Raportul de tara

Fara Autor 02.11.2005

De același autor

Puncte tari
• Romania a facut pasi importanti in reformarea sistemului juridic, asigurandu-i o independenta mai mare
• S-au inregistrat progrese in ceea ce priveste libertatea presei, situatia minoritatilor, restituirea proprietatii
• Romania poate indeplini criteriile unei economii de piata functionale, inregistrand o crestere economica
• S-a inregistrat o crestere a ratei de ocupare a fortei de munca
• Politica concurentei a fost imbunatatita ca urmare a cresterii capacitatii administrative a Consiliului Concurentei
• Au fost realizate reforme in domeniul energiei si al transportului
• S-au obtinut progrese semnificative in ce priveste libera circulatie a persoanelor, a serviciilor si a capitalului

Puncte slabe
• Coruptia ramane cea mai serioasa problema
• Eforturi serioase sunt necesare pentru securizarea frontierelor
• E nevoie de mari progrese in domeniul administratiei publice; in prezent personalul si resursele financiare nu sunt suficiente
• Se cere punerea in practica in mod eficient (prin aplicarea pedepselor penale unde este cazul) a codurilor etice pentru functionarii publici
• Desi s-a inregistrat o crestere macro-economica, au aparut dezechilibre economice. Piata muncii nu are flexibilitate. Sunt necesare progrese in domeniul administrativ al mediului de afaceri
• În agricultura, crearea agentiilor de plati, care face parte din politica agricola europeana; trebuie inregistrate toate fermele intr-o baza de date
• Îmbunatatirea sistemului de control veterinar, pentru o supraveghere atenta a bolilor la animale
• Sunt necesare eforturi serioase in ce priveste protectia mediului, astfel incat aceasta sa fie in conformitate cu standardele europene
• Trebuie imbunatatita starea de sanatate a populatiei, in special a comunitatii romilor
• Una dintre prioritati o reprezinta tratamentul bolnavilor in spitalele psihiatrice

Parlamentarii europeni au pareri impartite in privinta integrarii Romaniei si Bulgariei. Grupul liberal pare a fi cel mai favorabil. Socialistii sunt rezervati, sustinand ca Romania mai are multe lucruri de facut si multe limite. Chestiuni ca justitia sau minoritatile nu pot fi privite exclusiv in mod negativ, dar sunt multi pasi de facut pentru eficientizarea lor. Reprezentantii Partidului Popular European cer o implementare concreta a legislatiei Uniunii Europene. Si ei si-au exprimat rezerve cu privire la integrarea celor doua tari, cerand ca Parlamentul European sa se asigure ca aderarea lor nu reprezinta un pericol pentru Uniune si cetatenii sai. (A.S.)

