De același autor
Modul cum au abordat in ultimele zile presedintele Traian Basescu si premierul Victor Ponta temele de politica interna si externa subliniaza diferenta dintre un sef de stat capabil sa se ridice la inaltimea marilor momente si un politician ridicol si slab, dispus sa calce peste cadavre pentru a se mentine la putere. Oricat ne displac optiunile sale de politica interna, oricat de dubios si trist arata finalul de mandat, iti trebuie maxima rea credinta sa nu admiti ca presedintele gesticuleaza in politica externa ca un conducator interesat de soarta tarii sale, in timp ce premierul reduce totul la imagine personala. Comparati rezultatele summint-ului NATO din perspectiva intereselor noastre cu tristetea de comisar european sustinut de Romania la Bruxelles.
Reflectati putin la preocuparea presedintelui de a mentine tara ancorata in lumea occidentala, de a implica Romania in socotelile marilor puteri, de a spori importanta rolului Marii Negre sau a intelligence-ului romanesc si puneti in paralel exclamatiile admirative ale premierului la adresa Chinei, declaratiile usor iresponsabile despre "sprijinul mai mult sau mai putin fatis" acordat Ucrainei sau fascinatia pentru proiecte faraonice cu trenuri chinezesti de mare viteza zburand prin Romania.
Greu de imaginat ceva mai ridicol decat incercarile disperate ale lui Victor Ponta de a invinovati opozitia si pe Traian Basescu de un previzibil esec in obtinerea unui portofoliu important la Bruxelles. Acelasi Ponta n-a avut insa nici o jena sa paraziteze succesul Romaniei la summit-ul NATO, incercand sa-si aroge o parte din merite.
”Este o veste bună. A fost unul din momentele în care să ne luptăm între noi, românii cu români, președintele cu Guvernul sau cu Parlamentul, am pus toti umărul, am spus toti acelasi lucru, președinte, premier, ministru de Externe, ministrul Apărării si am obtinut ceva important pentru România - garantia faptului că nu vom fi niciodată singuri aici la granita de est a NATO”, a spus Ponta.
Pe scurt, acolo unde n-are atributii constitutionale (politica de aparare), premierul se impauneaza cu rezultatele. In schimb, acolo unde intreaga responsabilitate a deciziei ii revine (nominalizarea comisarului european) viteazul Ponta arata cu degetul spre altii si tipa ca e sabotat. Mare om.
In textul "Mandri ca suntem Chinezi", Vlad Zografi a explicat bine de unde pasiunea unuia ca Victor Ponta pentru China si risca o comparatie cu Nicolae Ceausescu in privinta duplicitatii in politica externa. S-ar putea sa fie ceva mai mult. Ponta manifesta de ani de zile complexul adolescentului intarziat, refuzat la masa adultilor unde se discuta probleme importante. Din cauza acestor complexe in exercitarea puterii alearga disperat dupa un selfie cu Obama, Putin sau cine s-o mai nimeri prin cadru. Iar chinezii stiu sa citeasca si sa exploateze cu dibacie vanitatea, orgoliul si frustrarea. Covoare rosii, primiri cu fast si salve de tun pentru ca micul politician sa se simta si el mare!
Cineva mi-a relatat de curand o scena pentru a ilustra mai bine complexele de autoritate ale tanarului Ponta. Pe vremea cand era junior la partid, liderul PSD de azi asista la discutiile celor mari fara a fi luat in seama, incercand din cand in cand sa emita o parere. "Victore, cand o sa ajungi macar odata ministru o sa ascultam si parerea ta. Pana atunci, nu ne intereseaza", i-ar fi retezat-o unul din liderii din garda veche. Tot in acest complex al tanarului ambitios mereu igorat de ceilalti trebuie cauta explicatia plagiatului. Ponta si-a falsificat studiile sperand sa obtina un plus de autoritate profesionala, sa castige putina greutate in CV sperand sa creasca in ochii celorlalti si sa fie luat in serios.
In schimb, Traian Basescu se afla exact la antipod. Este identificat rapid in politica drept "masculul alfa", se pricepe sa atraga atentia, sa-si seduca interlocutorii. Stie, orice am spune, cum sa procedeze pentru a fi luat in seama. Greu de ignorat exemplarele politice de tipul lui Basescu.
Pentru unul cu mentalitate de subordonat ca Victor Ponta, simpla prezenta in apropierea unui lider puternic ii provoaca reactii isterice. Merge cu spatele la Cotroceni sau tace cu ochii in tavan, dar compenseaza sentimentele de umilinta si de frica la televizor, unde scuipa flacari. Iata-l comparand regimul Basescu cu regimul nazist, anuntand "debasificarea" societatii romanesti sau amenintand cu o noua suspendare.
Diabolizarea lui Basescu reprezinta ceva mai mult decat o simpla tactica electorala. Este, daca vreti, simptomul extremei lasitati. Numai liderii slabi procedeaza asa. Lovesc naprasnic in cei puternici, dar numai in absenta si eventual cu mana altora. Amintiti-va, daca doriti exemple suplimentare, cum fuge Ponta de ziaristi cand incep intrebarile incomode sau cum dispare din tara pentru a se deroba de raspundere cand guvernul sau parlamentul comit cate o porcarie.
Liderul PSD a stat mereu la mana altora: la comanda baronilor, la dispozitia mogulilor, in umbra unui lider mai puternic decat el (Dragnea, Antonescu, Basescu). A parut sa aiba mereu o comanda externa, o cheita, un buton de manevra. Altii l-au ajutat sa para autonom, mare si puternic. Chiar lui Traian Basescu ii datoreaza ceea ce este azi: doar presedintele l-a pus de doua ori premier, l-a sprijinit pe amicul Ghita sa-si faca televiziune si a pus umarul cat a putut la alegrea sa in fruntea PSD acum patru ani. In fine, tot in complexele sale de autoritate trebuie cautata si obsesia pentru tricolor, Romania, valori nationale.
Desigur, PSD apeleaza in mod traditional la nationalism in campaniile electorale, fiind o metoda facila de a obtine voturi, dar si un mod de a indeparta Romania de modelul occidental. Dar mai este ceva: tricolorul reprezinta o sursa sigura de alimentare cu falsa legitimitate pentru acest lider obisnuit sa ciupeasca de unde poate un plus de recunoastere. Tot ce face este pentru si in numele poporului iar acesta ii incredinteaza marelui lider misiuni istorice. Schema clasica a tuturor demagogilor de a se umfla in pene.
Atat de mult abuzeaza Ponta in ultima vreme de simbolurile nationale incat uneori arata ca un papagal tricolor, care - in afara de "Mandri ca suntem romani" si "Jos Basescu", "Suspendare" - nu stie sa spuna altceva, ceva demn de atentie din partea cuiva care vrea sa ajunga presedinte.
Articol publicat de HotNews.ro
