Ministrul anti-Romania

 Birocratii de la Bruxelles au introdus in primul Raport de tara postaderare cuvinte de lauda, superlative neuzuale la adresa procurorilor anticoruptie din Romania. N-am mai avut parte de asemenea elogii, la fel cum nu s-a pomenit, in istoria  UE, un ministru alergic la vorbe frumoase ca Tudor Chiuariu. Cine a mai auzit ca un oficial sa lucreze impotriva tarii sale, sa submineze performantele propriului guvern? Tanarul ministru al Justitiei s-a comportat in fata Comisiei Europene ca un avocatel artagos de provincie tocmit sa scoata basma curata un grup de gainari.

 Demersurile sale erau cumva previzibile. Stim acum cine a produs holograma cu aspect de ministru, cine l-a trimis la Bucuresti si cu ce misiune. Ceea ce surprinde la Raportul de tara din iunie sunt cuvintele care i-au blindat pe procurorii anticoruptie in fata agresiunilor politice: " Termenele in care DNA conduce si incheie anchetele pe care le desfasoara continua sa ilustreze un inalt nivel de profesionalism al echipelor multidisciplinare de ancheta din cadrul directiei". Aceasta fraza l-a scos din minti pe ministrul Justitiei, Tudor Chiuariu, si pe toti cei cu dosar penal. Fostul avocat al liberalului Relu Fenechiu stia ca, daca nu va reusi sa o elimine din Raportul final, ii va fi imposibil sa scape de procurorii incomozi de la DNA, vanati inca din primele zile de mandat. Si-a incercat norocul, pe noua pagini cu indicatii pretioase adresate Comisiei, o memorabila dovada scrisa de rea-credinta si lipsa de profesionalism.

In toate Rapoartele de tara anterioare evaluarea reformelor se incadra in limitele unui vocabular extrem de nuantat, cu  "ingrijorari" si "progrese" exprimate mai voalat sau mai sugestiv, insa niciodata categoric. Aprecierile sau criticile erau formulate adaugand  tonuri optimiste sau pesimiste (de regula), dar functionarii europeni au avut mereu grija sa pastreze o umbra de echivoc, ocolind verdictele.

 Acum, Comisia a iesit din tipare, dar a gasit antidotul eficient. Superlativele adresate  DNA functioneaza ca un scut de protectie. Este o metoda mai rar folosita, dar eficienta. Chiuariu nu va mai putea sa miste un om din sistem. Acesta este marele castig al Raportului: ofera protectie maxima procurorilor anticoruptie din Romania. Ce ne facem insa cu ministrul Justitiei, care a incercat sa elimine din Raportul de tara nu doar criticile care il vizau direct, ci si partile bune, luminoase. Demisia micului sabotor ar fi o pedeapsa prea blanda. Judecarea lui Chiuariu pentru subminarea intereselor Romaniei si abuz in serviciu ar fi poate prea mult. Greu de probat intentia, premeditarea. Dar rechizitoriul nu ar fi departe de adevar.

Toate relele PSD s-au mutat la guvernul Tariceanu, iar contaminarea s-a produs in aerul statut din parlament. Rodica Stanoiu, care reusise sa privatizeze justitia inaintea lui Dinu Patriciu, s-a reincarnat parca in tinerelul cu voce subtire si obraz gros. Chiuariu s-a dovedit cel putin la fel de priceput in miniciuna, mistificare si manipulare. Deconspirat, Chiuariu n-a avut macar curajul sa-si asume rescrierea istoriei din justitie, aruncand vina pe "expertii din minister", acarii Paun fara chip si nume. Solutia liberala a incercat sa introduca in dialogul cu Bruxelles cateva predicate social-democrate: noi va mintim frumos, calarim justitia, mimam reformele, ciufulim dosare si executam magistrati, iar voi inchideti ochii. Pe scurt, facem ca noi, iar voi ziceti tot ca noi. N-a mers.