ALEXANDRU LAZESCU
Grila de lectura

Agitatia care a urmat Raportului de tara dat publicitatii pe 25 octombrie de catre Comisia Europeana nu a tinut foarte mult, mai ales ca discutiile si votul din comisiile parlamentare pe marginea bugetului au reaprins de acum obisnuitele dispute din interiorul coalitiei de guvernare. Sigur, deloc surprinzator, liderii politici romani de toate culorile au incercat sa interpreteze in favoarea lor concluziile formulate in Raportul prezentat de Olli Rehn, comisarul pentru extindere. Daca premierul Tariceanu nu a scapat prilejul de a trece in revista aproape triumfal succesele cabinetului pe care il conduce, prilej cu care am aflat ca stam bine la capitolul steguletelor de avertizare ridicate la Bruxelles, Traian Basescu s-a aratat ceva mai rezervat, dorind sa mentina in priza mai ales structurile institutionale responsabile de lupta impotriva coruptiei.
De partea cealalta, iar previzibil, Mircea Geoana s-a straduit din rasputeri sa vada jumatatea goala a paharului. Fara prea mare succes, pentru ca multa lume considera, si in tara, si in UE, ca problemele legate de coruptie, cele care in mod evident ne creeaza cele mai mari dificultati in acest moment, au fost in cea mai mare parte generate in timpul fostei guvernari PSD. Si asta cu toate ca Adrian Nastase a tinut sa ne spuna din nou cu cateva zile in urma ca perioada 2001-2004 e vazuta drept una in care a inflorit coruptia la nivel inalt nu pentru ca asa ar fi stat lucrurile in realitate, ci doar pentru ca s-a vorbit foarte mult si interesat pe subiectul cu pricina. Chiar si Vadim s-a aratat ingrijorat, in stilul bine cunoscut, ca tonul Raportului ar indica faptul ca integrarea tarii e in mare pericol. Ironia e ca unul dintre putinele lucruri care ar crea cu adevarat probleme Romaniei ar fi un scor electoral ridicat al Partidului Romania Mare si al sefului sau. Desi multi lideri politici de la Bucuresti au reactionat dupa prezentarea Raportului de tara ca si cand atunci ar fi aflat continutul sau, textul acestuia nu a adus prea multe surprize si nu a facut decat sa confirme lucruri relativ bine stiute in culise de ceva vreme.
Documentul are destule accente critice, tocmai pentru a tine sub presiune autoritatile de la Bucuresti si de la Sofia, dar adopta un ton suficient de pozitiv in ansamblu, astfel incat ultimul raport de acest gen, care va fi redactat foarte probabil in aprilie 2006, sa poata permite aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana incepand cu ianuarie 2007. Cu toate ca nu pot fi excluse cu desavarsire unele surprize de ultim moment, in absenta unor situatii de criza majora, asteptarile de la Bruxelles si din celelalte capitale continentale au in vedere aceasta varianta, si nu amanarea integrarii cu un an prin activarea clauzei de salvgardare. Scenariile cu care se opereaza la Comisia Europeana se bazeaza pe aceste previziuni datorita inertiilor birocratice si, nu in ultimul rand, din calcul politic. Amanarea cu un an ar incurca o multime de aranjamente tehnice si bugetare care iau in calcul Romania si Bulgaria in cadrul institutional al UE incepand din 2007. Nimeni nu poate crede in mod serios ca problemele critice pentru cele doua tari vor putea fi cu adevarat remediate pe parcursul unui an suplimentar, in timp ce complicatiile care ar rezulta dintr-o astfel de decizie nu sunt deloc neglijabile. Prin amanare risti nu numai sa generezi frustrari majore la Bucuresti si la Sofia, ci, mai grav, sa faci mai dificil procesul de ratificare a tratatului de aderare in parlamentele tarilor membre ale UE.
Acest punct de vedere este confirmat in buna masura de opiniile exprimate in discutii neoficiale pe coridoarele Comisiei Europene de la Bruxelles. De la aceleasi premise pleaca si analizele facute de institutii independente precum Moody’s, care, ca si Standard & Poor, publica periodic clasificari de risc pentru tari si pentru principalele institutii financiar-bancare. “Desi include evaluari destul de critice pentru o serie de domenii, Raportul nu ridica intrebari asupra perspectivelor de aderare. Tonul este unul constructiv”, apreciaza analistul Moody’s Pierre Cailleteau. In cazul Romaniei, amanarea nu poate fi realizata decat dupa un vot cu o majoritate calificata a tarilor membre, la recomandarea Comisiei. In cel al Bulgariei e chiar nevoie de unanimitate. De aceea e improbabil ca tarile membre UE sa doreasca modificarea calendarului de aderare. Realitatea e ca Uniunea Europeana are cu totul alte dominante in prezent, asa ca interesul sau e sa puna punct capitolului extindere in ceea ce priveste Romania si Bulgaria. Problema bugetului pentru intervalul 2007-2013, esecul introducerii Constitutiei europene si, mai nou, si negocierile din Organizatia Mondiala a Comertului raman in continuare chestiuni inflamante si nerezolvate de pe agenda comuna. Reuniunea informala la varf de la Hampton Court de acum cateva zile, convocata de Marea Britanie, a evitat sa le discute tocmai pentru a aborda o alta chestiune fundamentala. Aceea a crizei de competitivitate a continentului. Rigiditatile de pe piata muncii, combinate cu excesul de reglementari, au facut ca in ultimele trei decenii sa fie create doar 4 milioane de noi locuri de munca in spatiul comunitar, in timp ce Statele Unite au creat 57 de milioane. Iar daca in anii ’70 numai 10 procente din productia mondiala de bunuri industriale si de consum isi aveau originea in afara spatiului occidental, in 2020 se asteapta ca peste 50 de procente sa isi aiba originea doar in China si India. Astfel de evolutii rapide si ingrijoratoare pun sub semnul intrebarii capacitatea UE de a promova in continuare actualul model economic si social dominant pe continent si ridica si mai mult temperatura disputelor pe marginea sensului si limitelor proiectului constructiei europene.
Or, daca toata lumea se aprinde la Bucuresti atunci cand vine vorba de Rapoartele de tara si dezbate aprig pe marginea momentului aderarii, 2007 sau 2008?, astfel de puncte fierbinti raman in mod dezarmant in afara discursului public asumat de principalii lideri politici autohtoni. Poate ca retinerea vine din dorinta acestora de a nu deranja principalele cancelarii de pe continent. O abordare probabil gresita, dar care poate fi inteleasa. Daca insa cei in cauza pur si simplu nu realizeaza ca si Romania trebuie sa aiba opinii si optiuni in aceste chestiuni esentiale care o vor afecta sever in egala masura, atunci avem cu adevarat motive serioase de ingrijorare.

ANCA BOAGIU, ministrul Integrarii Europene
Soarta Romaniei este in mana justitiei

