De același autor
Am aflat consternati de recentele tratative de la Senat dintre conducerea Partidului Democrat-Liberal si cea a Partidului România Mare, în urma carora presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, a primit un post de vicepresedinte al Senatului. Utilizarea lui Corneliu Vadim Tudor (si a parlamentarilor PRM) in diverse trocuri politicianiste este o practica veche in Parlamentul Romaniei. Ea nu a fost inventata de PD-L, dar este regretabil faptul ca acest partid nu se dezice de o astfel de practica.
În pofida explicatiilor unor reprezentanti ai PD-L, nu am înteles ratiunea sustinerii ambitiilor acestui politician megaloman, antidemocratic si extremist. Nu am înteles de ce PD-L a dorit sa-l sustina si de facto, si cu capital simbolic pe C.V. Tudor, mai ales într-un moment cand sansele acestuia de a accede în viitorul parlament sunt reduse.
Nociva nu este numai învoiala politica (fie si punctuala) cu conducerea unui astfel de partid, dar si atribuirea unui înalt post în structurile statului român (cam al cincilea în ordine ierarhica) unui astfel de politician. Sa credem ca unii încep sa uite raul imens facut de C.V. Tudor vietii publice si politice românesti în ultimii aproape douazeci de ani? Asta ca sa nu mai amintim de comportamentul sau malign în societatea româneasca de dinainte de decembrie 1989.
Totusi, nu se cuvine ca tocmai PD-L sa uite data de 18 decembrie 2006, cand presedintele României a denuntat de la tribuna parlamentului comunismul ca "regim ilegitim si criminal". Se stie foarte bine cine a încercat sa opreasca citirea acestui Raport, cine a acoperit de injurii victimele comunismului, cine l-a insultat si l-a amenintat pe presedinte, cine i-a amenintat pe mai multi membri ai societatii civile, care asistau, ca invitati de onoare, la citirea Raportului: C.V. Tudor si locotenentii sai. Sa fi devenit amnezic PD-L?
Este posibil ca gestul politic de acum al PD-L sa nu fie doar un derapaj accidental. El poate fi coroborat cu alte actiuni politice neinspirate facute în ultimele luni de conducerea acestui partid: alianta cu PNG în Consiliul General al Primariei Capitalei si încercarea (din fericire, ratata) de a-l nominaliza pe Dumitru Dragomir, fost parlamentar PRM, în postura de candidat al PD-L la alegerile generale din toamna.
Noi credem ca niciun fel de considerente tactice de lupta parlamentara, niciun fel de ipoteze de lucru privind aliantele de dinainte sau de dupa alegerile parlamentare de la 30 noiembrie nu justifica astfel de compromisuri din partea unui partid democratic, ale carui principii de centru-dreapta presupun si moralizarea clasei politice. Niciun fel de apropiere între PD-L (sau alt partid democratic) si PRM (sau alt partid extremist) nu este acceptabila si nu va fi acceptata de opinia publica democrata si de societatea civila.
Stim ca in practica politica curenta de la noi nu par sa existe niciun fel de limite morale, iar considerentele tactice si mai ales interesul propriu primeaza intotdeauna. Dupa cum am constatat chiar recent, cand o coalitie politica bine inchegata ne-a demonstrat, a nu stiu cata oara, sfidand pe fata opinia publica si ignorand insolent recomandarile de la Bruxelles, ca se preteaza la orice echilibristica juridica pentru a scapa de o persoana incomoda din fruntea DNA. Suntem insa dezamagiti ca si PD-L alege aceeasi cale, dezicându-se de principiile si valorile pe care le-a promovat constant in declaratii publice, in ultimii ani. Speram ca partidul va intelege pana la urma ca, pe termen lung, nimic nu este mai important in politica decat sa-ti pui de acord vorbele si faptele.
Un partid nu are numai nume, cadre, locuri în parlament, primari etc. Un partid are si o reputatie. Locurile în parlament, primarii, consilierii, chiar puterea se pierd si iarasi se castiga, dupa cum dicteaza rezultatele imprevizibile ale alegerilor. Reputatia însa, odata pierduta, e pierduta pentru totdeauna. Iar toate celelalte - parlamentari, primari, consilieri etc., oricât de multi - vor valora foarte putin, daca buna reputatie de promotor al democratiei autentice a unui partid va fi sacrificata.
Bucuresti, 4 septembrie 2008
Consiliul de Administratie al Grupului pentru Dialog Social