 Din pacate, scandalul intern provocat de initiativele aberante ale ministrului Justitiei a ocultat alte aspecte grave prezentate in Raportul din iunie. Puternic criticat la Bruxelles,  Consiliul Superior al Magistraturii ar fi meritat un tratament cel putin la fel de dur precum sapuneala publica administrata ministrului Chiuariu. Insa artileria s-a consumat din pacate pe un om, si acela manevrat de sefii sai, nu pe sistemul nereformat din jurul sau. Iata, de pilda, cum se vede la Bruxelles Consiliul Superior al Magistraturii: "Raspunderea si moralitatea Consiliului si a membrilor sai individuali continua sa constituie motive de ingrijorare. Acelasi lucru este valabil si cu privire la potentialele conflicte de interese ale membrilor CSM. Legea permite actualilor membri ai Consiliului sa aleaga intre un post permanent ca membru al Consiliului si exercitarea functiei de membru al Consiliului simultan cu exercitarea unei functii de conducere in cadrul unei instante sau in cadrul unui parchet. In plus, cu privire la chestiuni cum ar fi moralitatea membrilor individuali sau potentialele conflicte de interese, Consiliul a adoptat in mod constant o abordare formalista, conform careia nu poate exista o prezumtie de lipsa de integritate a membrilor CSM, afirmatiile cu privire la comportamentul contrar eticii trebuind sa fie tratate de la caz la caz".

 Ce poate fi mai umilitor si mai rusinos pentru membrii  CSM? Ce pretentii de intransigenta mai poti avea de la cel mai inalt for al justitiei, atunci cand propria sa "raspundere si moralitate continua sa constituie motive de ingrijorare"? Cu toate aprecierile formale fata de progresele minime inregistrate de CSM, ce respect mai poate impune in breasla magistratilor, daca, intai de toate, nu se respecta pe sine? Un alt avertisment ingrijorator are in vedere un fenomen cu efecte periculoase pe termen lung: deprofesionalizarea justitiei incurajata tot de CSM. Comisia Europeana atentioneaza Consiliul Superior al Magistraturii sa nu relaxeze conditiile de acces in magistratura: "Optiunea avuta in vedere in prezent, de completare a posturilor vacante prin proceduri de admitere «accelerate» in paralel cu concursurile anuale, da nastere unor motive de ingrijorare cu privire la calitatea intregului personal recrutat recent de sistemul judiciar din Romania. Este posibil ca magistratii recrutati pe baza unui nivel de standarde mai scazut sa se dovedeasca a fi greu de eliminat in situatia in care, ulterior, se constata ca sunt incapabili sa faca fata cerintelor sistemului".

 Este adevarat ca sistemul se confrunta cu un deficit masiv de resurse (428 de posturi de judecator si 604 posturi de procuror), insa mai bine cu instante suprasolicitate decat cu instante necalificate. Mai bine putini si buni decat multi si prosti. Judecatori si procurori prost pregatiti inseamna o justitie slaba si controlabila. Si asa judecatorii au primit o nota proasta in Raport, care face aprecierea generala ca " instantele nu reusesc sa demonstreze ca inteleg rolul lor esential in eforturile de combatere a coruptiei in Romania". (Critica porneste de la constatarea ca instantele dispun cu prea multa usurinta suspendarea executarii pedepsei in cazuri de coruptie.)

 Raportul face insa si o mica nedreptate. Nu traseaza o diferenta clara intre cele doua mandate: Macovei si Chiuariu. Noul ministru al Justitiei nu are nici un merit notabil, nici un motiv serios sa se bata in piept cu evaluarile pozitive din Raportul de tara. Pana una alta,  Agentia Nationala de Integritate, singura realizare partiala a mandatului sau, este privita cu maxime rezerve la Bruxelles. Aprecierile pozitive din Raport se datoreaza exclusiv reformelor promovate de fostul ministru, Monica Macovei. In buna traditie romaneasca, Tudor Chiuariu se lauda cu munca altora si isi aroga merite pe care nu le are. Ar fi fost corect si util ca Raportul de tara  sa spuna mai clar ce a facut fiecare, bine sau prost. Probabil ca peste alte sase luni, cand Comisia Europeana va produce un nou raport, portitele de scapare ale ministrului Justitiei vor fi inchise. Tot ce va face de acum incolo va cadea in directa sa responsabilitate.