Ce intelege UE prin coruptie la nivel inalt? Intelege acelasi lucru ca si Romania, avand in vedere declaratia premierului din Le Figaro, ca “in Romania coruptia nu mai este regula, ci exceptia”?
In primul rand, ar trebui sa pornim de la exprimarea existenta in Raportul de monitorizare, cel care tocmai a fost comunicat. Exprimarea este “lupta impotriva coruptiei”, care, daca vreti, este data de fenomenul in ansamblul sau. Si, din acest punct de vedere, trebuie spuse cateva lucruri extrem de importante. Clar, coruptia exista peste tot in lume, din pacate. E un fenomen care nu a putut fi eradicat in totalitatea sa, dar masurile din planul legislativ, introducerea unui control cat se poate de sever si crearea unor parghii in egala masura care sa stopeze acest fenomen sunt aspecte importante pe care fiecare dintre statele membre le realizeaza si le facem si noi. Si pentru ca am spus ca le facem si noi, as vrea sa trecem un pic in registru foarte pe scurt ce-a facut Romania pana in prezent, constienta fiind de doua lucruri. Unu, coruptia inseamna cheltuire ilegala de bani. Dar acesti bani, pe de o parte, sunt ai nostri, din bugetul national, la care contribuim fiecare dintre noi. In perspectiva integrarii europene, vom discuta nu numai despre sumele cu care contribuim noi, ca cetateni romani, vom discuta despre un buget comun, din care cheltuim cu totii, un buget comun care include atat contributia romaneasca, cat si contributia celorlalte state membre. Prin urmare, si noi suntem interesati sa stim cum se cheltuiesc banii in toate celelalte state membre, cum si ele vor fi interesate sa stie cum se cheltuiesc banii in Romania. Pornind de la aceasta intelegere a importantei masurilor ce trebuie luate, actiunea noastra s-a indreptat in primul rand spre intarirea cadrului legislativ. Ce inseamna lucrul acesta? Inseamna, in primul rand, reforma in justitie, reforma care ne-a pus in fata unui sistem depolitizat, un sistem liber in acest moment de orice fel de interventie, ingerinta, de alta natura decat cea justitiara, legata de gravitatea faptelor comise, un sistem in care distributia dosarelor se face aleator, tocmai pentru a nu mai favoriza judecarea anumitor dosare de catre anumiti procurori. Avem Departamentul National Anticoruptie, care este fortificat, este blindat cu procurori care au trecut printr-o procedura de selectie, nu mai sunt numiti, asa incat cineva sa poata spune ca reprezinta interesele unei anumite parti.
Putem discuta despre masurile care s-au luat in plan economic, pentru ca toata coruptia, pana la urma, coruptia mare, se produce pe parghiile economice existente. Si aici mi-as lua aliat Raportul de tara, care, iata, scoate din zona rosie chiar domeniul concurentei, cel care, nefiind pana de curand suficient de bine legiferat, permitea acordarea unor asa-zise facilitati clientilor politici. Ei bine, acum avem o institutie solida, o institutie capabila sa analizeze tot ceea ce inseamna ajutor de stat, o institutie care lucreaza intr-un parteneriat total cu Comisia Europeana tocmai pentru a asigura si transparenta actelor pe care le intreprinde, o institutie care a reusit intr-un final sa solutioneze problemele, de exemplu, sa inchida dosarul siderurgic, o institutie care prin activitatea sa impreuna cu celelalte institutii ale statului lucreaza la recuperarea ajutoarelor de stat acordate ilegal. Si aici sunt doua lucruri: garantia pentru investitor ca nu mai exista clientelismul politic si transparenta actelor, deciziilor, masurilor noastre, care au fost o garantie in fata Comisiei ca ne facem treaba. Ei bine, pornind de la aceste masuri clar de ordin legislativ, putem discuta acum de rezultatele aplicarii lor, care ar trebui sa fie rezultatul unor anchete, al unor investigatii facute pe dosare bine fundamentate. Si aici l-as cita pe d-l Scheele, cred ca, in acest moment, putem gandi ca aceasta lupta impotriva corutiei, fuga dupa “marii rechini”, nu se mai transforma intr-o vanatoare de vrajitoare. Cred ca de fapt aceasta vanatoare de vrajitoare ne-a si creat o imagine destul de neplacuta, aceasta