De același autor
Naţionalismul găunos este ca opiul administrat unui bolnav de cancer: alină durerea, dar nu o poate vindeca.
„Pe-al nostru steag e scris unire“ - este lozinca sub care se desfăşoară o intensă campanie iniţiată de Antena 3 cu scopul aparent nobil de a valorifica „un simbol prea puţin preţuit, drapelul naţional“ şi de a pune în valoare „mândria de a fi român“. Lansarea programului de guvernare al USL (joi, 8 noiembrie) şi debutul oficial al campaniei electorale (vineri, 9 noiembrie) au marcat noi culmi ale discursului naţionalist. Crin Antonescu, Liviu Dragnea şi Victor Ponta au defilat public cu noul slogan care însoţeşte programul de guvernare al USL: „România puternică“.
Ultimul capitol al programului se intitulează sugestiv „Mândru de România“, fiind însoţit de lozinca mobilizatoare „Construim o Românie mândră şi demnă în exterior“. Liviu Dragnea a vorbit despre nevoia de a „decupla România de la aparatele FMI şi Comisia Europeană“, iar Crin Antonescu a repetat ceea ce pare să fi devenit o obsesie personală: „nu primim ordine de la nimeni, în afară de poporul român“. Ce se ascunde în spatele acestei frenezii patriotarde? Cine şi în ce fel beneficiază de investiţia masivă în retorica şi simbolurile care amintesc de naţional-comunismul ceauşist, nu de o ţară membră NATO şi UE? Există un public sensibil la astfel de mesaje, adică are sens umflarea în penajul tricolor?
Dan Voiculescu, Crin Antonescu şi Liviu Dragnea ştiu că singura lor şansă de a supravieţui politic alegerilor din 9 decembrie este un vot masiv în favoarea USL. Un rezultat ambiguu, sub 50%, riscă să-i arunce pe Victor Ponta şi PSD în braţele lui Traian Băsescu. La presiunea Washingtonului şi Bruxellesului, preşedintele şi premierul au furnizat proba că dialogul este posibil. Ponta a plusat, afirmând că „discuţia serioasă“ ar putea continua şi după alegeri. Să zicem însă că premierul a încheiat o pace de conjunctură, că a îngropat temporar securea războiului, pentru a câştiga încrederea FMI, a experţilor europeni şi oamenilor de afaceri americani, care s-au nimerit, ca din întâmplare, cam în acelaşi timp, în vizită la Bucureşti.
Dacă punem însă la socoteală cele câteva ieşiri publice din USL (Tăriceanu, Rus), tot în direcţia încurajării la coabitare şi împotriva noilor planuri de demitere anunţate de Voiculescu, avem o imagine mai clară a unui curent de opinie ceva mai complex, care implică forţe interne şi externe. În faţa acestui val ridicat împotriva Axei Răului (Voiculescu-Antonescu-Dragnea), troica antieuropeană şi antiamericană din România speră să ridice un val popular suficient de puternic cât să-l neutralizeze. În caz de eşec, toţi trei ştiu ce urmează: unii riscă să aibă probleme majore în justiţie, alţii să fie măturaţi de la vârful partidului.
În consecinţă, USL are tot interesul să menţină acest motor naţionalist turat la maximum pe durata campaniei, apogeul urmând să fie atins pe 1 Decembrie, de ziua naţională, cu o săptămână înaintea alegerilor. Replica Axei Răului la „mai multă Europă“, cerută de Angela Merkel şi liderii PPE în timpul congresului de la Bucureşti, este „mai multă Românie“. Antiteza fusese deja pusă în valoare cu ocazia grandioasei lansări a candidaţilor USL, puse în scenă pe Arena Naţională în paralel cu manifestarea de la Palatul Parlamentului. „României europene“ promise de ARD i se contrapune oferta USL, „România unită“ împotriva eternului duşman din exterior, care o fi el. Nici nu se simte că unirea la care fac ei apel este o păguboasă solidaritate între penali, sub drapelul minciunii şi subdezvoltării.
Pe fondul crizei economice, seminţele naţionalismului au încolţit pe terenul intens pregătit ideologic în ultimii ani. Cum liderii USL au eşuat în planul guvernării, singura marfă vandabilă a rămas himera excepţionalismului românesc, iluzia unui măreţ destin istoric, promisiunea „viitorului de aur“, singura piedică în calea fericirii poporului fiind forţele externe obscure cu sălaşul în Bruxelles şi Washington, aflate în cârdăşie cu venalii conspiratori interni.
Rezultatul propagandei antioccidentale a dat rezultate în timp. Prelungirea crizei economice a adâncit peste tot neîncrederea în capacitatea capitalismului şi democraţiei liberale de a ameliora standardul de viaţă în continuă degradare a unor categorii largi de cetăţeni (pensionari, bugetari, asistaţi social).
Pe acest fundal de dezabuzare şi dezorientare, expus la manipularea televiziunilor anexate politic, publicul a devenit tot mai vulnerabil la mesaje de tip populist, extremist sau naţionalist. În acest context, apariţia unui personaj ca Mihail Neamţu în Alianţa România Dreaptă pare un fel de replică la exacerbarea discursului naţionalist promovat de USL. Neamţu colectează abil simpatiile neolegionarilor şi publicului exasperat de politicianismul sterp. Greu de spus dacă a fost încurajat sau nu, cert este că liderii ARD nu au făcut mare caz după ostracizarea lui Neamţu de către comunitatea evreiască, s-au delimitat de el cu jumătate de gură. Au procedat astfel deoarece sunt la fel de conştienţi de vulnerabilitatea numerosului public pe care USL caută să-l seducă apelând la mitologii şi fantasme tricolore.
Veţi întreba, poate: la urma urmei, ce-i rău în a resuscita sentimentele de mândrie naţională şi patriotism, într-o lume care îşi pierde reperele? Cum zice Antonescu: de ce-ar fi el mai puţin naţionalist decât Obama sau Merkel, de ce n-ar afişa liderii noştri curajul de a spune „Dumnezeu să binecuvânteze România“ sau „România deasupra tuturor“? Ştiu că mulţi zâmbiţi deja, dar cum altfel poate fi menţinută coeziunea socială decât prin sublimarea unor calităţi naţionale, fie şi imaginare? Altfel decât vânzând iluzii deşarte.
Prin adecvarea la realitate, prin munca asiduă menită să ne scoată din rândul celor mai sărace ţări din UE, prin aşezarea valorilor, prin anihilarea corupţiei tentaculare, prin marş forţat spre lumea occidentală, prin extirparea axei răului, care ţine o întreagă naţiune în bezna izolaţionistă pentru a-şi asigura supravieţuirea. Naţionalismul găunos este ca opiul administrat unui bolnav de cancer: alină durerea, dar nu o poate vindeca. //
