Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie?

 La Bruxelles, cand José Manuel Durão Barroso i-a invitat pe sefii de stat si de guvern ai Bulgariei si Romaniei sa puna bucata lor de turta dulce in marea bucata de turta dulce a  UE, ne-a venit in redactie ideea  grupajului de mai jos. Concomitent, aflat la New York, colegul nostru Filon Morar a furnizat chiar titlul, recurgand la celebrul vers eminescian.

ION DIACONESCU

Intrarea in normalitate

 Ce-i doresc eu Romaniei este intrarea in normalitate, inscrierea pe drumul adevarului, pe drumul sperantelor noastre de mai bine, pe drumul care sa duca la acea Romanie pe care o visam in anii grei de puscarie, o Romanie eliberata de toate presiunile, o Romanie condusa de o mentalitate cu adevarat democratica, in spiritul moralei crestine, o Romanie pasnica, prospera, o Romanie care sa implineasca visele noastre de totdeauna. Consideram ca acum, cand am aderat la  UE si la toate organismele adiacente, s-au creat premisele cu multe sanse de reusita pentru inscrierea noastra pe acest drum.

MIRCEA MARTIN

Daca...

 Admiterea in  UE poate fi o mare sansa pentru noi, daca o vom trata cu seriozitate si nu cu indolenta dezinvolta si iresponsabila cu care ne-au obisnuit politicienii nostri pana acum. Putem spera o integrare reusita daca: oamenii nostri politici, incepand cu presedintele tarii si terminand cu primarul de comuna - nemaivorbind de parlamentarii ori consilierii locali -, vor folosi macar jumatate din timpul oficial afectat postului lor pentru binele tarii, si nu pentru binele lor personal; daca judecatorii si procurorii nu vor mai face jocurile Puterii, daca profesorii isi vor relua in serios, in ciuda retributiei scazute, rolul de educatori si vor opri degringolada invatamantului autohton, daca societatea romaneasca, in ansamblul ei, va fi mai preocupata decat este acum de evolutia tineretului ei; daca ziaristii nostri, cu sefii si cu patronii lor, nu vor lua drept reper occidental doar tabloidul, daca nu se vor mai bate pe senzationalul ieftin, daca nu vor mai tria informatia si nu isi vor mai conduce campaniile pe principiul "cine da mai mult", daca televiziunile private - pe urmele carora a luat-o, mai nou, cu pasi alergatori si silitori, si Televiziunea Romana, cu toate cele trei canale - nu vor mai propune false modele si nu vor mai cultiva prostul gust, pe de o parte, si violenta, pe de alta parte, pretinzand ca asta cere publicul larg... Daca se vor aplica programe economice si sociale care sa conduca si la o schimbare in bine a starii satului romanesc; daca va exista o preocupare tenace pentru igiena publica; daca...

 Daca intelectualii romani proeminenti - cei publici in primul rand - vor binevoi sa se constituie intr-un factor de coeziune, si nu intr-unul de disensiune nationala, daca vor tine la o independenta  reala de opinie, daca vor avea taria sa fie exemple nu doar in fata camerelor de luat vederi, daca... Daca lumea noastra se va scutura de grosolania, de badarania, de mitocania care inunda zilnic auzul, vazul si alte simturi (indeosebi al saselea simt), daca vom scapa de "mistocareala" de orice, de oricine si oricand, de rasul prostesc, de hahaiala interminabila care au devenit la noi formele cele mai pregnante ale libertatii... Daca nu ne vom scutura de trecutul nostru - asa cum este el, cu multe infrangeri si rare victorii, cu eroi si tradatori, cu victime si calai (proprii, nu straini) -, pentru ca nimeni, niciodata, nu ne va oferi un altul mai bun; daca ne vom pastra traditiile compatibile cu modernitatea; daca ne vom respecta pe noi insine, respectandu-i pe altii; daca vom dispretui cu adevarat minciuna, hotia si lenea.

 Daca vom crede in destinul nostru european, care inseamna sa inlocuim tacticile supravietuirii, de fapt, ale parvenirii, cu strategii ale vietii, ale civilitatii, ale normalitatii. Intrarea in  UE este o invitatie la seriozitate, la activitate durabila, la consecventa si la caracter.

