De același autor
In seara cand Gabriel Liiceanu a publicat textul "Fie-va mila de noi, domnule Ponta!" nu m-am putut abtine, desi era tarziu, sa nu-i transmit cumva admiratia. Reusise sa descrie cu precizie modul de functionare al unui politician croit dintr-un material prost. Observatiile sale au ajuns virale pe net, iar textul a batut orice recorduri de audienta, pe buna dreptate. Au ramas putini oameni liberi dispusi sa-si bata capul cu vidul istoric numit Ponta. Multora li se pare ca totul e in zadar. S-au resemnat deja la gandul ca nu se mai poate face nimic si ca totul e pierdut. Iar cei mai multi n-au nici curajul, nici libertatea sa mai spuna exact ce gandesc sau se refugiaza intr-un pagubos dispret suveran.
Din toate aceste motive textul lui Gabriel Liiceanu a facut cariera si va ramane antologic. Este un portret magistral realizat unui gol maret, instalat accidental in varful ierarhiei. Putine se mai pot adauga la el. Ceva, ceva mai trebuie - asa am simtit la sfarsitul lecturii - spus apasat. Ponta se remarca prin limbaj arogant si agresiv, prin tupeu fara limite si minciuna impotriva evidentelor, exact asa cum spune Liiceanu, numai ca personajul sau nu are chip.
I-am spus si atunci, seara, ca oricat am incerca sa-i zugravim portretul nu-i vom putea surprinde fata. Victor Ponta nu arata nicicum, neavand resturi de personalitate pe interiorul carcasei. S-a spus pe buna dreptate ca sunt doi, trei, cinci Ponta, ca uneori manifesta o dubla, tripla sau multipla personalitate. Din pacate, Ponta nu exista ca alcatuire de sine statatoare. Ii lipseste orice urma de amprenta personala, nu vom gasi la el mandria a se afirma intr-un fel anume. Este pirueta aeriana perfecta, vidul cu ambalaj inselator, nimicul impachetat in ceva.
Tot spunandu-i asta, Gabriel Liiceanu si-a amintit un film cu Woody Allen jucand rolul unui personaj care imprumuta instant fata interlocutorului, reusind sa copieze la detaliu figura celui aflat in fata sa. Acesta este chiar eroul povestii noastre. Cameleonul cu o mie de fete, imitatorul innascut Victor Ponta era sortit din nastere sa plagieze macar o data in viata. Cineva care traieste mereu dedublat si respira prin gura altora va ajunge in final sa le fure totul.
Pana si in viata profesionala Ponta a reusit performanta de a nu se ocupa vreodata cu ceva precis. A fost procuror, dar n-a vazut nimeni vreun dosar serios facut de mana lui. A renuntat de tanar la magistratura, cu mult inainte de a ajunge priceput la legi si coduri penale, pentru a imbratisa o meserie fara o calificare precisa, anume cea de politician. Daca a fost o vreme ofiter acoperit, cu atat mai mare ambiguitatea profesiei sale, cu atat mai dubioasa aria competentelor.
Oricat am cauta nu gasim niciodata nimic clar despre viata si opera lui Victor Ponta. Oricine incearca sa inteleaga ceva din orientarea sa politica ameteste de la atatea topaieli si zig-zaguri ideologice. Pretinde ca a manifestat in Piata Universitatii impotriva lui Ion Iliescu si a votat in '96 cu Emil Constantinescu, dar il identificam, iata, cam tot pe atunci, sub aripa maestrului sau, Adrian Nastase, flirtand cu PSD. Dar si cand ajunge aici o coteste ideologic din tot soiul de calcule, oricum atasamentul fata de valori nu e chiar punctul sau forte.
Marturiseste ca in 2009, cand era purtatorul de cuvant al lui Mircea Geoana, nu a votat cu el in turul I, ci l-a preferat pe Crin Antonescu de la PNL. Odata ajuns premier, instabilitatea sa deja cronica se manifesta la nivel planetar, osciland intre Statele Unite si China. Ne amintim ca in tinerete l-a frecventat putin pe Che Guevarra din aceeasi nevoie urgenta de a se catara pe umerii cuiva pentru a fi remarcat in peisaj. Iata-l ceva mai tarziu cazand in admiratie in fata lui Tony Blair, un stangist pus pe afaceri fara nici o legatura cu idealismul revolutionar comunist.
In absenta unui contur clar, Ponta se lipeste de Halep, de imaginea oricarui mare sportiv, vedeta sau politician pentru a fi vizibil intre semenii lui. Fara sprijinul televiziunilor, stie ca faptura sa perfect translucida, inconsistenta ca aerul pe care-l respira, va trece neobservata.
Ca orice om care nu-si apartine, ascensiunea sa politica se intampla complet in afara vointei sale. Si-a dorit nespus sa ramana premier, dar s-a vazut in cele din urma silit sa candideze la prezidentiale. Cum nu dispune de el insusi, a acceptat sa joace si acest rol.
Gabriel Liiceanu a intuit absenta unui individ bine conturat sub cel cunoscut sub numele de Victor Ponta cand a incercat sa-i inteleaga placerea nefireasca de a minti continuu: "Comportamentul dvs nu poate depasi nivelul punctului, nu poate deveni liniar, ca sa nu mai vorbim ca nu poate alcatui harta cu contururi ferme care e necesara pentru nasterea unui caracter. Fiind facut din milioanele de puncte dipersate ale minciunilor dvs, asadar neputand oferi garantia unei coerente morale, dvs nu aveti, obiectiv vorbind, caracter. E, si acesta, un viciu de constructie, o malformatie, un handicap din nastere."
Exact. Dar ideea merita dezvoltata. Caracterul dlui Ponta lipseste deoarece n-a gasit o personalitate anume in care sa se aseze. Ponta nu minte, ci se intampla ca numeroasele personalitati pe care se vede nevoit sa le imprumute sa gandeasca diferit pe acelasi subiect. In Ponta convietuisc in buna intelegere avocatul borfasilor si aparatorul dreptatii, azi poate fi una, maine poate fi opusul ei.
Ponta spune oricui ce doreste sa auda. Pentru cineva fara repere in viata, fara nord si sud, insensibil la notiunile de bine si rau, cuvintele nu au nici un sens si nu costa nimic. Cand spune o minciuna, cand jigneste sau insulta, Ponta nu e nici imoral, nici amoral. Facultatea de a vorbi nu o utilizeaza pentru a comunica neaparat ceva cu cap si coada, ci pentru a-i asigura pe ceilalti ca exista si pentru ca se teme ca tacand prea mult o sa dispara ca un balon de sapun.
Neantului zgomotos Ponta nu-i ramane decat mandria de a fi roman. Atat se poate spune cat de cat sigur despre el, in rest nu avem nici o certitudine, nu putem pune o persoana clar identificata in dreptul numelui Victor Ponta. Nu cred ca exista vreuna.
Articol publicat de HotNews.ro
