Are Romania o economie de piata functionala?

Daniel Daianu 06.11.2003

De același autor

Care sunt criteriile dupa care, la Bruxelles, se judeca economia Romaniei?
Exista preconditii economice pentru aderarea la UE, care sunt consfintite de documente ale Comisiei si aranjamentele cu tarile candidate. Aceste preconditii isi gasesc ratiunea in nevoia de convergenta nominala si reala pentru tarile membre ale UE. Fara convergenta Uniunea ar functiona tot mai anevoios, ar fi amenintata de fragmentare si, indraznesc sa afirm, destramare.

Desi UE a pornit ca un proiect politic, par excellence, urmarind pacificarea Europei occidentale (prin concilierea, in primul rand, a Frantei cu Germania), pe fondul Razboiului Rece, dimensiunea economica a capatat importanta tot mai mare in timp. Aici poate fi incadrat si demersul de a face fata competitiei economice cu SUA si cu tari asiatice ce au cunoscut progrese extraordinare in ultimele decenii. De-a lungul anilor s-a observat ca insusi proiectul politic nu are sanse de reusita fara adancirea integrarii economice. In plus, integrarea economica si-a dovedit limitele in lipsa omogenizarii spatiului UE (a convergentei). Definirea convergentei economice se face pe doua trasee: convergenta nominala, care priveste, cu precadere, indicatori macroeconomici (inflatie, datorie publica, nivel al dobanzilor, si fluctuatia cursului de schimb pentru tarile necuprinse in Euroland - care nu au adoptat moneda unica); si convergenta reala, care se refera la venit pe locuitor, discrepante inter-regionale, functionarea institutiilor, inclusiv a regimurilor fiscale etc. Nevoia de convergenta reala a impus aparitia politicii regionale la scara UE, a fondurilor structurale si de coeziune.

Potrivit logicii de convergenta mentionate mai sus, tarilor candidate li se cere - pentru aderare - sa satisfaca doua criterii esentiale: a) sa aiba o asa-numita "economie de piata functionala"; b) sa reziste presiunilor concurentiale inauntrul UE. Primul criteriu are in vedere functionarea ansamblului national ca economie de piata deschisa, in care institutiile/mecanismele de baza ar asigura alocarea eficienta a resurselor (in sensul orientarii acestora catre utilizari care maresc bogatia individuala si a societatii), un nivel adecvat de economisire interna si investitie; o "economie de piata functionala" este cea care nu tolereaza risipa de resurse endemica, care le foloseste eficient, in care se investeste pentru asigurarea viitorului - adica pentru o crestere durabila. Ce spun aici este o interpretare a criteriului mentionat, intrucat nu o sa gasim in nici un manual denumirea de "economie de piata functionala".

In fapt, expertii Comisiei au dorit sa spuna: economie de piata care functioneaza bine. La trasaturile amintite as mai adauga una: capacitatea de a raspunde eficace la socuri externe adverse; adica, capacitatea de ajustare, prin diverse instrumente (monetar, curs de schimb, buget etc). Al doilea criteriu are in vedere functionarea UE ca uniune economica, in interiorul careia statele membre renunta la instrumentul monetar (prin existenta Bancii Central Europene) si la politica de curs.

Merita Romania statutul de economie de piata functionala din partea UE?
Romania a inregistrat progrese incontestabile in domeniul macroeconomic si chiar in zone aflate, in mod traditional, sub genericul reformelor structurale. Inflatia a coborat constant in ultimii ani urmand sa ajunga in acest an, probabil, la sub 15%; relansarea economica consemneaza cresteri ale Produsului Intern Brut (suma valorii bunurilor si serviciilor produse intr-un an) in jur de 4,5-5% in ultimi trei ani; deficitul bugetar a fost relativ bine controlat mentinandu-se in jur de 3% din PIB in aceeasi perioada (desi, trebuie spus, deficitele cvasi-fiscale, care exprima ineficienta din sectorul public au ramas semnificative - in jur de 2,5% din PIB); rezervele sistemului bancar se ridica la peste 8 miliarde euro, in conditiile unei stari financiare mult mai bune a bancilor comerciale si a unei finantari fara dificultate a deficitelor externe (care nu au depasit, in medie, 5% din PIB in ultimii ani); sectorul privat a ajuns sa furnizeze circa 2/3 din PIB. Toate acestea si-au gasit ilustrarea in ameliorarea riscului de tara asa cum este apreciat de agentiile de rating.