Vreau sa cred in destinul european al Romaniei si sunt convins ca aceasta tara poate oferi Europei unite si altceva decat ciudatenii, sau, in cel mai bun caz, pitoresc.

ALEXANDRU CALINESCU

Fara "imn"

 In seara de 31 decembrie 2001, in ajunul suprimarii vizei Schengen pentru romani, pe  PRO TV s-a cantat un "imn" lamentabil, amestec de umor cazon, de vulgaritate grasa si de bascalie smechera. Textul contura imaginea unei revarsari apocaliptice a "douastrei" de milioane de romani, "cu catel si cu purcel", catre Europa Occidentala. Punctul culminant a fost atins in strofa cu "Vin flacai din Romania/Care stiu cum sa iubeasca/Europei sa-i aduca/Gena noastra romaneasca".

Iata, dar, viziunea unei Europe fecundata de romani; regasim mitul virilitatii autohtone, mit care - daca e sa ne luam dupa bancurile cu ciobani si cu turiste straine - a fost mai de mult validat de occidentali. Cum sa nu intrezarim, apoi, ideea unei revanse simbolice: marginalizati si umiliti timp de decenii la portile Occidentului, romanii se vor napusti catre Europa pentru a raspandi acolo samanta lor viguroasa si regeneratoare: victorie a virilitatii asupra unei societati (cea vestica) socotita, implicit, efeminata, frivola, frustrata si - in consecinta - disponibila.

 Am aflat, dintr-un articol al lui Cristian Ghinea ( Cotidianul, 14 septembrie 2006), ca pe site-ul Ministerului Integrarii se gasea anul acesta un cantec ("oficial"?) produs pentru celebrarea zilei de 9 Mai. Citez o strofa si refrenul: "Suntem aici de mii de ani/Cu demnitate am trait/ (...) Acum venim in casa ta/ Iti vom aduce dragostea/Si nu va trece nici un an/Vom fi stat european.//Europa, acum ne-am regasit/Europa, un continent unit/Europa, ne asteapta azi la ea/De ziua ei sa-i fim alaturi/Europa, este casa mea". In videoclip apar, ca odinioara in decembrie 2001 (atunci tinuse un speech sinistru si Andrei Gheorghe), mari vedete mediatice.

Scriu (transcriu) aceste randuri marti, 26 decembrie, si le trimit peste o ora la revista. Am o singura dorinta: in noaptea dintre 31 decembrie 2006 si 1 ianuarie 2007 sa nu se cante nici un "imn".

Altfel, am convingerea ferma ca va fi bine. Iar putin mai tarziu, foarte bine. Si sunt, fara retinere, fericit.

FLORIN TURCANU

Trecutul care nu vrea sa treaca

 In pragul lui ianuarie 2007 sunt mai degraba tentat sa privesc inapoi, spre cei saptesprezece ani care au trecut de la disparitia regimului Ceausescu. Condamnarea oficiala a comunismului ca  "ilegitim si criminal" abia in ajunul intrarii Romaniei in Uniunea Europeana, intr-o atmosfera dezonoranta pentru parlament si pentru tara, este ultimul episod din lunga istorie a sperantelor inselate, a idealurilor murdarite, a impasurilor si ambiguitatilor cu care este presarat intortocheatul nostru drum de dupa 1989. Toate acestea, mai mult decat simpla intarziere a reformelor, au amanat momentul de care ne bucuram astazi - imi amintesc cum treceam umilit in primavara lui 2004, la Paris, pe langa afisele si spectacolele in aer liber care celebrau intrarea celor zece noi membri in "familia europeana". Stiam deja ca nici un afis si nici un spectacol nu vor celebra, peste trei sau patru ani, intrarea Romaniei in aceeasi "familie". Si stiam si cui datoram acest lucru - pe unii dintre ei i-am revazut in actiune (sau in inactiune) pe 18 decembrie, in parlament. Popoarele nu se despart de trecut razand, cum credea Marx, dar noua trecutul sadit si rasadit de autorul Manifestului comunist si de urmasii sai ne-a ras din nou in nas - pentru a cata oara dupa 1989? -, cu obisnuinta obrazniciei si a impunitatii. "Comunismul nu e inca istorie", scria de curand Andrei Cornea. Va deveni el mai repede istorie dupa 1 ianuarie 2007?

