De același autor
Presiunea companiilor private şi a clientelei politice asupra fondurilor publice creşte în vremuri economice grele şi se amplifică pe măsură ce criza se adânceşte, iar banii se împuţinează. Leul public, spre deosebire de leul privat, e uşor de capturat şi îmblânzit. Cazul Ridzi arată – dacă mai era cazul - cât de vulnerabilă a ajuns o specie prădată metodic după ‘90: banul public. Legea nu-i oferă suficientă protecţie.
În majoritatea dosarelor de corupţie sunt anchetaţi oficiali sub acuzaţia de abuz în serviciu şi alte infracţiuni conexe: fals, uz de fals, delapidare etc. Aşa cum e definit acum, abuzul în serviciu funcţionează ca scut pentru miniştri sau şefi de instituţii publice suspectaţi că au furat din visterie. Articolul 248 din Codul Penal e un fel de puşcă de lemn în mâna procurorilor puşi pe vânătoare de mari corupţi.
Vă amintiţi dosarul Daciilor Logan, cumpărate cu 75 de mii de euro bucata la sfârşitul guvernării Tăriceanu? Sună a contract abuziv? Există indicii că s-au comis abuzuri? Preţul e scandalos. Pare un caz flagrant, simplu, floare la ureche pentru procurori. Eroare. De luni bune, ancheta DNA bate pasul pe loc şi încă n-a fost pus nimeni sub acuzare, dintr-un motiv banal: contractul n-a fost onorat până azi, plata nu s-a produs, ceea ce înseamnă că infracţiunea de abuz în serviciu nu există. Procurorii n-au dovada „prejudiciului“ adus Ministerului de Interne.
Câtă vreme abuzul în serviciu nu produce o tulburare gravă instituţiei sau o pagubă patrimoniului acesteia, oricât de clară ar fi tentativa de furt înscrisă în cifrele unui contract scandalos, ministrul, directorul sau demnitarul care şi-a pus semnătura pe el scapă basma curată. Oficialii din Ministerul de Interne îşi fac, în continuare, calcule. Să plătească sau să nu plătească Loganul la suprapreţ? Dacă onorează contractul, paguba, în sfârşit, s-a produs. Procurorii DNA pot continua ancheta, pot pune oficiali sub acuzare şi trimite în judecată. Dacă nu-l onorează, ministerul riscă să mai plătească şi daune pentru că nu respectă un contract, aşa abuziv şi păgubos cum a fost el încheiat, dar până una alta, nu l-a anulat nimeni şi e în vigoare.
Încă un exemplu: Ion Dumitru, fostul director Romsilva, fusese trimis în judecată prin 2006, tot sub acuzaţia de abuz în serviciu. Dumitru era acuzat că a cumpărat din bani publici, la preţuri supraevaluate, diverse bunuri care s-au dovedit perfect inutile pentru Romsilva: ace de cravată cu adaos de 20.000%, muniţie pentru armament inexistent în România, un tanc din Ucraina, cu vreo 8 miliarde de lei. Prejudiciul calculat de procurori se ridică la 3 milioane de euro. La începutul lui 2009, instanţa supremă l-a achitat pe motiv că prejudiciul nu poate fi dovedit şi că modul în care îşi cheltuieşte resursele ar fi o problemă de management al companiei.
Abuzul în serviciu, după definiţia de acum, este el însuşi un abuz. Ajungem şi la cazul ministrului Turismului şi Sportului, Monica Iacob Ridzi, acuzată că a plătit 75.000 de euro pentru o scenă de lemn şi că şi-a cumpărat imagine la televizor din banii publici. A fost reclamată la DNA tot pentru abuz în serviciu, dar şi în acest caz procurorii vor trebui să-şi dovedească prejudiciul. Altfel spus, nu-i suficient că ministrul Ridzi şi-a pus semnătura pe un contract care conţine clauze vădit abuzive, cum ar fi numărul de ştiri despre manifestarea de 1 Mai, care trebuie să apară în jurnale, nu în spaţiul destinat publicităţii, cum ar fi fost firesc. Mai trebuie dovedit prejudiciul, iar aici lucrurile se complică.
Guvernul a anunţat între timp înfiinţarea unor comitete şi comiţii care urmăresc raţionalizarea cheltuielilor publice. Un gest populist şi ineficient, pentru că nu de comisii duce lipsă România, ci de legi puternice. Regulile după care se fac licitaţii în România s-au schimbat pe la începutul anului, astfel încât pragurile sub care nu e nevoie de licitaţii, ci se pot organiza negocieri directe au crescut de la câteva zeci de mii la câteva sute de mii de euro, în funcţie de tipul de contract. Aici e prima sursă de abuz, iar a doua se află chiar în Codul Penal, în definiţia abuzului în serviciu. Noul Cod pentru care guvernul şi-a asumat răspunderea a păstrat definiţia veche. Cu alte cuvinte, obiceiurile guvernării Năstase n-au niciun motiv să se schimbe sub guvernul Boc, dimpotrivă. Criza le va potenţa. //