Exista insa si partea cenusie a economiei romanesti. Indisciplina financiara (volumul arieratelor) este inca ridicata, iar deficitele cvasi-fiscale ingreuneaza procesul de dezinflatie si incetoseaza marimea deficitelor bugetare; avem o tensiune mare in sistemul de pensii care, fara masuri adecvate, va crea presiuni crescande asupra bugetului in anii ce vin; economisirea si rata investitiilor interne (de circa 16% si, respectiv, 21% din PIB) sunt inferioare in raport cu ceea ce presupune un proces de reducere a decalajelor fata de tarile avansate din Europa; schimbarile in bine in structura productiei si, mai ales, a exportului sunt foarte lente, Romania fiind un furnizor de bunuri si servicii ce inglobeaza valoare adaugata scazuta (de aici si nivelul scazut al venitului/loc.); emigratia fortei de munca de inalta calificare (ce afecteaza potentialul de dezvoltare) si nu in cele din urma, rata cea mai inalta a inflatiei in Europa Centrala si de Rasarit. Aceste trasaturi explica rezervele unora privind ameliorarea statutului economiei romanesti, in conformitate cu terminologia folosita de Comisia UE.

Acestea fiind spuse, merita sa examinam si contextul international. In ultimii ani, cateva dintre tarile care vor intra in Uniune in 2004 (ma gandesc la Polonia, Ungaria, Cehia etc.), au facut revelatia unor performante economice in deteriorare vizibila; deficite bugetare de peste 6%, deficite de cont curent in crestere si nu numai. Exista si tari inauntrul Uniunii care satisfac tot mai greu conditiile de la Maastricht (privind convergenta nominala). Prin urmare, va fi dificil pentru Comisie sa treaca cu vederea ameliorarea performantelor Romaniei (mentinand actualul calificativ) in conditiile in care unor tari care intra in Uniune, in 2004, li se tolereaza derapaje mari. Daca extinderea va avea loc in asemenea circumstante (ce reliefeaza o dominanta a logicii politicului asupra logicii economicului) si se va evita folosirea unor standarde duble in evaluarea performantelor tarilor candidate, Romania merita o nota mai buna, nu numai ca aprecieri generale. Pe de alta parte, tocmai pentru ca extinderea se face sub auspicii mai putin favorabile si metabolismul Uniunii devine tot mai complicat, este posibil ca, in ceea ce priveste Romania, unii sa gandeasca la maniera: de ce sa ne legam mai mult la cap. Ne-am pripit cu unele tari ce intra in 2004, sa fim mult mai atenti cu Bulgaria si Romania (ultima fiind o tara de dimensiune mijlocie, cu un dosar agricol foarte complicat, cu un venit/loc. scazut etc.). Dar atunci, tratamentul discriminatoriu ar fi evident si ar trebui explicat intr-un mod plauzibil.

UE - o sansa istorica pentru modernizarea Romaniei

Cum va afecta anul electoral negocierile cu UE?
In opinia mea nu atat calendarul incheierii capitolelor de negociere, cat tintele principale ale programului economic pentru 2004 ar putea fi afectate de "zgomotul" electoral. Daca insa Guvernul va evita populismul excesiv si nu va forta cresterea economica in detrimentul dezinflatiei si al echilibrelor externe (deficitul de cont curent), mersul economiei poate ramane intr-un coridor pozitiv. In orice caz, va fi foarte dificil de pus de acord atingerea unei cresteri a PIB-ului de 5,5% cu realizarea unei inflatii de circa 9%. Deoarece aducerea inflatiei sub doua cifre reclama o politica monetara stransa, o politica salariala prudenta in sectorul public si deficite (bugetar si cvasi-fiscale) bine tinute sub control - deci sustinerea cresterii ar trebui sa vina pe latura investitiilor, nu atat prin stimularea consumului. Cat priveste negocierea capitolelor, aici se cuvine a reliefa cum negociem si ce obtinem din negocieri. Unii ar putea afirma ca, in fond, dialogul cu Comisia este impropriu numit negociere - atat timp cat functioneaza principiul "take it or leave it". Adica, daca ne place bine, daca nu, stam afara. Si totusi exista spatiu de manevra, de negociere, in sensul obtinerii unor conditii mai bune pentru Romania. Dar forta de negociere, dincolo de expertiza proprie de care ai nevoie, este sprijinita de performanta economiei - aici opereaza un cerc virtuos care, din pacate, este foarte greu de dobandit. In schimb, daca performantele economiei nu urmeaza o traiectorie ascendenta, chiar si angajamente deja asumate pot fi periclitate.

