De același autor
Episodul cresterii pensiilor nu acorda, in opinia mea, nota de trecere guvernului in ceea ce priveste grija fata de finantele publice si capacitatea de a negocia cu opozitia. Pensiile sunt mici si, pe fondul dezvoltarii economiei, este rational sa creasca. Dar nu asa cum a propus PSD. Povara ar fi prea mare pentru un buget care are vulnerabilitati majore. Sprijinul fata de agricultura are temei, mai ales intr-un an atat de secetos. Dar ceea ce a aprobat guvernul pentru 2008 (pensii si subventii), daca nu vor fi reduse alte capitole de cheltuieli, ar duce deficitul bugetar catre 5% din PIB, ceea ce ar accentua deficitele externe, daca nu ar incetini ritmul creditarii catre sectorul privat. Ministrul Vosganian vorbeste despre o marire a ariei contributiilor la asigurarile sociale pentru a sustine cresterea pensiilor. Dar astfel vor fi afectate incasarile din impozitul pe profit si alte venituri fiscale. Deficite externe si mai mari ar eroda serios din credibilitatea politicii economice, ar schimba sentimentul pe piata - in sensul unei iesiri de fonduri, presiune spre depreciere a leului (cu efect inflationist). Trebuie subliniat ca cifrele de mai sus nu tin cont de imponderabilele deja existente in constructia bugetului actual; ma refer, de exemplu, la nebugetarea unor acte normative adoptate de guvern in 2006.
Presiuni suplimentare vin si pe filiera parlamentului si, culmea, chiar de la reprezentanti ai principalului partid de guvernamant; ma refer la chestiunea cu bonurile de calatorie... o alta afacere cu impact pe buget.
In asemenea conditii este usor de inteles preocuparea Comisiei Europene fata de anii ce vin, avand in vedere ca 2007 implica o cofinantare redusa de fonduri europene. Sa ne imaginam ce ar fi daca Romania ar absorbi 3 miliarde de euro anual, care ar insemna o cofinantare de peste 0,7-0,8% din PIB - adica o alta crestere a deficitului bugetar daca nu se reduc cheltuieli sau nu cresc venituri bugetare proprii.
Rectificarea bugetului pe acest an, ca si modul in care a fost el construit, reclama inca doua observatii. Una priveste diferentele de estimare a deficitului bugetar, care nu sunt numai de ordin metodologic. Unele venituri au fost supraestimate, in timp ce unele cheltuieli au fost subestimate. Exemple sunt la indemana. De pilda, rectificarea bugetului pe 2007 vorbeste despre o crestere din incasarile pe impozitul pe profit pentru a se acoperi suplimentarile de cheltuieli. Dar aceasta crestere este greu de imaginat avand in vedere ca salariile cresc vizibil in industrie (din cauza penuriei de forta de munca), in timp ce o concurenta tot mai intensa (din cauza importurilor impulsionate de aderare) ar face ca marjele de profit sa scada. Este totodata de neinteles de ce nu au fost prevazute in planul bugetului efectele actelor normative adoptate in 2006, precum o serie de cresteri salariale.
O alta observatie priveste programarea bugetara multianuala. De exemplu, Ministerul Finantelor Publice a comunicat Comisiei Europene ca impactul acordarii titlurilor de proprietate (estimate la 0,4% din PIB) este unul exceptional (temporar) justificandu-se prin aceasta depasirea nivelului de deficit de 3% din PIB. Dar Fondul Proprietatea inseamna intre 4-5% din PIB ca suplimentare la datoria publica si, daca influenta anuala ar fi de 0,5% din PIB (potrivit unei esalonari egale a eliberarii de titluri de proprietate), impactul s-ar simti de-a lungul unui deceniu. Tot aici as aminti impactul finantarii reformei sistemului de pensii, al cheltuielilor legate de protectia mediului si amenajarea teritoriului (sisteme de irigatii, impaduriri, combaterea efectelor incalzirii globale etc). Ministrul Orban vorbeste despre concesionari, parteneriate public-private. Dar, adesea, acestea inseamna o povara ascunsa asupra bugetului (contingent liability). Programarea bugetara multianuala trebuie sa le ia in calcul. Altminteri, facem ca in Ungaria si ne furam singuri caciula.
Suntem in anul aderarii la Uniune, care, potrivit deficitului bugetar programat, va sublinia inversarea tendintei de scadere a deficitelor bugetare. Bugetul public are de conciliat cerinte ale continuarii dezinflatiei cu exigente ale suplimentarii cheltuielilor in domenii in care subinvestitiile publice s-au cronicizat, desi, in mod ironic, resurse bugetare sunt, concomitent, irosite. In plus, bugetul public trebuia sa aloce resurse pentru cofinantarea fondurilor europene - admitand ca avem proiecte valabile.
Nu vreau sa gresesc, dar tot mai multe semne sunt ca stam rau in ceea ce priveste calculele ce se fac la MFP, deciziile ministrului Vosganian si ale guvernului Tariceanu privind finantele publice.
