De același autor
A respecta reguli in Romania e semn sigur de prostie. Numai prostii isi vad de treaba, desteptii se fofileaza istet. Pana la urma, nu asta invatam de mici? Zici ca el si faci ca tine. Arta fofilarii ne-a creat, de-a lungul istoriei, o reputatie cam proasta in Europa, de neam versatil, incapabil sa-si respecte intelegerile. Ca niste romani adevarati au reactionat si liderii USL dupa summit-ul UE din 8-9 decembrie, soldat cu desenarea principiilor de baza ale viitoarei guvernante fiscale. Prima reactie USL a fost sa elaboreze rapid un contraplan, o schema complexa de ocolit ghilotina regulilor aspre.
Scurta recapitulare: cei 27 de lideri europeni minus Marea Britanie au convenit la Consiliul European de la Bruxelles asupra unor principii generale - deficite structurale mici (va explica economistii ce-i cu astea), reguli fiscale mai aspre insotite de sanctiuni automate pentru tarile indisciplinate.
Noile reguli ar urma sa fie gata pana in martie 2012. Urmeaza transpunerea lor in legislatia nationala, cu recomandarea explicita - atentie mare - ca aceste principii sa fie introduse in Constitutii sau in legislatia echivalenta. De ce in legile fundamentale si nu prin simple legi votate in Parlament? Sunt mai multe argumente.
Fixate in Constitutiile celor 27 de tari minus Marea Britanie (utopic plan, dar merita incercat), noile reguli confera mai multa stabilitate si predictibilitate intregii constructii europene. Sunt mai greu de modificat in functie de toanele unui partid, devin principii de baza in arhitectura statelor si omogenizeaza comportamentul economic in interiorul UE.
Incoerenta deciziei cu impact economic pare sa fie, de fapt, marea problema a unei Uniuni cu 27 de state, fiecare cu interese de aparat, in interiorul carora functioneaza cel putin doua-trei partide mari. Faceti o inmultire simpla si veti obtine tot atatea idei despre cum trebuie condusa o tara la capitolul economie/fiscalitate etc. Or, in vremuri de criza, prea multe idei inseamna haos, iar salvari individuale nu exista.
Presedintele Traian Basescu a procedat corect exprimand atasamentul fara rezerve la noile standarde gandite pentru tarile zonei euro. Putea proceda ca premierul Ungariei, Victor Orban: sa se umfle mai intai in penele nationalismului desuet pentru a da satisfactie publicului intern si sa revina apoi cu coada intre picioare in randul tarilor non euro care n-au prea multe sanse daca vor juca dupa alte reguli decat cele pregatite pentru clubul celor 17 din zona euro.
Din fericire, seful statului a jucat in mod convingator cartea optiunii ferme, cu valoare de declaratie politica de intentie, desi au existat cateva voci (Dragos Paul Aligica varf de lance) care au sugerat ca cedarea de suveranitate nu se poate face chiar asa, cu una cu doua, fara sa ne intrebam ce castigam totusi daca ne varam singuri capul in lesa. Am spus-o si atunci, repet acum: pentru a ramane pe orbita valorilor occidentale, Romania trebuie sa arda etape, sa-si asume standarde cat mai ridicate in materie de administratie si guvernare, cu toate costurile si sacrificiile de rigoare.
Cum a reactionat insa opozitia? In cel mai pur stil neaos. Romani sadea, Ponta si Antonescu au aprobat energic inasprirea regulilor fiscale, lasand impresia ca adera plini de entuziasm la planul european de dresat politicienii populisti sau iresponsabili. In realitate, l-au subminat intr-un punct esential: transpunerea regulilor in Constitutie.
Dincolo de argumentele discutabile expuse deja public de liderii USL, exista cel putin doua motive nerostite din cauza carora Ponta si Antonescu nu accepta ideea introducerii regulilor fiscale in legea fundamentala. In primul rand, se tem ca, acceptand sa discute despre modificarea Constitutiei, Traian Basescu va exploata din nou tema referendumului din 2009: reducerea numarului de parlamentari. Probabil ca asta se va intampla (deja premierul Boc o spune pe fata), dar nu cumva miza europeana e ceva mai importanta decat meschinul calcul politic local?
In al doilea rand, daca-l ascultati cu atentie pe fostul premier, Calin Popescu Tariceanu, veti intelege ca liderii USL nu sunt deloc convinsi de corectitudinea noilor abordari exprimate la Bruxelles. Liberalii, in special, cred ca deficitele bugetare mari, adica banii altora, sunt o solutie pentru o tara saraca precum Romania. Tariceanu sustine de pe vremea cand era premier ca Romania are nevoie de acces la imprumuturi pentru a se dezvolta, cu argumentul ca tarile dezvoltate ca Franta si Germania au apelat fara scrupule la banci fara sa le pese de plafoanele impuse la Maastricht.
Este o teorie pe care o lasam mai bine in seama economistilor, nefiind specialist. Dar, cum preferati? O tara condusa dupa regulile noastre, dupa cum il taie capul pe Basescu sau Boc, Tariceanu, Ponta, eventual Vantu, Voiculescu sau Patriciu, sau Uniunea lor? Regula noastra de baza spune, dupa cum stiti, ca orice regula e facuta pentru a fi incalcata. De exemplu, fara biciul Mecanismului de Verificare si Cooperare (MCV), va puteti magina vreun progres in reformarea justitiei? Din acest motiv, orice mecanism care anihileaza tehnica fofilarii la romani ar trebui inclus nu doar in Constitutie ci, eventual, si in Biblie.