TRAIAN UNGUREANU

Minuni, miracole, sperante

Ce doresc Romaniei, incorporate in Europa? Un singur lucru. Marunt. O minune invelita intr-un miracol ascuns intr-o speranta: sa se civilizeze. Sa puna capat barbariei care dicteaza mersul vietii cetatenesti. Sa faca, in sfarsit, loc si sa dea drepturi complete legii, acelui raport care presupune oameni egali si impiedica sa fie comasati in doua movile inegale. Una joasa si parlita - pentru prostime -, una inalta si inverzita, pentru cei zece ori zece ori zece ori zece care impart Romania in tot atatea felii.

 Pe scurt, justitia. Adica, valoarea care face din fiecare roman o valoare si impune distanta tuturor celor ce locuiesc o movila sau cealalta. Dar imaginea e slaba si inselatoare. Ea trimite la pastoralism. Romania a suferit destul pe baza de imaginar agrarian. Aproape intotdeauna, in dosul proastei conduite a ideilor romanesti s-a aflat, intr-o forma sau alta, tentatia egalitara a paradisului liric pastoral. Nu e nimic de gasit acolo, in afara unei imagini seducatoare si pe deplin fantasmatice. Ea conduce la virtual si ocoleste expert realitatea sau, dimpotriva, se rafuieste cu ea. Intr-un fel sinistru, ilustrat terminal de legionari si de comunisti.

 Romania justitiei autentice nu are nimic de preluat sau de recuperat din acest model pseudo-rational, inca viu. Abia aici si numai aici rezida utilitatea  Uniunii Europene, un organism baroc birocratic, cu administratori tenaci si politic-naivi, dar, macar intr-un punct, fertil si binefacator, pentru periferiile mai noi, de traditie extra-juridica, altfel spus, pentru Romania. Nervul juridic si chiar mica traditie maniacala a eurogeneratorului de norme pot introduce premisele ordinii in compactul social romanesc. Cum? Prin repetitie, insistenta si alte surse de accidente care vor da, inspre capatul lor grotesc, trasnai de pomina si, inspre capatul lor institutional, o oarecare disciplina nu mai putin epocala. Altfel spus, ne vom distra, mai ales la tara, unde porcii vor fi executati cu respectarea deplina a gogomaniilor eticiste bruxelleze, dar vom castiga lucruri serioase, in salile de tribunal si in comportamentul public general. Un pic de onoare, cat sa faca icter oligarhia, nu strica omului de rand. Acest gen de corectie nu va fi complet surprinzator sau strain bunului simt local, pe care il mai gasim azi doar in exilul folcloric al snoavelor. De fapt, intre regulamentele aulice ale UE si nazuinta bunului simt popular nu e decat o deosebire de metoda. Primele presupun jurisprudenta, a doua presupune, pur si simplu, cumintenia. Insa obiectivul e acelasi: buna asezare publica. Mai practic: in noua ordine de drept, onor d-l senator Corneliu Vadim Tudor ar avea obligatia sa mai taca naibii odata din gura sau sa se aleaga cu o revista in minus, dupa o decizie simpla a judecatorilor.

 Nici o grija, stimata protipendada. Chiar in aceste conditii, nimic nu va reusi, totusi, sa clinteasca reciful oligarhic din pozitia sa avantajoasa asupra mass-media, economiei, vietii parlamentare si prazii funciare, dar omul fara capital va afla totusi ca a facut un targ cat de cat rational: sansa pierduta de pionier al clasei de mijloc si dreptul nesocotit la dezvoltare, contra unui anume respect juridic presupus si automat. In rezumat,  Uniunea Europeana nu va schimba ordinea sociala, dar o va face mai suportabila si va da celui mai umil dintre umili dreptul la recurs. Sau asa e de sperat. Din interiorul unui miracol ascuns intr-o minune.

FILON MORAR

Iesirea din invizibilitate: impotriva rasucirii inelelor

Ce doresc cu ardoare Romaniei este sa fie din 2007 mai putin dulce si mai mult europeana (poate chiar americana) in privinta aplicarii legilor. Statul de drept isi ia repetat pauze de toata ziua in Romania. Nu rareori statul il lasa senin de izbeliste pe cetatean mai ales cand il abandoneaza perplex in fata portitelor lasate intredeschise in acte normative croite pe anumite calapoduri.

