De același autor
Efecte pentru Romania
Pietele financiare din Romania, intrucat sunt relativ primitive - ponderea intermedierii financiare in PIB (la noi, circa 25% fata de peste 80-90% in economiile mature din UE), gama de produse financiare folosite (derivativele nu exista in fapt etc.) - sunt mai putin expuse la "gripare" in mod direct. Am simtit efecte ale turbulentelor fiindca unii investitori straini si-au lichidat pozitiile in Romania (dorind sa faca rost de lichiditate), asa cum au fugit si din alte economii emergente. Indirect, vom fi afectati de o posibila incetinire a activitatii economice in UE si in SUA. Pe termen mai lung, am putea suferi daca creditarea de la noi (care creste in ritm foarte alert, anual) nu va tine cont de bonitatea solicitatorilor de credite si reglementarile prudentiale nu vor fi adecvate. In plus, sa fim foarte atenti la utilizarea derivativelor.
Dobanzile efective pe pietele internationale de credit au suit in mod substantial, incepand din a doua parte a anului trecut. Faptul ca FED, BCE si alte banci centrale mari au scazut dobanzile de interventie nu are relevanta pentru piata efectiva a creditului. Ce au facut bancile centrale (nota bene: in conditiile in care inflatia creste peste tot in lume) este legat de dorinta de a se evita recesiunea in SUA (in cazul FED), de a preveni o deteriorare majora a sistemelor financiare. Costul creditului mai inalt pe pietele financiare internationale inseamna si un cost al creditului la valuta mai inalt in Romania. Nu mai amintesc ca sunt firme autohtone care se imprumuta direct in strainatate (deschiderea contului de capital se simte si aici). Si la leu costul creditului va creste, operand aici doi factori: inflatia in crestere si reevaluarea riscului de creditare.
Opinia mea este ca perioada de credit ieftin pe pietele internationale, din acest deceniu, s-a terminat. S-a intrat intr-o alta perioada, iar costul crescut al creditului va afecta cresterea economica peste tot, deci si in Romania. O sa vedem cum si serviciul datoriei publice a Romaniei va creste din nou, dupa ani buni in care a scazut (ca pondere in PIB). De aici rezulta o provocare suplimentara pentru executia bugetara, pentru gestionarea politicii macro in Romania.
Privind chestiunea riscului valutar, exista argumentul ca, pe termen lung si pana la adoptarea monedei comune, leul ar trebui sa se aprecieze fata de euro, potrivit logicii convergentei reale. Dar acest argument nu este imbatabil, intrucat creditele acordate in valuta au scadente variate; deci bancile nu pot sa judece numai cu orizont de peste, sa zicem, 5 ani. In plus, exista ceva care viciaza analiza bancilor ca entitati individuale; ele ignora faptul ca, in timp ce in Vestul Europei stocul de credite in economie (ca pondere in PIB) a luat decenii pentru a ajunge la nivelul de acum, viteza de crestere din Europa Centrala si de Rasarit poate fi destabilizatoare pentru sistemele locale. Si aici fac o analogie cu conduita unor grupuri bancare mari din SUA si Europa, care au fost angajate vartos in operatiuni de "sintetizare" de produse financiare, pe care le-au impachetat si distribuit (vandut) unor investitori. Aceste banci au crezut ca prin "origination and distribution" pot raspandi riscurile de credit, ca le pot diminua, ca pot chiar scapa de ele. Ceea ce pare nu lipsit de sens la nivel individual devine o fantezie la nivel de ansamblu. Si daca mai adaugam socurile (precum cel produs de criza subprime), intelegem clivajul intre logicile individuale si cea care tine cont de riscul sistemic.
.jpg)
Bancile noastre (aici includ si sucursalele unor grupuri straine) nu sunt, dupa informatia mea, jucatori pe piata de "origination and distribution" si nu ar avea, deci, probleme in raport cu criza creditelor ipotecare din SUA. Intervine aici un avantaj al unei piete relativ primitive. Sistemul nostru bancar este, fara indoiala, mult mai transparent decat acum un deceniu. Dar criza financiara internationala are lectii pentru toate bancile, inclusiv pentru cele din Romania.