ezitare permanenta in analizarea dosarelor si in prezentarea lor publica. Am vazut zeci de cazuri in care diverse personaje bine pozitionate din punct de vedere politic sau financiar azi erau anchetate sau puse sub ancheta sau chiar arestate, maine erau eliberate, ceea e clar un semn de sovaiala din partea sistemului. Si ca sa inchei, as spune ca in acest moment soarta Romaniei este in mana justitiei. Nu trebuie sa uitam ca, din cele 11 masuri care erau aferente clauzei de salvgardare, una din cele doua care au mai ramas nesolutionate este combaterea coruptiei. Si am convingerea ca justitia romana are capacitatea, are celeritatea de a actiona astfel incat rezultatele actiunii sale sa fie benefice Romaniei.
Avand in vedere problema coruptiei si ca pana acum nu s-au inregistrat rezultate satisfacatoare, credeti ca se vor putea obtine pana in aprilie-mai 2006?
Eu cred ca se vor putea obtine aceste rezultate si cred in acelasi timp ca acum procurorii, judecatorii simt ca pot sa-si faca datoria fara a mai avea probleme sau ingerinte de alta natura.
Cum se desfasoara relatiile cu Bulgaria? S-au pus la punct acum politici comune pentru a favoriza accelerarea procesului integrarii?
Atat eu, cat si ministrul Mihai Razvan Ungureanu chiar de curand, inainte de Raportul european, am avut intalniri separate, dar cu obiectiv comun. D-l Ungureanu s-a intalnit cu omologul sau bulgar, eu m-am intalnit cu omologul meu bulgar, d-na Meglena Kuneva, discutiile s-au axat pe unificarea eforturilor noastre in vederea sprijinirii reciproce a procesului de integrare, in vederea aderarii Romaniei la UE. Urmeaza in perioada urmatoare sa avem intalniri si la nivelul celorlalti ministri membri ai Cabinetului si trebuie sa recunosc ca de la acea intalnire practic discutiile cu omologul meu bulgar sunt aproape zilnice, pentru a ne informa reciproc si a ne coordona actiunile.
Daca in domeniile justitiei, concurentei, afacerilor interne nu sunt indeplinite conditiile, integrarea va fi amanata. Cum vedeti rezolvarea acestor restante?
Va corectez un pic. Clauza de salvgardare asa cum a fost ea inchisa prin semnarea tratatului are 11 puncte. Din aceste 11 puncte, 4 se refera la domeniul concurentei, 7 sunt pe justitie si afaceri interne. Ei bine, cele 4 de pe concurenta deja au iesit din zona rosie, nu mai constituie un pericol pentru activarea clauzei de salvgardare, iar din celelalte 7, care vizau justitia si afacerile interne, toate cele referitoare la justitie sunt din nou in afara zonei rosii, de pericol pentru activarea clauzei. Au mai ramas cele referitoare la managementul frontierelor si aplicarea planului de actiuni Schengen si prevenirea si lupta impotriva coruptiei. Deci sunt doua din 11, care, in acest moment, ar mai putea, ipotetic vorbind, conduce la aplicarea clauzei. Din acestea doua, pot sa va spun ca, din punctul nostru de vedere, consideram ca pana la urmatorul Raport ambele vor iesi din zona rosie. Si spun lucrul acesta bazandu-ma pe fapte reale, pe masurile concrete care au fost intreprinse si urmeaza sa fie intreprinse in perioada urmatoare. In ceea ce priveste managementul frontierelor si aplicarea planului Schengen, din nefericire am avut aceasta intarziere din cauza contractului incheiat de PSD in mandatul trecut cu EADS, un contract care a incalcat cu mult regulile transparentei, regulile competitiei si, mai mult, a avut suprapuneri de finantare din fondurile europene. El se afla in faza finala de renegociere, astfel incat sa fie incadrat in limitele legale si, de indata ce negocierea va fi incheiata, practic sistemul poate fi pus in functiune cu achizitionarea echipamentelor si conectarea lor la sistemul european. In ceea ce priveste combaterea coruptiei, masurile din punct de vedere legal in cea mai mare parte au fost luate, acum urmeaza sa facem exercitiul practic de aplicare a legislatiei si cred ca pana la urmatorul Raport din primavara vom putea dovedi ca am luat masurile necesare, nu numai in zonele pe care le mentionam mai devreme, chiar si in zona de coruptie sesizata in frontiera, pe partea ce vizeaza banul.