 Sa ne amintim de mitul lui Gyges din Lidia, pastorul care, gasind un inel fermecat care il facea invizibil celor din jur, a comis o serie de nedreptati si faradelegi, ajungand in felul acesta rege. In mod similar, concetateni de-ai nostri au devenit suverani ai tranzitiei, stapani ai inelelor ce ii fac  invizibili pentru justitie, intangibili pentru lege. Sunt modele pentru o natiune care vede ca sistemul legislativ si judiciar opereaza selectiv, statul neprotejandu-ne sau tratandu-ne in mod egal, in toate instantele. Invizibilitatea unora fata de lege este intriganta: nu este vorba catusi de putin de anonimi.

 Nu mai avem de-a face cu un stat discretionar ca acum 17 ani, ci mai degraba cu o  democratie a privilegiilor, un stat care ne protejeaza in mod inegal in fata abuzurilor, discretionarului si aleatoriului, tolerand asfaltarea de scurtaturi pentru cei putini in masini de teren si smulgand indicatoarele de pe potecile abrupte de munte pentru cei multi, deplasandu-se à pieds spre aceleasi tinte, cu aceleasi aspiratii.

 Tranzitia spre democratie este o calatorie cu final deschis. Ar trebui sa stim de unde plecam (comunismul reprezinta totusi, inca in buna masura, un mister, ca si inceputul revolutionar decembrist al tranzitiei), dar nu avem garantii ale finalului. Tranzitia se poate incheia fara sa poposim neaparat in portul cu ape line al scopului voiajului national: democratia liberala. Vom fi o democratie consolidata in  Uniunea Europeana cand vom institui domnia legii, iar legea incetand a mai fi pentru unii doar un punct de reper ca un jalon la schi alpin: poti sa il indoi, chiar sa il dobori, totul e sa treci de el. Nu trebuie, bineinteles, sa dovedim neincredere nemarginita in simtul etic al concetatenilor nostri sau sa fim iremediabil sceptici in privinta aspiratiei comune spre dreptate, dar nici sa ignoram complet natura umana si tentatiile deschise de starea de invizibilitate. Coruptii, cei ce au transferat ilegal bunuri publice in buzunare private, cei ce au facut trafic de influenta sau nu si-au platit taxele trebuie sa simta taria obiectiva a legii, independent de pozitia sociala. Altfel, tentatia rasucirii inelului va deveni norma, iar injustitia regula. Morala mitului lui Gyges este ca sanctiunea trebuie sa fie iminenta, credibila si neselectiva pentru cei ce fac echilibristica pe borduri sau merg pe coclaurii vecini bulevardului legii. Numai asa sentimentul impunitatii si invizibilitatii in fata justitiei nu se autoperpetueaza pe cale de exemplu, devenind masura a succesului intr-o societate care nu sanctioneaza devierile, incurajeaza amneziile si propune amnistieri implicite.

 Multe dintre reformele din Romania au venit  à contre coeur, datorita conditionalitatilor aderarii la NATO si integrarii in UE. Ele au unit fortuit si temporar spectrul politic roman, singurul subiect care pare, din afara, sa il coaguleaze, cu exceptia complicitatilor de afaceri. Din 2007, vom ramane in buna masura fara aceleasi presiuni exogene: suntem deja "inauntru". Nu putem sa ne dorim decat sa avem vointa sa limpezim singuri apele, iar moravurile si reflexele nationale sa fie sculptate de legi impartiale, juste si aplicate general. Doresc Romaniei europene sa aiba, pentru o scurta vreme de curatenie, personalitati cu notorietate nu numai din lumea fotbalului, politicii, lumea mondena, ci si procurori, judecatori, anchetatori deveniti celebri pentru verticalitatea si cerbicia cu care au urmarit infaptuirea actului de justitie.