De exemplu, Romania s-a angajat ca, cu foarte mici exceptii, sa deschida contul de capital completamente pana la finele lui 2004. Aceasta deschidere semnifica o liberalizare cvasi-totala a intrarilor si iesirilor de capital. Este o decizie temerara (neimpusa de UE), care ar deveni riscanta daca nu am progresa decisiv in ceea ce priveste disciplina financiara. Si tintirea inflatiei (inflation-targeting), programata de BNR pentru 2005, ar fi pusa serios sub semnul intrebarii. Eu sper insa sa existe taria sa evitam derapaje mari, in pofida anului electoral. Pe un alt plan, sunt de parere ca oamenii politici de la noi, guvernul acesta (si altele care vor veni) trebuie sa elibereze cat mai mult retorica "integrarii in structurile euro-atlantice" de clisee, de propozitii irelevante pentru cetatenii romani, de ceea ce imi pare a fi un limbaj de lemn in formare. Un exemplu foarte recent este modul exagerat in care s-a legat semnificatia referendemului de admiterea in NATO si UE.

Putin, sau foarte insuficient, li se spune oamenilor cu ce probleme/dileme se confrunta NATO, deci in ce nou "animal institutional" va intra Romania in 2004, cu avantajele si costurile implicate (inclusiv nevoia de a mari bugetul militar). Li se spune putin cetatenilor despre conflictele mocnite si nu numai din interiorul acestei organizatii, pe fondul disonantei cognitive intre SUA si tari mari din Europa, al unor interese divergente. Acelasi lucru este valabil si pentru UE; se explica prea putin care sunt consecintele exigentelor intrarii in UE, fie referitor la stabilitatea monetara si relatia acesteia cu restructurarea industriala, fie privind costurile protectiei mediului inconjurator (numai ele ar manca cateva procente din PIB anual, pentru o perioada indelungata de timp). Multi romani au sentimentul ca UE este un drum facil si sigur spre prosperitate depinzand, simplu, de marinimia occidentalilor; altii vad in Uniune o reparatie morala pentru deceniile de comunism. Si eu consider ca UE este o mare sansa istorica pentru modernizarea Romaniei; dar, totodata, ma tem de o subestimare a costurilor integrarii - de preaderare si dupa, presupunand admiterea in viitorul previzibil. De aceea nu trebuie sa asteptam cadouri; trebuie sa fim vrednici, mai seriosi si muncitori, mai sinceri. Daca ne vom face lectiile bine vom putea dialoga in conditii mai favorabile cu Comisia si vom putea utiliza mai fructuos fondurile structurale ce vin de la Bruxelles.

Cum poate fi Romania afectata de tensiunile dintre SUA si actori mari ai UE?
Exista elemente cheie de urmarit, din perspectiva romaneasca. In primul rand, ma gandesc la modul in care va decurge primul val de extindere spre Est; esential este ca UE sa nu faca indigestie, care ar reduce inclinatia pentru alte valuri de extindere. Apoi, daca Franta si Germania vor reusi sa aduca la un numitor comun mai inalt raspunsurile Uniunii la initiative ale Washington-ului, in diverse domenii. Daca extinderea va accentua "geometria variabila" a Uniunii gradele de libertate pentru diplomatia noastra nu se vor reduce. Si invers, daca "noii europeni", sau cei mai multi dintre ei, se vor alinia gradual curentului prevalent in Uniune, ceea ce nu este improbabil, Romaniei ii va fi greu sa intretina parteneriatul cu SUA in detrimentul relatiilor cu UE. Afirm aceasta intrucat mizele economice mari pentru Romania sunt in Europa, chiar daca este inteligent sa dezvoltam relatii economice profitabile catre toate zarile. Chiar daca globalizarea comprima distantele, timpul, geografia ramane hotaratoare in structurarea relatiilor economice. In plus, Uniunea nu este o simpla uniune vamala. Este de gandit ca Polonia nu va renunta la relatia speciala cu SUA, din motivatii istorice adanci (inclusiv din mefienta fata de colosul german), dar Bucurestiul nu detine atuurile Varsoviei si Romania nu intra in UE in 2004.

Trebuie vazut si modul in care evolueaza NATO, in conditiile in care Franta si Germania pledeaza tot mai mult pentru o politica de securitate/aparare si o forta de lovire operationala cu identitate europeana. Daca Paris si Berlin (am in vedere aceste doua capitale europene intrucat pozitia lor exprima mai bine starea de spirit a cetatenilor din spatiul UE) vor ramane distantate de SUA in perceperea modului de a purta campania impotriva terorismului, NATO va continua sa treaca prin clipe dificile; aceasta situatie va ingreuna acrobatia diplomatica a Romaniei. Indiferent de circumstante, insa, Romania trebuie sa fie mai atenta in actele concrete de politica externa; trebuie evitate zorzoane (cuvinte cu emfaza, prezumtioase), o anume redundanta de gesturi, sau chiar duplicitate (cum a fost cazul semnarii tratatului privind CPI cu SUA dand asigurari Bruxelles-ului ca Parlamentul nu-l va vota).

