De același autor
Transparenta si responsabilitate sociala
Se vorbeste tot mai mult despre responsabilitatea morala pe care trebuie sa si-o asume companiile fata de grupurile si organizatiile afectate de deciziile lor. Se vorbeste tot mai des despre investitiile sociale pe care le fac firmele, ca raspuns la cerintele morale tot mai mari ale comunitatilor. Cerinta crescanda de etica a publicului genereaza o oferta crescanda de etica a mediului de afaceri. Companiile isi croiesc discursul, produsele, practicile, strategiile in tiparele candorii. Companiile se intrec in a produce etica.
Generozitatea companiilor este masurata in sume de bani, in tone de produse, in ore de consultanta, in zile de munca realizata in folos comunitar, in capete de salariat prestator de munca voluntara. Se vorbeste tot mai mult despre responsabilitate sociala corporatista (RSC) in termeni cantitativi: se fac bilanturi, se fac topuri, se dau premii. RSC se masoara. Prin RSC, patima topurilor a cuprins si zona sensibila a eticii in afaceri.
Totusi, dincolo de cantitatea investitiilor sociale, ceea ce e mai caracteristic RSC este modul in care se fac acestea. Dimensiunea morala, si numai aceasta, da masura performantei in RSC. Dimensiunea morala este data de intentiile si de efectele programelor sau actiunilor de RSC. Iar indaratul intentiilor si efectelor, sta un ultim reper al excelentei in RSC: transparenta.
De cateva decenii, se impune treptat ideea ca o companie are responsabilitati nu doar fata de proprietari, ci si fata de angajati, fata de consumatori si comunitatile locale in care opereaza. Creste numarul obligatiilor sau responsabilitatilor legale si morale pe care trebuie sa si le asume mediul privat de afaceri. Se largeste sfera grupurilor fata de care companiile trebuie sa isi asume responsabilitati. Companiile devin tot mai impovarate moral. Unele isi asuma aceste noi obligatii, altele folosesc discursul moral doar ca pretext in mesajele corporatiste. Si unele, si altele adopta un limbaj plin de termeni ce se vor atragatori: grupuri cointeresate, civism corporatist, investitii sociale, responsabilitate sociala. Abuzat, discursul moral isi pierde credibilitatea. Transparenta devine o necesitate. Transparenta si rigorile ei sunt singurele instrumente care dau consistenta discursului etic corporatist.
Birocratie si responsabilitate sociala
"In ultimii ani, in randul multinationalelor a crescut nevoia unor proceduri standardizate de raportare sociala", constata Kristen DeTienne*. Exista o cerere in continua crestere de informatii privind relatiile dintre companii si angajati si comunitati. Exista o cerere tot mai mare de dezvaluiri privind practicile sociale si de mediu ale companiilor. Actionarii, investitorii, angajatii, consumatorii, comunitatile locale, ONG-urile revendica tot mai apasat dreptul la transparenta, accesul la informatii. Companiile sunt obligate sa se dezgoleasca in fata unui public care pana acum a asistat sedus la spectacolul marilor marci.
Pe scurt, transparenta inseamna: a defini un cod etic, principiile care ghideaza organizatia in actiunile ei; a face public codul etic si a-l promova in randul angajatilor si partenerilor de afaceri; a audita social si a elabora rapoarte sociale periodice care sa reflecte masura in care compania isi respecta obligatiile pe care si le asuma; a face publice standardele de raportare utilizate, precum si auditorul care a elaborat rapoartele; a evalua programele de investitii comunitare, impactul acestora asupra grupurilor sociale vizate; a publica rezultatele programelor.
S-au inventat metode de dezvaluire a informatiilor privitoare la practicile sociale ale companiilor. Se experimenteaza instrumente de evaluare a impactului social al firmelor. Se definesc standarde de performanta sociala, se elaboreaza metodologii de implementare a acestor standarde, se fac rapoarte sociale, se dau premii pentru politicile sociale. Se inventeaza noi meserii, precum training-ul si consultanta in domeniul responsabilitatii sociale, se creeaza prospere firme de audit care evalueaza performantele sociale ale firmelor, se creeaza organizatii care ii atesta pe auditori.