 Momentul integrarii nu are cum sa coincida automat cu cel al consolidarii statului de drept. Dar are cum sa fie stimulat, si nu inhibat de oportunitatile europene. Altminteri, societatea noastra se poate articula pe termen lung in jurul unui adagiu rasturnat:  unde-i lege incepe tocmeala, dandu-i dreptate lui Grigore Ureche, care observa ca potentatii vremii creeaza si altereaza legile dupa bunul plac: "nici legile, nici tocmeala tarii pre obicee bune nu-s legate, ci toata direptatea au lasat pre acel mai mare, ca sa o judece si ce i-au parut lui, ori bine, ori rau, aceia au fost lege (...). Deci cumu-i voia domnului (...) care obicei pana astadzi traieste". Ca sa rupem aceasta continuitate bolnavicioasa si sa credem in "La trecutu-ti mare, mare viitor!" (un trecut cu un hiatus comunist si un mare viitor european), trebuie ca unii dintre concetatenii nostri sa iasa din starea de invizibilitate: Romanie, nu fi dulce cu alde Gyges!

(Opiniile exprimate in acest articol il angajeaza pe autor doar in calitate personala.)

DAN C. MIHAILESCU

Schimbarea la suflet a Romaniei

 Pentru paseisti si, in speta, pentru neointerbelici, 2007 este anul comemorarii a 80 de ani de la moartea lui Ferdinand si Ionel Bratianu, dar si a 20 de ani de la moartea lui Noica, dupa cum 2007 inseamna centenarul nasterii lui Mircea Eliade si, in particular, 80 de ani de la aparitia  Itinerariului spiritual care a jalonat intr-o maniera decisiva evolutia generatiei ’27.

 In plus, acum se fac 70 de ani de cand Cioran a publicat  Schimbarea la fata a Romaniei, ceea ce ma face sa doresc pentru "notre tarisoara" o cat mai grabnica si mai adevarata schimbare... la suflet. Daca fata - adica arhitectura, urbanistica, infrastructura - au nevoie de fonduri uriase, pe termen lung, schimbarea la suflet se poate face pe gratis. Si foarte repede. Cum? In ce ma priveste, sper sa va ofer la Bookfest un prim pas catre mandra utopie.

RADU PAVEL GHEO

De ne-ar tine...

 Intr-una din serile trecute am fost vizitat de niste prieteni si am discutat si despre situatia Romaniei, cum face orice roman respectabil de la Catavencu incoace. Ne-am amintit de vremurile de odinioara si, pe urmele unui text aparut, mi se pare, tot in revista  22, am comparat anul 1995 cu anii 2005-2006.

 Asadar, atunci, in 1995, domnea presedintele Iliescu, eternizat la putere alaturi de PDSR. Exista doar televiziunea publica,  TVR, controlata de puterea politica, cu un program care, urmarit azi, pare intr-adevar din mileniul trecut. Singura companie de telefonie (fixa) era cea de stat si instalarea unui post telefonic ramanea un calvar. Computerele erau rare, iar Internetul un lux. Televiziunea prin cablu era apanajul oraselor, satele multumindu-se cu TVR (1). Somajul crestea accelerat, impozitele erau mari, iar investitiile straine mici. Coruptia se simtea la toate nivelele, iar puternicii zilei pareau imuni. Romania nu intrase nici in NATO, nici in UE. Exodul tinerilor - mai ales al celor cu studii superioare - se accelera. Era dezolant.

 Azi, PDSR (devenit PSD) e o voce confuza din opozitie. Exista o multime de posturi TV private (bune, proaste, dar cat de cat independente), companii mari de telefonie mobila, a aparut si concurenta pe piata telefoniei fixe, un computer e ceva banal, iar cablul TV a ajuns de mult la sat. Acum acolo se introduc retele de canalizare, apa curenta, Internet. Romanii lucreaza in strainatate si tot mai multi isi fac vacantele in locuri exotice. Se construieste mult: case, sedii de firme, fabrici, sosele. Investitiile straine cresc. Ion Iliescu e chemat la Parchet. Un fost prim-ministru e pus sub acuzare. Sunt urmariti penal fosti si actuali ministri. Romania e stat membru al  NATO si UE.

 Vad ca alunec in discurs caragialian.  "Ieri obscuritate, azi lumina!... Ieri intristarea, azi veselia!... Iata avantajele progresului! Iata binefacerile unui sistem constitutional!". Numai ca nu pot fi pesimist. Doar precaut: "De ne-ar tine!". Cred ca asta imi doresc cel mai tare.