JONATHAN SCHEELE, seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania
Coruptia, un pericol major

Tarile central si est-europene integrate in UE s-au confruntat cu problema marilor corupti la acelasi nivel ca Romania? Care este perceptia UE fata de aceasta problema, in Romania, in comparatie cu celelalte tari admise de curand?
Nu as putea spune ca exista o singura perceptie, dar perceptia generala este ca cea mai serioasa problema o constituie coruptia si in noile state membre. Si ele au intampinat problema asta intr-o mare masura si inca o intampina. Desigur, ne putem intreba cat de reprezentative sunt perceptiile pentru realitatea care exista in aceste tari. Oricum, Romania are multe de invatat si, de asemenea, noile state membre au de invatat din experienta Romaniei. Coruptia este o problema majora care are nevoie de atentie imediata in Romania, pentru ca este un pericol serios. Nu e vorba de a condamna pe cineva cu orice pret, ci e nevoie ca justitia sa actioneze corect in abordarea problemei coruptiei.
In ce priveste justitia, se poate spune ca s-au depus eforturi serioase pentru crearea unui cadru legislativ care sa favorizeze rezolvarea dosarelor marilor corupti. Cum percepe UE aceste eforturi?
Raportul a fost, cu siguranta, foarte clar, iar eu impartasesc observatiile facute. Le impartasesc nu doar pentru ca vin din partea Comisiei de la Bruxelles. Conform Raportului, Romania a facut progrese mari in ultimele 16 luni, in ceea ce priveste crearea structurilor, a pachetului legislativ, incercand sa puna in practica aceste structuri. Este un proces care trebuie sa continue si dupa 1 ianuarie 2007. Este foarte important ca nivelul la care s-a ajuns sa fie mentinut. Iar aceasta nu este doar o responsabilitate a guvernului, ci a intregului sistem juridic. Este un mare pas ca justitia a beneficiat de prioritate in cadrul procesului de reforma si ca se bucura si de independenta. Dar sistemul juridic trebuie sa demonstreze ca foloseste in mod eficient acest cadru legislativ. Provocarea Romaniei este dubla si se refera atat la viitorul sau propriu, cat si la viitorul Europei. De aceea, dezbaterea trebuie sa continue si dupa momentul integrarii.
Fata de celelalte rapoarte, aici nu mai sunt trecute ca puncte rosii criteriile de la Copenhaga. Credeti ca Romania a reusit sa-si asume aceste criterii? Este un pas inainte?
Este vorba, in primul rand, de o schimbare de context. Pana anul trecut Romania era o tara candidata. Acum este tara in curs de aderare. Raportul s-a axat pe progresele Romaniei, pe capacitatea ei de a folosi oportunitatile pe care le ofera integrarea. Si a accentuat in sectiunea criteriilor de la Copenhaga elemente de real progres.
Avand in vedere punctele rosii si importanta lor, credeti ca ramane valabil termenul 1 ianuarie 2007?
Sigur ca ramane valabil. Romania poate fi admisa pe 1 ianuarie 2007. Dar asta depinde de eforturile autoritatilor. Eu cred ca Romania poate sa rezolve aceste restante pentru a fi pregatita pentru 1 ianuarie. Tocmai de aceea, nu este timp de pierdut. Noi putem ajuta Romania in acest proces in diferite moduri si, desigur, o vom sprijini. Dar, pana la urma, realizarea lui tine doar de Romania. Raportul pune in evidenta ce s-a facut in 2005 fata de 2004 sau perioada dinainte si, de asemenea, pasii care vor trebui facuti in 2006. De exemplu, in domeniul agriculturii, in raportul de anul trecut erau inregistrate intarzieri mari. Acum unele dintre ele au fost depasite, dar progresul trebuie sa continue, desi stim ca sunt conditii dificile. Cu siguranta ca unele probleme, ca securizarea frontierelor sau coruptia vor, juca un rol extrem de important in decizia Comisiei din aprilie-mai 2006. Realizarea acestui proces al integrarii nu este doar o sarcina a guvernului, ci a tuturor institutiilor de stat. De asemenea, pentru ca acest proces sa ajunga la bun sfarsit, este nevoie de eforturile tuturor romanilor. Este necesar, in special, efortul tuturor celor implicati in sectorul economic, in cel social, pentru a se pregati pentru provocarile anului 2007. Pe plan economic, de exemplu, competitia va fi dura, iar firmele romanesti trebuie sa fie pregatite. Pregatirea lor depinde, in mare masura, si de lupta impotriva coruptiei. De fapt, adevarata provocare va incepe dupa integrare.

