Legitimitatea regimului statal oligarhic: tema cheie a momentului

Trei observaţii privind dezbaterea şi strategia legate de puciul parlamentar din 3-6 iulie 2012, observaţii care se vor implicit şi trei sugestii strategice pentru apărătorii statului de drept. Toate se învârt în jurul unei teme cheie: legitimitatea regimului statal impus de evenimentele recente.

1) În actuala discuţie, tindem să suprapunem în analize şi discuţii două lucruri legate, dar diferite: a) puciul parlamentar din 3-6 iulie 2012 şi b) instaurarea unui sis­tem pe care îl numim mo­mentan stat clep­tocratic-oli­garhic-autoritar. În perioada ce va urma, vom avea ocazia să studiem fe­nomenul şi să de­terminăm ca­re dintre aces­te faţete este dominantă. Vom putea să în­ţelegem mai bine acest sis­tem şi atunci vom şti şi ce etichetă con­ceptuală îl des­crie mai bine.

Cert este un lucru, pe care trebuie să-l re­pe­tăm: indiferent de modul în care se instau­rează (lovitură de stat sau majoritarianism), indiferent de ce nume îi vom da, un sistem de acest tip rămâne exact ceea ce este: ne­garea statului de drept. Legitimitatea sa ul­ti­mă – atâ­ta câtă este – decurge din pura pu­tere po­litică, nu din cea a dreptului. Oricât ar mima re­torica şi gestica statului de drept, sta­tului cleptocratic-oligarhic-autoritar îi lipseşte le­gi­timitatea dată de domnia le­gii. Le­gi­ti­mi­tatea sta­tului de drept este netransferabilă al­tor sis­teme. Nu poţi avea un stat cleptocratic-oligar­hic-autoritar cu proprietăţi ale statului de drept.

Prin urmare, un lucru va tre­bui să fie foarte clar tuturor şi trebuie repetat: acest tip de sistem este ma­lign, chiar şi da­că ar fi ins­taurat prin vot po­pular şi de­mocratic. Le­gi­ti­mi­tatea sta­tu­lui de drept nu poate fi sub­stituită prin vo­inţa majorităţii şi cu atât mai puţin a unei minorităţi oli­gar­hice.

2) Lupta ce se dă în jurul legitimităţii sis­temului cleptocratic care a înlocuit statul de drept prin puciul parlamentar este cheia evo­luţiilor viitoare. Manevra centrală a puciştilor este aceea de a camufla sistemul lor sub re­torica statului de drept. Nu pot reuşi asta atât timp cât apărătorii sta­tului de drept resping şi demantelează aceas­tă manevră. Problema este că la această oră nu pare clar că apărătorii au înţeles acest lu­cru. Credinţa multor reformişti că se află în faţa unei probleme electoare, nu a uneia cons­tituţionale şi de înaltă politică simbolică poate fi fatală cauzei reformiste.

Se poate spune: participarea la referendum nu este cumva o formă de validare şi le­gi­ti­mare a puciului? Răspuns: nu. Atât timp cât re­­ferendumul este folosit ca vehicul pentru a ilustra şi documenta frauda structurală pe ca­re este construit acest referendum. Frauda şi abuzul trebuie însă sistematic documentate în toate fazele procesului: de la puci şi mo­di­ficarea cadrului legal până la inevitabilele fur­turi la urne. Dosarul ce va rezulta va fi ba­za pe care va avea loc delegitimarea finală a pro­cesului de instaurare a statului oligarhic, a metodelor şi a liderilor săi. Să repetăm: când acest re­fe­rendum va fi privit re­tros­pectiv, imaginea va fi a unui referendum pornit sub suspiciunea de fraudă, organizat sub evidenţa de fraudă, în­cheiat sub demonstraţia do­cu­mentată de fraudă. Aici e baza pentru con­traofensiva ul­terioară.

Se poate spune: dar dacă nu fraudeză? Pe ce ne bazăm când asumăm frauda masivă? Răs­puns: deja au făcut-o. Nu este o asumpţie. Este logica structurală a ceea ce se întâmplă şi va să se întâmple.

3) În lumina celor de mai sus, în acest mo­ment pare contraproductiv ca demonstraţiile de stradă să continue zilnic. Energia mili­tan­ţi­lor trebuie canalizată în primul rând în mo­nitorizarea şi documentarea condiţiilor vi­ci­oa­se şi frauduloase în care se organizează re­ferendumul. De la timpii de antenă şi de­ze­chi­librul mediatic la abuzurile ad­minis­tra­tive, de la modificarea abuzivă a cadrului le­gal la fur­tul la urne. Toate trebuie no­ta­te şi îndosariate sistematic. E nevoie de un efort generalizat la nivel naţional. Statul clep­tocratic-oligarhic-autoritar trebuie ata­cat îna­inte de orice la ni­velul legitimităţii sale. De­mon­straţiile în stra­dă şi-au avut ros­tul şi îşi vor avea rostul şi în viitor. Acum în­să, prio­ri­ta­tea strategică este alta: organizarea sis­te­matică a procesului de de­legitimizare a pro­ce­durilor de instaurare a acestui sistem politic pro­fund malign. Europa şi Occidentul nu pot merge mai departe în susţinerea cau­zei sta­tului de drept în Ro­mânia, dacă această dele­gitimare nu pleacă din ţară şi nu este făcută sis­tematic şi do­cumentat chiar de către români. //