PÉTER DEMÉNY

Lumanarea europeana

 Iti doresc un nationalism fara Vadim, o credinta fara Becali, un Basescu fara  Golden Blitz, un film fara Sergiu Nicolaescu, o literatura fara tabuuri, o publicistica fara demagogi, o televiziune fara nasi, surprize si Mari Români, o istorie fara continuitate, o universitate fara megalomani.

Iti doresc sa fii tara tuturor: a saracilor si a bogatilor, a tinerilor si a batranilor, a ei, a lui si a mea, a lor, a voastra si a noastra; sa fii locul bunului simt, al dulcelui nemasluit, al amaraciunii fara dulcegarii, al romantelor cu birjari si tramvaie; sa fii patria bipurilor voinici, a chitarelor si a amintirilor, a ideilor si a ingerilor; sa fii locul unde peste ape pluteste libertatea lui Istrati, cinismul taios al lui Caragiale-tatal si melancolia de Curtea-Veche a lui Caragiale-fiul, driblingul lui Dobrin, inteligenta lui Bölöni si Chivu, frumusetea Andreei Raicu si a Maiei Morgenstern, talentul lui Rebengiuc si al lui Cristi Puiu; pamantul unde stanca emana puterea lui Brancusi si limba, charisma lui Arghezi-psalmistul si joaca lui Nichita Stanescu; sa fii Romania fara urlete si muschi, fara incrancenari si amnezii, fara idoli galagiosi de doi bani.

Iti doresc sa fii tara unde Caragiale-tatal e literatura pura, iar Perjovschi cauta cu lumanarea tema caricaturii sale.

MARIA BERCEA

Mai mult sau mai putin

Mai multi copaci, mai putine gunoaie, mai multe carti citite, mai putine telenovele vizionate si manele ascultate, note mai mici pentru elevi si studenti, salarii mai mari pentru absolventi, profesori care stiu sa foloseasca un calculator, elevi de clasa a XII-a care stiu sa scrie corect in limba romana, mai putini securisti in functii publice, mai multi ministri fara afiliere politica, mai putini bani aruncati pe fereastra, mai multe autostrazi, mai putine spagi, peschesuri si "atentii", mai multi Puiu, Muntean si Mitulescu, mai putini (sau nici un) Nicolaescu, mai putini Dan Diaconescu, cat mai putine emisiuni titrate "Senzational", mai multi soferi care poarta centura de siguranta si nu merg pe linia de tramvai, vanzatori, vecini si portari care-ti dau buna-ziua, mai putini functionari care te pun la punct, pensii private, asigurari medicale, medicamente compensate si cozi cat mai scurte la medicii de familie, mai multi Plesu si mai putini Becali.

VLAD MODORAN

Romanie europeana, dar cu identitate

Ce se poate spune despre Romania? Cel mai bun raspuns ar fi ca... exista, se afla si ea pe acolo, pe undeva, pierduta. De mult timp nu isi mai gaseste busola si se incapataneaza sa se descurce fara. Se uita mereu la unii si la altii, in speranta ca cineva va veni si ii va spune incotro sa  o ia.

Dar despre societatea romaneasca? Condusa in continuare de fostii tovarasi (multi dintre ei reconvertiti cu succes la capitalism), se afla in plina confuzie. Ceva tot a reusit comunismul: o inversare dementa a valorilor. Prostia, rautatea si nemernicia te asalteaza inca de cand iesi din casa.  Uneori nici nu este nevoie sa parasim locuinta. Suntem bombardati zilnic in media cu faptele de glorie ale unor asa-zise vedete ori personaje importante.

Cu iubirea de tara stam foarte prost. Tot mai des aflam ca stadionul este singurul loc de manifestare a patriotismului. Si nu prin cantarea imnului, ci prin injuraturi de mama la adresa adversarilor. Cam acolo se ineaca patriotismul romanesc. Mai scoate capul din cand in cand pentru a urla ca "ungurii ne fura Ardealul!".

