De același autor
Cand fiica cea mare a presedintelui, Ioana Basescu, a inregistrat marca "Miscarea Populara", in mintea presedintelui dospeau, se pare, cam aceleasi idei si frustrari. Era septembrie 2011, un an inaintea alegerilor. PDL cadea in sondaje si se certa cu Traian Basescu. Seful statului incercase, fara succes, sa-l schimbe pe Emil Boc din fruntea guvernului. A avut atunci parte de situatii cam penibile. Baronii partidului i-au intors pur si simplu spatele. Prin iunie 2011 i-a convocat la o sedinta pentru a-i convinge sa accepte inlocuirea premierului Boc. In prima faza au acceptat, apoi s-au rauscit. Traian Basescu nu a reusit sa scape de el decat in 2012. Era deja prea tarziu. Cand a realizat, in vara lui 2011, ca a pierdut influenta asupra PDL, ca baronii ii rad in nas, ca pana si oameni loiali ca Emil Boc au ajuns sa-l infrunte, presedintele Traian Basescu a pus la cale un mic plan.
Adica, ma rog eu de voi? Mai vedem. Veniti voi la mine! Asa s-a nascut Miscarea Populara, un vehicul politic conceput sa stranga sub umrela sa ONG-uri si partide de dreapta, inclusiv PDL. In acest fel spera sa-si recapete influenta pierduta asupra partidului, inghitindu-l intr-o suprastructura controlata de el.
HotNews.ro a explicat la vremea respectiva ca oamenii presedintelui sperau sa topeasca in Miscarea Populara micutii sateliti fara directie, gen PNTCD, PER, o parte din UNPR-ul lui Gabriel Oprea dar si cateva fundatii si ONG-uri, CADI-ul lui Valeriu Stoica si Fundatia Crestin Democrata a lui Teodor Baconschi. Timpul scurt ramas pana la alegeri a pus in parenteza tot planul. A fost testat intr-un fel la alegerile locale din 2012
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-10080178-cum-transformat-alba-zapada-miscarea-populara-cine-rol-are-viitoare-structura-centru-dreapta.htm
Candidatilor la locale le-a fost lasata libertatea sa candideze sub alte sigle si culori, inclusiv Miscarea Populara. Nici asa n-a prea iesit. Ideea era delimitarea de imaginea proasta a guvernarii Boc, PDL fiind asociat cu masurile de austeritate. De ce n-a mers? Era o alcatuire politica facuta la repezeala si cam artificiala, impusa de sus in jos. Miscarea n-a avut timp sa intre in constiinta electoratului. La fel s-a intamplat si cu Alianta Romania Dreapta a lui Vasile Blaga.
Aceasta introducere ceva mai lunga are scopul de a aminti istoria unei idei, detalii semnificative cam prea repede uitate. Traian Basescu n-a inventat roata dupa alegerile din 23 martie 2013, cand candidatul sustinut de el la sefia PDL, Elena Udrea, a pierdut in fata lui Vasile Blaga. Seful statului a scos la repezeala din sertar planurile mai vechi, neavand altele mai bune. A operat mici modificari si a adptat putin planul la noile realitati.
In loc de proiect politic i-a zis Fundatie, pentru a o credibiliza si pentru a o face mai atractiva, dar a lasat loc la transformarea lui in partid. Spre deosebire de 2011, are ceva mai mult timp la dispozitie pana la europarlamentarele din 2014. A facut insa aceeasi eroare, incercand sa impuna o structura de sus in jos, coaguland-o de aceasta data in jurul consilierilor prezidentiali. Modul in care a resuscitat vechiul sau plan indica si el o anumita improvizatie, lipsa unei strategii bine gandite. Fundatia abia acum se inregistreaza la Tribunal, ideea organizarii in jurul consilierilor a venit din mers, conturile pe net s-au deschis de luni incoace.
“Ii voi ajuta sa dobandeasca logistica la nivel national, cu cunostintele pe care le am”, a explicat Traian Basescu. Or, asta e marea provocare: logistica, infrastructura, filialele din teritoriu. Daca Udrea castiga, avea logistica, filiale, isi lua partidul inapoi, cu Blaga cu tot. Esecul ei l-a pus in fata unei realitati: desi jumatate din partid a votat cu ea, scenariul scindarii nu prea functioneaza. Primarii nu pot pleca in alt partid deoarece isi pierd mandatul, lideri importanti in frunte cu Emil Boc au refuzat sa intre intr-o aventura. Asadar, greu de inventat o noua infrastructura fara oameni. Am vazut cu totii cat de dificil i-a fost lui MRU, lui Neamtu si altor temerari sa puna ceva pe picioare de la zero.
In esenta, cam asta e Miscarea Populara. Viitorul ei, cu Traian Basescu in pozitia de vector de imagine, arata cam cetos, nesigur. Presedintele mai dispune inca de resurse, de simpatizanti si de forta, dar este in mod fatal cam obosit si epuizat dupa opt ani de razboaie, greseli si masuri impopulare luate in piept.
Apoi, electoratul nu uita ca politicianul sau preferat se numeste Elena Udrea. Chiar daca acum s-a distantat de ea, lasand-o in PDL, ce le garanteaza eventualilor simpatizanti ai Miscarii Populare ca intr-o buna zi n-o va chema alaturi de ei, cautand s-o impuna la fel cum a varat-o pe gatul PDL atatia ani?
Articol publicat si pe site-ul hotnews.ro