Mai exista o dimensiune a pozitionarii Romaniei fata de relatia SUA-UE: modul in care ne raportam la marile probleme din spatiul mondial. Washington-ul (mai precis administratia republicana) citeste lumea actuala preponderent prin ochelarii proprii, ai luptei impotriva terorismului; adesea, agenda SUA pare sa subestimeze (sau sa ignore) chestiuni legate de rolul institutiilor multilaterale, functionarea economiei mondiale (relatii financiare, comert, ajutor pentru dezvoltare etc.), protectia mediului inconjurator, prevenirea unor epidemii grave etc. UE pare a fi mai grijulie fata de agenda lumii subdezvoltate (desi Bruxelles poarta o raspundere mare in esecul negocierilor de la Cancun legate de subventiile agricole), fata de soarta ONU avand totodata o abordare mai nuantata a luptei impotriva terorismului; de aici decurg si diferente notabile referitoare la solutionarea crizei din Orientul Mijlociu, a conflictului dintre palestinieni si Israel. Diplomatia romaneasca nu poate evita aceste teme si nici nu trebuie sa le trateze prin omisiune, sau printr-o aliniere neconditionata/automata la pozitiile partenerilor nostri strategici. Eu astfel judec alegerile de politica externa care incearca sa serveasca interesele nationale. Intrarea Romaniei in Consiliul de Securitate al ONU, ca membru nepermanent, ofera diplomatiei noastre sansa de a se exprima cu distinctie in probleme ca cele evocate mai sus. Usor, insa, nu ne va fi daca divergente majore intre partenerii nostri privilegiati, asa cum s-a intamplat in criza irakiana, vor apasa activitatea Consiliului. Sper ca diplomatia noastra sa fie la inaltime si sa treaca bine acest test foarte dificil.

Ce semnificatie are terminarea acordului cu FMI?
Este bine pentru noi ca am finalizat acest acord, un eveniment care se produce la momentul oportun - in sensul ca da Romaniei un argument forte suplimentar pentru a primi un "upgrade" (ameliorare de calificativ) de la Comisia UE. Ducerea la bun sfarsit a acordului certifica evolutia pozitiva a indicatorilor macroeconomici, ceea ce am incercat sa reliefez si eu in analiza scurta facuta aici. Dar tot observatiile expertilor Fondului subliniaza persistenta unor vicii majore ale economiei romanesti, intre care indisciplina financiara detine intaietatea; la aceste slabiciuni importante m-am referit si eu. Daca nu vom fi consecventi in aplicarea masurilor de restructurare, de intarire a constrangerilor bugetare tari, exista pericolul unor derapaje in anii ce vin. Din acest punct de vedere impartasesc pe deplin analiza Fondului. Si pentru ca am amintit de derapaje, ele sunt indezirabile nu numai in sine. Recent l-am auzit pe Milan Velcev, ministrul de Finante al Bulgariei, intr-un interviu acordat BBC World Service.

Il cunosc de mai multi ani, de cand eu, fiind la BNR si el la banca de investitii americana Meryll Lynch, am colaborat la o emisiune de obligatiuni a Romaniei. Velcev a prezentat reusitele Bulgariei si avantajele pentru investitorii straini (intre care, salariile scazute), fara sa ezite sa afirme ca tara vecina se afla bine inaintea Romaniei. Si stiti si dvs., ca, adesea, oficialii bulgari fac aceasta comparatie incercand sa disocieze cele doua tari in perceptia Comisiei. Spunand aceasta, eu nu pledez pentru crearea unui "cordon ombilical" intre Bulgaria si Romania, ci doresc sa subliniez riscurile unei perceptii de distantare intre cele doua tari nefavorabile noua. Cu cat performantele noastre vor fi mai bune, comparativ, cu atat mai bine...

P.S.: Exista o propozitie de inceput in ultimul raport al Comisiei, cel putin surprinzatoare, care ma mir ca nu a starnit reactia oficialilor romani. Propozitia suna cam asa: "Romania still complies with the political criteria" (Romania inca indeplineste criteriile politice). Este ca si cum Bruxelles-ul s-ar astepta ca indeplinirea criteriilor politice sa se deterioreze, mai devreme sau mai tarziu. Daca este vorba despre o exprimare nefericita, o inadvertenta, ea se cuvine sa dispara - ma refer la particula "still". Aceasta nedumerire am exprimat-o negociatorului pentru Romania al Comisiei, Enrico Pasquarelli.

Interviu realizat de Rodica Palade

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22