n-ar fi trebuit s-o propuna tocmai pe Norica Clinci, fostul secretar de partid, la functia de ministru al Justitiei. Din aceasta perspectiva, nici nu mai are importanta ce sta consemnat in mapa sa profesionala de fost procuror. Mai simplu: daca liberalii si-ar respecta principiile declamate anul trecut, autoproclamati mari inamici ai reziduurilor comuniste din societatea romaneasca, atunci nu au niciun motiv rezonabil sa-l sustina pe fostul secretar de partid. Ce logica si coerenta mai gasim in actiunea liberalilor? Pe de-o parte, au dat-o afara din partid pe Mona Musca din cauza colaborarii cu Securitatea, dar promoveaza un fost activist de partid intr-o pozitie cheie din guvern, la un an dupa ce regimul comunist a fost denuntat oficial drept "ilegitim si criminal".
Dincolo de cariera patata de fost procuror, anticomunismul ar fi un argument suficient de puternic impotriva numirii Noricai Nicolai la Justitie. Cum principiile liberalilor au sucombat si in alte imprejurari, este de asteptat sa dea rateuri si in cazul Nicolai.
Trecutul se revarsa in viata noastra publica prin fisurile tot mai largi ale unui sistem pana ieri ermetic. Cad masti, rescriem cu frenezie jurnalistica biografii trucate si pagini intregi din istoria recenta. Pana mai ieri, aveam o istorie statica, incremenita in minciuna si clisee administrate oficial. Eliberat din tenebre, trecutul ne invita in sala cu oglinzi inselatoare, pe calea intortocheata catre adevar, unde istoria se scrie provizoriu si se rescrie continuu. Trecutul pare o afacere la ordinea zilei, iar forta lui creste tocmai pentru ca puterea justitiei slabeste. Daca prezentul nu este in stare sa pronunte verdicte, daca justitia a dat faliment, macar sa ne lumineze trecutul! De aici si rafuiala cu administratorii sai. Iar cei mai viteji pe campul de lupta, adversarii eliberarii trecutului, au, fireste, cele mai multe de ascuns.