Piete libere nu inseamna piete dereglementate
S-a vazut clar ce inseamna functionarea sistemului bancar secundar in SUA si in Europa (shadow banking sector), care scapa de sub reglementarile bancilor centrale. Aici este nevoie de o colaborare buna intre autoritatile nationale de supraveghere bancara, de monitorizarea atenta a operatiunilor grupurilor bancare mari (adica cele care au fost cele mai active in confectionarea si distribuirea de produse financiare noi (asa-numitele CDOs - collateralized debt obligations - si nu numai). Sugestiile facute de fostul ministru italian al Economiei, Tomasso Padoa Schioppa, merita mai multa atentie din partea ECOFIN-ului. Oricum, trebuie ca bancile sa fie obligate sa-si consolideze bilanturile, sa nu mai recurga la vehicule speciale (SPVs sau diverse "conduits"), care oculteaza expunerea proprie si implicita fata de diverse instrumente financiare.
Este nevoie si de ameliorarea considerabila a prudentialitatii interne in banci (vezi ce s-a intamplat la Société Générale...), de reexaminarea relatiei intre actionariat si management. Fiindca este de neacceptat sa se renunte, asa cum s-a observat la unii conducatori de banci, la precepte fundamentale ale activitatii bancare (care trebuie sa se caracterizeze prin prudenta, as zice structurala) in favoarea operatiunilor speculative (ce includ si proprietary trading). Si cand te gandesti ca unii dintre acestia, la demitere, pleaca, culmea, cu pachete compensatorii de zeci de milioane de euro (sau dolari). Este ceva putred in "Danemarca finantelor lumii". Si pe acest fir ajungem la problemele de etica in lumea afacerilor. Unii, care afirma ca economia este amorala, uita ca Adam Smith este si autorul lucrarii Teoria sentimentelor morale, in care a vorbit despre relatia intre crearea bogatiei si valorile unei societati. Cand se pierde compasul moral mult, se poate duce de rapa. Si democratiile liberale redescopera acest adevar cu prilejul unor episoade precum crizele financiare!
In fine, este momentul ca unii sa inteleaga ca "piete libere" nu este sinonim cu "piete dereglementate". Cand avem un deficit de reglementare serios, consecinta inevitabila este functionarea precara a pietelor, cu costuri mari pentru majoritatea participantilor la jocul economic. Teza ca pietele functioneaza perfect, ca sunt eficiente indiferent de circumstante este o fantezie. Aceasta se vede bine mai ales pe pietele financiare.
Revenirea cu picioarele pe pamant
Sa tragem linie: criza de acum are nu numai cauze de natura ciclica (legate de evolutia ondulatorie a unei economii si de erori de politica macro); ea are, in principal, cauze structurale care au originea in opacizarea pietelor financiare pe fondul globalizarii tranzactiilor, in deficitul de reglementari, multitudinea de conflicte de interese, folosirea de metode cantitative neadecvate, deficitul de coordonare intre autoritati de reglementare, in conditiile globalizarii pietelor etc.
Inovarea financiara din ultimele decenii a impulsionat intermedierea financiara, dar a micsorat transparenta pietelor financiare, ceea ce este un efect mai mult decat rau. Inovatiile financiare pot sa mareasca eficienta unor tranzactii, dar opacizarea pietelor sporeste incertitudinea si produce instabilitate, accentuand riscuri sistemice. Fara transparenta financiara, fara posibilitatea evaluarii corecte a riscului unei tranzactii (asa-numitul "counterparty risk"), fara incercarea reala de a surmonta conflicte de interese flagrante, se pierde increderea in pietele financiare, in economie, in ultima instanta. De aceea, injectiile de lichiditate nu sunt suficiente pentru a trata criza; daca nu vor fi atacate cauzele structurale, aceste injectii vor fi precum morfina si acum vor fi puse semintele pentru o alta criza. Drept este ca tensiunile, crizele nu pot fi eliminate din miscarea economiei de piata. Dar noi trebuie sa cautam sa atenuam, sa prevenim, cat se poate, din fenomenele indezirabile. Trebuie sa se revina cu picioarele pe pamant, sa se spuna nu fundamentalismului in gandirea si practica economica, sa se invete din erori!
P.S. Aspectele mentionate mai sus si altele le-am evocat intr-un studiu prezentat cu Laurian Lungu la un seminar organizat la Parlamentul European, in 27 februarie a.c.