Interviuri realizate de Anca Simitopol

VASILE PUSCAS
Aderarea depinde numai de noi

Domnule Vasile Puscas, ati fost un om-cheie in procesul de incheiere a negocierilor cu Uniunea Europeana. Va propun acum sa fiti evaluator al etapei recent incheiate.
La sfarsitul lui 2004, Romania si autoritatile comunitare s-au aflat in fata unei concluzii care spunea ca Romania a acumulat acele progrese, din punctul de vedere al pregatirii interne, care permit Consiliului European sa considere posibila aderarea Romaniei la 1 ianuarie 2007. Daca ar trebui sa fac o evaluare, evident ca trebuie sa ma duc la prima grila, la criteriile politice, fiind de acord cu acest Raport, anume ca Romania continua sa indeplineasca criteriile politice. In acest Raport accentul nu s-a mai pus pe analiza de ansamblu a criteriilor politice, ci pe capitole, acolo unde noi am adoptat legislatia. Una dintre concluziile principale si ale actualului Raport este, aproape la fiecare capitol, “implementare”, “implementare”. In ceea ce priveste criteriile economice, se spune in Raport ca avem in continuare indeplinite conditiile pentru economia de piata functionala. Dar atrage atentia ca e nevoie de reforme foarte viguroase pentru al doilea subcriteriu, acela al capacitatii de a face fata competitiei pe piata interna a UE. Aici Raportul actual este foarte-foarte critic. Si, in fine, cea de-a treia chestiune foarte importanta este analiza administratiei publice, pentru ca UE este o structura interguvernamentala care se bazeaza pe actiunea administratiei si capacitatea administrativa de a absorbi fondurile comunitare. Iar aici avem iarasi un cartonas rosu. Eu nu voi insista atat de mult pe cartonasele rosii, asa cum au fost date pe capitole, pentru ca acestea sunt, dupa parerea mea, amanunte. De exemplu, n-as fi dat cartonas rosu la Cap. I - Achizitii publice, pentru ca acest domeniu este aproape rezolvat. N-am o ingrijorare fata de acest domeniu. As pune nu un cartonas rosu, ci un panou rosu mare pe capacitatea administrativa. Eu continuu sa cred ca vom intra la 1 ianuarie 2007, dar trebuie sa avem o pregatire foarte buna, care incepe cu administratia, cu capabilitatile pietei, criteriile economice si, fireste, cu calitatea democratiei si functionarea institutiilor statului de drept in Romania.
Zona administratiei se misca foarte greu, pentru ca, in afara de niste reglementari, avem de a face cu o mentalitate.
Sigur ca nu putem sa facem salturi peste noapte, dar noi am venit cu o strategie, in mai 2004, agreata de UE. Acum sunt in dezbatere publica aceste legi care constituie pachetul. Dar trebuie sa decidem foarte clar ca noi trebuie sa iesim odata din mentalitatea de care vorbeati dvs., de secol XVIII, in care cetateanul era servantul servantului public, si nu servantul public era in slujba cetateanului.
Vreti sa spuneti ca in 2004 dvs. ati pregatit o strategie pentru administratie si ca ea a fost incetinita de schimbarea politica care s-a produs in urma alegerilor. Problema priveste continuitatea procesului de integrare. Noi suntem interesati ca Romania sa intre in UE si mai putin de toate meciurile dintre partidele politice care isi disputa puterea. Nici PSD, partidul dvs., nu a recunoscut meritele CDR, care a deschis negocierile cu UE, nici coalitia de azi nu e dispusa sa recunoasca meritele PSD in procesul de integrare.
La noi, din pacate, in cultura politica autohtona - si puneti ghilimele la “cultura politica”, dar autohtona, subliniat -, de foarte multe ori se confunda interesul national si interesul tarii cu interesul partidului. Cel care este la guvernare are si painea, si cutitul, si masa.
Si cu el incepe si se sfarseste soarta tarii.
Sunt absolut de acord cu dvs. Cand am venit la Bucuresti in postul de negociator, a fost chiar una dintre rugaminti ca fostul negociator sa continue sa lucreze o perioada cu mine. Nu poti sa nu recunosti ca s-a inceput negocierea in 1999, in guvernarea CDR. Daca va uitati in Programul economic de aderare din 2000, pe care l-a facut guvernul Isarescu, acela a stat la baza politicii noastre in 2001 si, inclusiv la negociere, noi nu am venit cu o schimbare brusca. Ceea ce vedeti insa in Raportul din acest an este ca s-a produs la zona economica - si se amendeaza lucrul acesta - o schimbare brusca in ce priveste politicile economice, fara o pregatire suficienta si fara o discutie cu UE.
Este foarte placut sa vorbesc cu dvs., ca tehnician, dar partidul din care faceti parte, PSD, are si el acest prost obicei de a arunca in curtea cealalta cu pietre, intr-un moment in care pe noi nu ne intereseaza acest lucru.
In ceea ce priveste aceasta cultura politica, nu fac distinctii.
Vedeti, d-le Puscas, aici se pastreaza o continuitate perfecta...
In rele, din pacate.
La Capitolul Justitie, la care in mod succesiv UE a salutat ce a facut actualul ministru, Monica Macovei, nu am auzit decat critici din partea partidului dvs.