 De romanii de peste granite nu ne intereseaza. Ba ii si ridiculizam pe aceia care nu uita ca inca mai exista romani si in Basarabia, Bucovina ori Balcani. Despre cei plecati in Vest, nici sa n-auzim. "N-au mancat cu noi salam de soia si mai fac si pe desteptii!". Practic, desi foarte bun la discursuri, patriotismul romanesc pica fiecare test cu adevarat relevant. Vorba lui Caragiale, " aici e, in fine, o patrie pentru patrioti, nu patrioti pentru o patrie...".

Comunistii de ieri sunt pe rand patriotii, capitalistii, social-democratii, democratii, liberalii si conservatorii de azi. Biserica este imaculata, Partidul Comunist s-a evaporat, nimeni nu a facut politie politica si absolut toti am colaborat cu Securitatea. Ne punem cenusa in cap si pozam cu totii in victime.  Se uita insa ca unele victime au fost la randul lor calai. Nebunia colectiva si crasa indiferenta domnesc in tara romaneasca.

Atunci, care ar fi solutia? Sa emigram? N-as zice, mai ales acum. Important este sa constientizam ce nu este in regula si sa facem ceva pentru a ne corecta.

 Pe 1 ianuarie 2007 intram in  Uniunea Europeana, probabil cel mai important eveniment de la Marea Unire incoace. Romanii vor trebui sa se schimbe. Romania va trebui sa se schimbe.

 In acest caz, parafrazandu-l pe Eminescu,   "ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie"?

Sa fii europeana, dar sa nu uiti ca sunt lucruri mai importante pe lumea asta decat a fi european. Propria identitate este unul dintre ele. Altul ar fi dreptatea.

Sa nu mai eziti atunci cand vine vorba de apararea propriilor interese. Nimeni nu o sa o faca pentru tine. Dupa atatia ani, ar fi cazul sa nu ii mai astepti  pe altii sa faca ordine in locul tau.

Sa nu uiti ca responsabilitatile unei tari nu se limiteaza doar la cei care locuiesc in interiorul granitelor sale. Milioane de romani din afara conteaza pe sprijinul tau, chiar daca unii dintre ei se prefac astazi ca nu te mai cunosc si isi imagineaza identitati fanteziste.

Sa nu mai fi aparata de tot felul de falsi.

In cele din urma, sa scapi o data pentru totdeauna de aceasta trista faima pe care unii dintre locuitorii tai ti-au adus-o. Nu prin campanii care sa cosmetizeze o crunta realitate, ci printr-un real progres.

"Dulce Romanie, asta ti-o doresc!"

Romania si UE

1993

• 1 februarie - Romania semneaza Acordul European, o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si Statele Membre ale acestora, pe de alta parte;

1995

• 1 februarie - intra in vigoare Acordul European;

• iunie - Romania depune cererea de aderare la Uniunea Europeana;

1997

• iulie - Comisia Europeana adopta Agenda 2000, care include opinia asupra cererii de aderare a Romaniei la UE;

1998

• martie - UE lanseaza, in mod oficial, procesul de extindere;

• noiembrie - Comisia Europeana publica primele Raporturi de tara privind procesul de aderare a Romaniei la UE;

1999

• iunie - Romania adopta Planul National de Aderare la UE;

• noiembrie - Comisia Europeana publica cel de-al doilea Raport de tara privind progresele Romaniei in procesul de aderare la UE;

• decembrie - la Helsinki, Consiliul European decide inceperea negocierilor cu sase tari candidate, printre care si Romania;

2000

• februarie - in cadrul reuniunii Consiliului UE pentru afaceri generale, are loc deschiderea oficiala a negocierilor de aderare a Romaniei. Se deschid spre negociere 5 capitole: Intreprinderi mici si mijlocii, Stiinta si cercetare, Educatie si formare profesionala, Relatii externe si Politica externa si de securitate comuna, care sunt si inchise provizoriu;

• mai - Guvernul Romaniei adopta Programul National de Aderare la UE (actualizat);

• octombrie-noiembrie - sunt deschise doua capitole de negociere: Statistica si Cultura si audiovizual. Se publica al treilea Raport de tara asupra progreselor inregistrate de Romania in pregatirea pentru aderare. Sunt deschise inca doua noi capitole de negociere: Telecomunicatii si tehnologia informatiei si Politica in domeniul concurentei. Pana la sfarsitul anului este inchis un singur capitol - Statistica;