Pe scurt, se naste un mecanism coplesitor al eticii si responsabilitatii sociale in afaceri, o industrie care exploateaza nevoia de etica si o birocratie nascuta tocmai din nevoia de transparenta.
Aceasta birocratie a eticii in afaceri a devenit tinta criticilor tendintei de standardizare a politicilor de responsabilitate sociala corporatista. Auditarile vor fi mult prea scumpe pentru companii, spun acestia. Pentru companiile mici, s-ar putea ca auditul social sa fie considerat un cost prea mare, daca nu chiar nenecesar. In plus, este greu de definit standarde de responsabilitate sociala comune pentru industrii diferite. Asta va face ca principiile generale sociale si de mediu sa fie dublate de nenumarate standarde si instrumente de evaluare specifice fiecarei industrii.
In Romania auditarile sociale vin si trec
Cu cat publicul din tarile in curs de dezvoltare va deveni mai sensibil fata de problemele sociale si de mediu generate de companii, cu atat va creste nevoia de transparenta, sustine DeTienne. In Romania, politicile de responsabilitate sociala ale companiilor par a se supune acestei legi a cererii si ofertei.
Conform PricewaterhouseCoopers, in Romania, responsabilitatea sociala este un concept care abia incepe sa isi faca simtita prezenta. Evaluarea investitiilor si performantelor sociale nu este o practica uzuala. Firmelor nu li se cere sa emita rapoarte privind performantele lor sociale. Ca atare, provocarea imediata a mediului romanesc de afaceri este de a incerca sa faca fata cerintelor UE.
Unele companii, mai cu seama multinationale, concep programe de RSC. Totusi, ele fac acest lucru in cadrul Legii sponsorizarii, investitiile sociale fiind vazute drept investitii de marketing si publicitate.
"Preocuparea firmelor romanesti fata de standardele sociale internationale este strict conjuncturala", sustine Liliana Enache, General Manager al firmei de audit Intertek Romania. Managerii romani acorda interes acestor standarde "doar daca implementarea lor asigura accesul la comenzi importante". "Nici o firma occidentala care are o cota de piata si o pozitie bine determinate in peisajul economic international nu isi va plasa comenzile intr-o fabrica romaneasca neauditata social."
"Marile firme europene sau americane si-au definit politici comune de responsabilitate sociala, iar cei care vor sa faca afaceri cu ei trebuie sa respecte aceste programe. Pe masura ce a crescut interesul pentru produsele fabricate in Romania, s-a inmultit si numarul de solicitari de audituri sociale, arata Liliana Enache. Se poate spune ca dezvoltarea programelor de RSC in Romania este avangarda dezvoltarii industriale si in special a cresterii operatiunilor de export." Nu intamplator, numeroase cereri de audit social sunt facute de firme din acele industrii care produc pentru mari companii occidentale: confectii si incaltaminte, apoi, in ultimii ani, industria mobilei si, mai nou, domeniul IT.
"Auditarile vin si trec si, odata cu ele, si comenzile care au obligat firmele romanesti sa se auditeze. De multe ori, daca acei clienti care au cerut auditurile nu se mai intorc in aceleasi fabrici, masurile care s-au luat din punct de vedere social la un moment dat, pot disparea", explica Liliana Enache. "Amprenta lasata de auditari ramane doar acolo unde managerii inteleg ca activitatea lor de productie si de comert este adanc influentata si de o politica functionala de responsabilitate sociala."
*Kristen Bell DeTienne, Lee W. Lewis, The Pragmatic and Ethical Barriers to Corporate Social Responsibility disclosure: The Nike Case, Journal of Business Ethics, 2005.
Rubrica de Etica si comunicare in afaceri este realizata in parteneriat de catre fundatia Forum for International Communications, prin programul CSR-Romania, si Grupul pentru Dialog Social, prin revista 22.