De multe ori pierdem din vedere ce este important. Daca citim limbajul nu numai tehnic al documentelor Uniunii, dar si pe cel politic, la sfarsitul anului 2004 se spune ca s-a facut legislatia si cei de la Bruxelles au spus: “Implementati!”. Ce se spune acum? “E in ordine cu legislatia, implementati!”. Deci, ceea ce urmeaza dupa acest Raport, pentru ca acum trebuie sa vorbim de viitor, este ca de acum se intra in malaxorul Parlamentului European si dupa aceea vin celelalte proceduri. Parlamentul European constata ca s-au facut in continuare progrese legislative, in continuare se exprima vointa politica, dar in continuare avem tema aceasta a coruptiei. Ceea ce cere UE este ca justitia sa devina o institutie care aplica legea. Nimeni nu are o critica la adresa d-nei Macovei, decat in ceea ce priveste, eventual, discursul dansei. Eu o felicit ca Justitia a reusit sa aiba un limbaj atat de pozitiv in acest Raport de tara, este in folosul Romaniei, dar ne intereseaza foarte mult functionarea Justitiei, a statului de drept.
Intr-o emisiune la televizor, l-am vazut pe d-l Cristian Diaconescu, fostul ministru al Justitiei, care a spus: “Puteam sa fac mai mult si n-am facut”. Este pentru prima data cand aud asa ceva la un politican si, sincer, am fost surprinsa placut. Iata ca se poate intampla si asa ceva. Haideti sa vorbim despre viitor. Credeti ca 1 ianuarie 2007 ramane o data la care intr-adevar putem sa aruncam artificii spre cer?
Eu va spun cum am citit documentul acesta. M-am pus putin in hainele celor care l-au elaborat. Cei care au redactat acest Raport au pornit de la baza concluziilor Consiliului din decembrie 2004, care spune: 1 ianuarie 2007. Deci, lucrul acesta trebuie sa ne mobilizeze. Daca ar fi facut doua scenarii - scenariul 1 ianuarie 2007 si scenariul 1 ianuarie 2008 -, atunci era altceva. De aceea sunt analize foarte critice in acest Raport, pentru ca au ca varianta de lucru 1 ianuarie 2007 si eu zic ca de aceea trebuie sa ne mobilizeze, pentru ca avem lucruri care mai trebuie facute, nu pentru ca ni le cere UE, ci pentru ca noi trebuie sa fim foarte bine pregatiti pentru momentul aderarii. Scrisorile de avertizare care vor veni vor detalia exact punctele sensibile, ceea ce inseamna un ajutor extraordinar pe care ni-l da Comisia Europeana. Guvernul ar trebui chiar sa le faca publice, sa avem un fel de evaluare publica, pentru ca este interesul nostru al tuturor sa vedem cum se scot, sa zicem, steguletele, nu de catre Comisie, ci de catre noi, noi sa le scoatem, e datoria noastra sa facem acest lucru. Din aceasta perspectiva, eu continuu sa raman optimist, spunand: este foarte mult de lucru, gata, 2005 a fost un an in care s-a discutat mult la nivel politic, de alegeri anticipate, s-a discutat de demisii, am mai avut atatea - Regulamentul, parlamentul etc., dar cred ca de acum nu avem alta sansa decat sa lucram intens. Cred ca, daca se face o politica foarte aplicata, chiar din ziua in care s-a dat Raportul, pastram toate sansele pentru 1 ianuarie 2007.
In ce fel situatia de astazi a UE influenteaza statutul nostru de candidat?
Situatia din UE ne-a afectat chiar din 2003-2004, in sensul ca in Uniune chiar a existat la un moment dat o situatie destul de fluida. Anul 2004 a fost an electoral la nivel european pentru Parlamentul European, s-a schimbat Comisia, au fost momente de criza intre Parlament si Comisie, apoi a venit Tratatul Constitutional, dar care in 2005 a avut o alta turnura. In 2004 au intrat cele 10 state, care de fapt au facut sa se exprime un alt tip de evaluare fata de Romania si de Bulgaria. Deja se vedea aceasta de la sfarsitul lui 2003, cand celorlalte 10 state li s-a dat primul Raport de monitorizare, cum ni s-a dat noua acum primul Raport de monitorizare, deja UE si-a modificat atitudinea fata de noi si fata de Bulgaria. Ei bine, acum, cand vorbim, aproape de sfarsitul lui 2005, rigorile sunt si mai mari. Luati doar in vedere ceea ce s-a intamplat recent. Primul ministru a venit de la Paris cu o viziune triumfalista despre Tratatul de aderare a Romaniei, iar ulterior, ministrul Afacerilor Europene de la Paris anunta ca guvernul francez nu va mai pune in procedura ratificarea Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei, ci il va amana dupa aprilie viitor, adica dupa urmatorul Raport. Deci, iata conduita statelor. Avem in vedere Germania, Austria etc. si, nu in ultimul rand, trebuie sa o spunem foarte clar, este vorba de situatia economica. 2004 a fost anul in care s-a recunoscut semiesecul Agendei Lisabona, care era principala viziune strategica din punctul de vedere al relatiilor globale ale UE si din punctul de vedere al reformei interne. Acum au aparut alte exigente, mult mai mari, si noi trebuie sa tinem cont de ele. Dar sa fim foarte clari: noi am stiut de la inceput ca UE, cand vom adera noi, nu va fi cea cu care am inceput negocierile. Dar si Romania ar trebui sa fie fundamental transformata!
Care ar fi concluziile dvs.?
Prima concluzie este ca autoritatile publice din Romania trebuie sa ia foarte in serios acest instrument al evaluarii stadiului pregatirii noastre interne pentru aderare. Se impune un program de actiune urgenta, directionat pe cateva prioritati, printre care:
1) indeplinirea angajamentelor la capitolele aflate sub incidenta clauzelor de salvgardare;
2) reforma administratiei publice si dezvoltarea capacitatii administrative;
3) continuarea reformelor pentru piata interna si capacitatea de a face fata fortelor concurentiale de pe piata europeana. A doua concluzie ar fi ca nu mai trebuie repetate spectacolele politice din 2005 si sa ne concentram pe consensualizarea eforturilor si vointei politice pentru a argumenta verosimil obiectivul ratificarii Tratatului de aderare. Si, in fine, ultima concluzie este ca primul nostru interes este sa fim foarte bine pregatiti intern pentru momentul aderarii, ceea ce depinde preponderent de noi.

