De același autor
Unul dintre şefii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), probabil preşedintele, a câştigat, în 2007, un salariu lunar aproape dublu faţă de cel primit, la vremea respectivă, de Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei. Revelaţia a apărut când colegii de la Ziarul Financiar au cerut Fiscului ierarhia salariilor mari din România.
Spre uluiala tuturor, pe unul dintre primele locuri s-a plasat un angajat al arbitrului pieţei asigurărilor, cu un salariu lunar echivalent cu 22.060 de euro! Sarkozy câştigă 11.700 de euro. Evaluat în moneda americană, şeful CSA câştiga mai mult decât vicepreşedintele Statelor Unite ale Americii.
Cum e posibil ca în România un şef vremelnic al unei agenţii a statului, pusă sub tutela parlamentului, să câştige mai bine ca preşedintele unei mari puteri economice? Prin legi speciale, care le-au dat dreptul să colecteze taxe parafiscale din sistemul pe care-l controlează şi supraveghează şi, apoi, să îşi plătească salariile direct din banii ăştia. În această situaţie se găsesc vreo 11 agenţii ale statului, însă potrivit folclorului financiar, doar şefa arbitrului pieţei de capital, CNVM, s-ar apropia s-au chiar ar putea depăşi nivelul confortabil de salariu de la CSA.
Şiretenia schemei descrise mai sus este aceea că aceste agenţii susţin că nu folosesc banii bugetului, iată de ce şefii lor se opun unei noi legi a salarizării. Salariul acesta excesiv pentru economia românească şi chiar, aş putea spune, pentru piaţa asigurărilor, se sprijină totuşi pe bani publici. Şi se mai sprijină pe ceva: pe taxe parafiscale aplicate firmelor şi, implicit, clienţilor acestora. Deci putem spune că salariul agenţiilor este plătit tot din banul public, întrucât există o lege care impune, vrei, nu vrei, taxele şi comisioanele, care îngroaşă aşa-numita parafiscalitate.
Separat de reforma salariilor, guvernul mai are şi agenda reducerii parafiscalităţii. În toată nebunia salariilor există totuşi o excepţie, Banca centrală, ale cărei chestiuni salariale sunt armonizate cu Banca Centrală Europeană. În plus institutul, cum i-ar spune Sarkozy, a ocolit cu prudenţă ispitele salariilor neruşinate, potrivit unor surse din mediul bancar. //
