De același autor
Ce ni se propune? O salvatoare spalare de creier si o relaxanta amnezie generala prin mutilarea memoriei politice. Operatii estetice urgente pe cadavrele trecutului. O vizita macabra in cimitirul istoriei. Umanizarea dinozaurilor dezgropati de arheologii cretacicului iliescian. Ni se spune ca tot ce era mai rau inainte este cam tot ce avem astazi mai bun.
Ceea ce unora le parea o farsa de prost-gust a devenit astazi un fapt: Nicolae Vacaroiu presedinte! Fie si interimar. Maruntul slujbas comunist de la Comitetul de Stat al Planificarii inainte de ‘89, autointitulat "Hagi al finantelor" pe când ii ridica lui Sorin Ovidiu Vântu, prin 2000, Banca de Investitii si Dezvoltare, a ajuns, iata, mesagerul "starii de normalitate". Cu Nicolae Vacaroiu, premierul Calin Popescu Tariceanu s-a asezat la Cotroceni in tabloul concordiei nationale.
Nici ca putea gasi pe cineva mai potrivit! Pentru ca stie sa fie "baiat de comitet", coalitia anti-Basescu il iubeste in taina. Il recomanda vigilenta sa de statuie antica: Vacaroiu inchide ochii cu talent si tace magistral. Cu el presedinte, coalitia anti-Basescu nu risca nimic rau. Sub Vacaroiu nu s-a intamplat niciodata nimic. Nimic bun. S-au intamplat, de pilda, contrabanda cu petrol si jefuirea Bancorex. Fragmente dintr-o carte de interviuri, publicate de Cotidianul in editia de vineri, 27 aprilie, ne lamuresc cum se poate transforma raul in bine: "A pus Hrebenciuc (n.r., secretar general al guvernului intre 1996-2000) mâna pe telefon si a ordonat astfel de credite? Cred ca se exagereaza. In cel mai rau caz, punea mâna pe telefon si il ruga pe presedintele bancii (n.r., Bancorex) sa-l primeasca pe un solicitant de credite. (…) Sa facem distinctie intre a ruga, a cere, a ordona si a obliga". O falsa disctinctie. In comunism si in prelungirea lui, "a ruga" inseamna "a obliga". Punct.
In lumea sa interimara nu exista standarde, reguli si principii clare, iar etica politica se dilueaza pâna la disparitie. In limbajul expertului in interimate Vacaroiu, coabitarea complice si tacerea vinovata capata alte intelesuri. Dupa intalnirea de la Cotroceni cu partidele din coalitia anti-Basescu, presedintele interimar a proclamat "revenirea la normalitate": "In locul acuzelor permanente, aproape saptamânale, dorim dialogul civilizat, colaborarea si cooperare intre institutiile statului. Este singura sansa a României pentru a nu se afecta parcursul european".
Dupa "puciul rece din sânul parlamentului" (cum inspirat l-a numit Frankfurter Allgemeine Zeitung), profesionistul interimatelor care au pus România in paranteza aproape un deceniu garanteaza din nou un sarcofag de liniste peste cleptocrati. La o adica, Vacaroiu s-ar putea intelege si cu Fidel Castro, Ahmadinejad sau Hugo Chavez. Marea impacare cu PRM s-a produs doar sub guvernarea sa, care a lasat in memoria anilor ‘90 sinistrul "patrulater rosu". Doar Vacaroiu il rasfata si azi pe Vadim Tudor in Senat mai ceva ca pe un sef de stat, bucurându-se altminteri de un dezonorant respect din partea liderului PRM.
Constitutia , izvor de conflict din România, a susurat liniste si pace doar pe vremea tandemnului Iliescu-Vacaroiu. Dintr-un motiv stiut: Iliescu nu era presedinte-jucator, iar Vacaroiu, desi era premier, nu conducea guvernul. Om fara insusiri, in Vacaroiu incap toate contradictiile si paradoxurile posibile: poate fi concomitent un siret finantist pentru oligarhi, dar si un nostalgic al CAP-urilor (Cotidianul, 27 aprilie 2007), peremist si pesedist, antireformist si european. Cu figura sa de contabil mediocru si posac, Vacaroiu poate fi orice si nimic. Pentru ca nu-si apartine. Intr-o excelenta caracterizare, Evenimentul zilei nota pe 20 aprilie: "Baiatul de mingi. Pasionat de tenis, premierul erei negre a Romaniei nu a fost nimic mai mult decat un executant disciplinat al ordinelor lui Ion Iliescu si ale partidului sau".
Istoria isi marcheaza cinic momentele de gratie si prabusire. La patru luni de la condamnarea comunismului, România a ajuns la mâna unui alai de fosti demnitari comunisti. Cei mai importanti consilieri adusi de Vacaroiu la Cotroceni au detinut functii inainte de ‘89: Alexandru Stanescu, fost ministru adjunct al Industriilor pe vremea lui Ceausescu, si Ghiorghi Prisacaru, fost sef de cabinet al ultimului premier comunist, Constantin Dascalescu. Primul a preluat Cancelaria prezidentiala, iar al doilea se ocupa la Cotroceni de relatii internationale.
Poate ca, uneori, e bine ca trecutul sa-si intoarca brutal fata hâda catre noi, ca sa avem motive sa alergam mai repede catre viitor. Dupa referendumul de pe 19 mai vom prinde din nou viteza sau ne vom suspenda, ca popor, de pe cursul istoriei.