Interviu realizat de Rodica Palade

TOM GALLAGHER
Romania prada capriciilor UE

De la Raportul de tara din 2004, considerat la acea data ultimul test pe care Romania trebuia sa-l treaca inaintea aderarii, multa apa a curs pe Dunare. Flexibilul Gunther Verheugen a fost inlocuit, intre timp, cu Olli Rehn, a carui conceptie este ca valorile europene nu trebuie date la o parte, chiar daca e vorba de Balcani.
Axa franco-germano-italiana care a sprijinit Romania in drumul spre Bruxelles, bazandu-se in primul rand pe promisiuni si nu pe fapte, s-a destramat. Chirac, Schroeder si Berlusconi vor fi in curand - daca nu sunt deja - figuri ale trecutului.
In momentul de fata exista un vid in chiar inima Europei. Tony Blair, cel care detine presedintia UE, si-a pierdut interesul pentru proiectul european. Dar mandatul sau a inregistrat deja o realizare importanta: inceperea negocierilor cu Turcia. Daca Turcia reuseste aderarea pana in 2015, probabil ca aceasta va oferi mai multa siguranta vecinilor din Balcani decat orice alta initiativa a Occidentului din ultimii ani.
Blair este preocupat de probleme interne si de criza din Orientul Mijlociu, la izbucnirea careia a contribuit, prin faptul ca nu a incercat sa-l impiedice pe George Bush sa invadeze Irakul, fara a avea un plan de reconstructie a tarii si de mentinere a ordinii. Ambasadorul Marii Britanii, Quinton Quayle, a descris situatia Romaniei la fel de realist ca orice alt ambasador al Uniunii, inca de la inceperea negocierilor de aderare in 2000. Intr-un discurs, el a spus foarte raspicat ca trebuie eliminata coruptia si puse bazele unui aparat de stat eficient.
In contrast cu acest discurs, Le Figaro a citat saptamana trecuta afirmatia premierului Tariceanu potrivit careia, in Romania, coruptia reprezinta la ora actuala exceptia de la regula mai degraba decat regula insasi. Daca nu se va merge in aceeasi directie, mai ales in ceea ce priveste reforma sistemului juridic, aceste cuvinte s-ar putea sa-l obsedeze mai tarziu pe premier. Tariceanu are o relatie calma cu Bruxelles-ul. Este un tehnocrat si un om de afaceri cu origine birocratica, o persoana previzibila si rationala. Isi doreste foarte mult ca guvernul, destul de fragil, pe care-l conduce sa reuseasca si exista sperante ca acest Raport ii va intari pozitia. Ca urmare a confuziei in randul principalelor state membre, Comisia Europeana are acum mai multa libertate de a prelua initiativa decat in ultimul timp. Dar s-ar putea la fel de bine ca atmosfera sa se raceasca peste noua saptamani, cand Austria va prelua presedintia UE. In iunie anul acesta, cancelarul Wolfgang Schussel a afirmat ca el a vazut deja destul pentru a se convinge ca aderarea Romaniei ar trebui amanata pana in 2008. Opinia publica este si mai ostila in privinta Romaniei, dupa cum a aratat Eurobarometrul din aceasta primavara. Va aproba un parlament vienez aderarea Romaniei indiferent de ceea ce va face ea de-acum inainte? In Austria sunt programate alegeri pana la sfarsitul anului urmator, iar xenofobul Partid al Libertatii pregateste o revenire in scena. In cazul in care Romania nu inregistreaza un progres esential in reforma juridica si in lupta impotriva coruptiei, e foarte probabil ca Schussel va incerca sa puna in aplicare clauza de salvgardare anul viitor, cand politicienii austrieci se vor bucura de mai multa putere pe scena europeana decat oricare alti predecesori in ultimii 60 de ani.
Din partea Verzilor exista voci, chiar daca putine, care se opun aderarii Romaniei in 2007, iar pozitia socialistilor europeni ramane inca incerta. Din declaratiile ambigue ale lui Adrian Severin putem deduce ca o parte dintre eurosocialisti inca vor ca Romania sa adere la UE conform criteriilor stabilite in 2004; fara a exagera prea tare, am putea rezuma afirmatiile sale astfel: “ceea ce e bun pentru colegii si fratii nostri din PSD trebuie sa fie bun si pentru Romania”. Dar daca Poul Nyrup Rasmunssen, seful lor de la Bruxelles, ii va vedea pe unii lideri ai PSD-ului la tribunal, pusi in fata unor acuzatii extrem de serioase, atunci si-ar putea sfatui colegii din Parlamentul European sa voteze impotriva.
UE a facut un serviciu Romaniei atragand atentia asupra crizei din psihiatrie si a problemelor permanente cu care se confrunta etnia roma in ceea ce priveste accesul la serviciile publice. In cadrul Raportului insa, un lucru este izbitor: cat de multa atentie se acorda necesitatii de a proteja restul statelor membre UE de urmarile aderarii Romaniei. De la igiena alimentara pana la securizarea frontierelor, lista e lunga. Citind cu atentie Raportul, cu greu am putea observa manifestarea unui interes asemanator vizavi de necesitatea de a-i proteja pe romani de efectele destabilizatoare ale aderarii si de lovitura pe care aceasta o va aduce in buzunarele lor. De asemenea, exista temeri legate de posibilitatea imbunatatirii functionarii aparatului de stat greoi si a structurilor regionale care vor absorbi o mare parte din fondurile UE dupa 2006. Toate acestea sunt laudabile. Dar daca stam sa reflectam o clipa, ne aducem imediat aminte ca au existat numeroase eforturi, inspirate de UE, pentru imbunatatirea infrastructurii sistemului. Structurile regionale deficitare au fost concepute potrivit cerintelor stabilite chiar de UE. N-ar fi trebuit ca UE sa-si analizeze mai intai propria activitate, deloc impresionanta, de promovare a reformelor in aceste zone critice si sa-si puna intrebarea daca modelul propus Romaniei a fost intr-adevar cel mai bun tinand cont de contextul actual?
Este curios si faptul ca UE se incapataneaza sa ia in considerare Romania si Bulgaria impreuna, ca si cum ar fi doua surori siameze. Daca intr-adevar clauza de salvgardare se va anula, acest lucru va fi valabil pentru amandoua. Dar e la fel de posibil ca prestatiile celor doua tari sa difere in lunile urmatoare. Lucrurile se complica si mai mult din cauza ca exista conditii diferite pentru aplicarea clauzei; in cazul Romaniei e suficient ca majoritatea celor 25 de membri UE sa voteze pentru, in vreme ce in cazul Bulgariei este necesar un vot aproape unanim. Din cauza faptului ca cele doua tari sunt puse in aceeasi oala, exista riscul ca una dintre ele sa fie penalizata in ciuda unei prestatii impecabile. De aceea trebuie facuta o examinare a modului in care au fost puse in practica aceste discutii comune. Cat de bine si-au coordonat activitatea comisiile pentru aderare si delegatiile aferente de la Bucuresti si Sofia incepand cu anul 2000? Iata o intrebare legitima, pentru ca, daca se dovedeste ca nu a existat o cooperare foarte stransa intre eurocrati, pretul platit de Bulgaria si Romania ar putea fi destul de mare. Acesta este, de fapt, numai un exemplu al pretului pe care romanii l-au platit si vor continua sa-l plateasca si de acum inainte, ca urmare a esecului oficialilor europeni de a stabili o strategie a aderarii care sa reflecte realitatea romaneasca. “Le pays roumain réel” ramane o enigma pentru unii dintre ei, la sase ani dupa ce Romania si UE au pornit pe un drum comun.

Traducere de Cristina Spatarelu

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22