De același autor
Cum am fost candva?
Traditia din stiintele socio-umane dinaintea celui de al doilea razboi mondial era una cu vocatie internationala. Vechii umanisti romani scriau si publicau in reviste de prestigiu din strainatate, cu predilectie din Franta si Germania. Exista atunci un "orgoliu pozitiv" al profesionistilor romani din stiintele socio-umane de a avea vizibilitate si impact international si, mai ales, de a avea contributii recunoscute la dezvoltarea stiintei si culturii internationale in general, si europene in particular. Spre exemplu, Eliade, Iorga, Maiorescu etc. si-au publicat adesea ideile in limbi de circulatie internationala, ceea ce a avut doua consecinte majore: ideile erau filtrate printr-o grila dura de valori, astfel incat, daca supravietuiau, ele reprezentau cu adevarat contributii romanesti la cultura si stiinta internationala; autorii lor deveneau cunoscuti la nivel international, ceea ce le aducea apoi prestigiu si recunoastere nationala stabila.
Scurt si direct spus, aceasta cutuma a dus la integrarea activa a Romaniei in stiinta si cultura internationala.
Ce s-a intamplat?
Odata cu instaurarea regimului comunist lucrurile s-au schimbat. Din pacate, incepand cu aceasta perioada, profesionistii din stiintele socio-umane din Romania si-au dezvoltat cutuma de a publica mai ales la nivel national si local. Acest lucru s-a datorat probabil si impactului mai mare pe care ideologia comunista l-a avut asupra acestor stiinte, impact care a facut ca productiile stiintifice sa nu poata patrunde in "fluxul principal de informatii" internationale, ca urmare a mixturii aspectelor stiintifice cu cele ideologice. Aceasta a dus la construirea unui set de valori locale, eventuala anvergura internationala nedepasind, de cele mai multe ori, spatiul sovietic. Ideologia comunista, ea insasi de factura socio-umana, a contaminat, asadar, pe scara larga, stiintele socio-umane din Romania, distrugand cutuma vocatiei internationale; nu mai puteai publica in revistele internationale de prestigiu articole care, in loc sa promoveze cunoastere si cultura, promovau ideologie! Acest efect a fost mai putin resimtit in disciplinele exacte sau experimentale, unde legea gravitatiei functiona la fel, indiferent de regimul aflat la putere.
Scurt si direct spus, regimul comunist a distrus cutuma contributiilor internationale, promovand o cutuma a publicatiilor nationale in stiintele socio-umane.
Care au fost consecintele?
• Am pierdut respectul pentru ideile altora! Astfel, desi utilizam adesea ideile altora, nu ii citam, lasand sa se inteleaga ca ideile ar fi ale noastre. Spre exemplu, numarul de articole necitate in alte articole este foarte mare in stiintele socio-umane (de exemplu, teatru 99,9%; religie 98,2%; arhitectura 96%; istorie 95,5%; filosofie 92,1%, stiinte politice 90% etc.) comparativ cu stiintele exacte sau experimentale (de exemplu, fizica 18%). Acest lucru sugereaza rolul inca redus al analizei literaturii de specialitate in promovarea unor idei noi, ceea ce explica repetitiile si suprapunerile existente, dar si dezinteresul profesionistilor din stiintele socio-umane pentru o cunoastere cumulativa si pentru a publica in reviste de prestigiu.
• Nu avem vocatie internationala in stiintele socio-umane si, mai ales, dorinta de a o testa in spatiul stiintific si cultural international! Mecanismul psihologic justificativ pentru aceasta inabilitate este rationalizarea, si anume, spunem ca nimeni nu este interesat, la nivel international, de aspecte specifice, nationale (ex. aspecte particulare ale dreptului romanesc, istoria Transilvaniei, daco-getii, limba romana etc.). Adevarul este ca, daca in literatura internationala (ISI) pot sa apara analize privind vechii regi ai Nigeriei, ar fi extrem de bine primite analize comparative intre Eminescu si Schopenhauer, intre monoteismul dacic si cel iudaic, intre procedurile actuale de drept romanesc si cele ale dreptului roman etc. Din pacate, aceste teme nu sunt abordate in tara la o anvergura internationala, desi sunt teme care isi pot gasi locul la nivel international, revistele de specialitate fiind interesate de acest tip de analize specifice, care sporesc diversitatea. Exista revistele indexate ISI Communist and Post-Communist Studies si Post-Communist Economies, in care a aparut un singur articol din Romania in ultimii 5 ani; cine, daca nu noi, ar fi indrituiti sa aiba contributii majore in aceste reviste? Cred ca aceasta stare de fapt apare din cauza ca: multi cercetatori din aceste domenii nu cunosc suficient de bine o limba straina pentru a scrie performant (argumentativ); este mai comod sa eviti testul acid al unor teorii/perspective personale la nivel international, cand ele iti asigura o pozitie importanta in tara.
• Am dezvoltat o argumentare postfactum agresiva pentru a pastra cutuma publicarii nationale in stiintele socio-umane, blocand astfel dezvoltarea domeniului. Aceasta argumentare s-a solidificat intr-un timp scurt in mituri aiuritoare, precum ca: trebuie sa astepti 3-4 ani pana se publica un articol in reviste internationale (ISI), trebuie sa platesti pentru a publica in aceste reviste, nu se accepta teme cu continut national etc.
Scurt si direct spus, aceste consecinte au dus la marginalizarea stiintifica a Romaniei la nivel international, in domeniul stiintelor socio-umane.
Ce este de facut?
Este fundamental ca profesionistii din stiintele socio-umane, indiferent de generatie, sa regaseasca traditia antebelica, renuntand la cutuma de a publica doar national si la miturile insotitoare, fapt care a dus la situatia ca oamenii de stiinta si cultura romani sunt practic necunoscuti la nivel international, cu exceptia unor cercuri inguste bazate pe relatii personale si/sau institutionale. Practic, nici un ganditor roman nu a influentat serios tendintele internationale actuale la nivelul societatii, vocea lor, desi poate ca avea ceva de spus, neajungand la nivel international, practic necontand! Acest lucru este periculos in preajma aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, caci intr-o arie europeana comuna a educatiei si cercetarii nu ne mai luptam pentru contributia la cunoastere doar intre noi, ci cu "adversari" formidabili, precum Derrida, Rorty, Umberto Eco etc., care sunt ceea ce sunt tocmai prin vizibilitatea si impactul lor in stiinta si cultura internationala. De ce cei de la scoala de drept, litere, economie de la Harvard (si alte universitati de prestigiu) pot publica in reviste ISI, dar cei din Romania considera ca acest lucru este imposibil prin prisma naturii domeniului?