2001

• ianuarie-iunie - sunt deschise spre negociere 5 noi capitole: Dreptul societatilor comerciale; Pescuitul; Uniunea vamala; Libera circulatie a capitalului si Politica in domeniul transporturilor. Un singur capitol este inchis - Pescuitul;

• noiembrie - al patrulea Raport de tara. Comisia prezinta o editie revizuita a Parteneriatului pentru Aderare cu Romania;

• 14-15 decembrie - Consiliul European de la Laeken nominalizeaza tarile candidate susceptibile sa incheie negocierile de aderare pana la sfarsitul anului 2002. Zece dintre tarile candidate sunt nominalizate, cu exceptia Romaniei si Bulgariei. Alte 3 capitole sunt deschise: Impozitare, Politici sociale si de ocupare a fortei de munca si Protectia consumatorilor si a sanatatii. Doua capitole sunt inchise: Dreptul societatilor comerciale si Protectia consumatorilor si a sanatatii. Numarul capitolelor de negociere inchise de catre Romania ajunge la 9;

2002

•  ianuarie-mai - sunt dechise 9 capitole: Libera circulatie a marfurilor, Libera circulatie a persoanelor, Uniunea Economica si Monetara, Energie, Politica regionala si de coordonare a instrumentelor structurale, Protectia mediului, Justitie si afaceri interne, Control financiar si Institutii. Trei capitole sunt inchise: Politica sociala si de ocupare a fortei de munca, Uniunea Economica si Monetara si Institutii;

• 9 octombrie - Comisia Europeana publica al cincilea Raport de tara;

• 13 noiembrie - Comisia adopta cate o Foaie de parcurs pentru Romania si Bulgaria;

• 20 noiembrie - Parlamentul European ia in considerare data de 1 ianuarie 2007 ca data-tinta pentru aderarea Romaniei la UE;

• iunie-decembrie - sunt deschise ultimele 4 capitole de negociere: Politica industriala, Agricultura, Libera circulatie a serviciilor si Prevederi financiar-bugetare. Sunt inchise 4 capitole: Politica industriala,  Telecomunicatii si tehnologia informatiei, Cultura si audiovizual si Uniunea vamala;

2003

• 26 martie - Comisia Europeana prezinta editia revizuita a Parteneriatului de Aderare cu Romania;

• ianuarie-mai - sunt inchise 3 capitole: Libera circulatie a marfurilor, Libera circulatie a capitalurilor si  Impozitarea;

• 5 noiembrie - Raportul de tara privind progresele Romaniei in procesul de aderare;

• iunie-decembrie - sunt inchise inca 3 capitole: Libera circulatie a persoanelor, Politica in domeniul transporturilor si Control financiar;

• decembrie - din cele 30 de capitole, 22 sunt inchise provizoriu;

2004

• ianuarie-iunie - alte 3 capitole de negociere sunt inchise: Agricultura, Energie si Prevederi financiare si bugetare;

• 30 iunie - 25 din 30 de capitole de negociere sunt inchise;

• 17 decembrie - la Consiliul European de la Bruxelles, Romania primeste confirmarea politica a incheierii negocierilor de aderare la UE. Romaniei i se recomanda sa continue reformele si sa implementeze angajamentele referitoare la acquis-ul comunitar, in special in domeniile: Justitie si afaceri interne, Concurenta si Mediu.

2005

• 13 aprilie - Parlamentul European da unda verde aderarii Romaniei si Bulgariei la UE;

• 25 aprilie - in cadrul unei ceremonii oficiale, presedintele Romaniei, Traian Basescu, semneaza Tratatul de Aderare la UE, ca si primul ministru al Bulgariei, Simeon de Saxa Coburg, alaturi de reprezentantii celor 25 de state membre.

2006

• 16 mai - Comisia Europeana prezinta un nou Raport de monitorizare, in care se apreciaza ca Romania va putea fi pregatita pentru aderare la 1 ianuarie 2007, cu conditia rezolvarii unui numar de aspecte restante;

• 26 septembrie  - Comisia Europeana prezinta ultimul sau Raport de monitorizare, care reconfirma data aderarii României la UE la 1 ianuarie 2007.