Sociologi despre referendum

Fara Autor 06.11.2003

De același autor

ALIN TEODORESCU
Guvernul n-a folosit resursele politicii existente

A fost un esec referendumul pentru Constitutie?
Din punct de vedere organizatoric, nu. In 30 de zile s-a organizat un referendum pentru aproape 18 milioane de votanti, cu 15.000 de sectii de vot, cu liste electorale care au aceleasi probleme pe care le stim de 7-8 ani de zile. Din punct de vedere al prezentei la vot, intr-adevar este valid. Au fost incalcari ale Legii referendumului. Articolul 54 din Legea referendumului spune ca "nu e permisa oferirea de foloase materiale sau de alta natura pentru participarea la vot". Cine are de judecat asupra acestor incalcari ale legii trebuie sa le judece, pentru ca nu trebuie lasate asa. Sunt aceleasi incalcari pe care le-am gasit la fiecare tur de alegeri. Si in '96, si in 2000, si la locale, si la parlamentare, presa a raportat aceleasi incalcari si nu ne mai invatam minte. Din punct de vedere al campaniei de informare, mi se pare ca si-au facut treaba.

S-a spus ca a fost o campanie prea publicitara, prea zgomotoasa si din cauza asta n-au venit oamenii.
Nu, nici pomeneala. A fost intensa, intr-adevar, din cauza ca au fost resurse mari consumate intr-o perioada scurta. Eu cred ca cei care au organizat campania si-au facut treaba din moment ce au adus la vot 55% din oamenii cu acest drept. Mie mi se pare clar ca nu e un vot politic, ca nu a fost un vot pentru un partid sau impotriva altui partid. M-am uitat la referendumurile celorlalte tari est-europene si noi am avut un procent chiar mai bun. In Ungaria a fost 45-46%. Referendumul, in general, este o chemare la vot cu miza mica si oamenii nu vad o miza directa in viata lor personala. Pe de o parte. In al doilea rand, dezbaterile asupra Constitutiei au fost foarte tehnice. E adevarat ca a fost Forumul constitutional cu organizatii ale societatii civile, partide neparlamentare, cu media s.a.m.d, dar Forumul si-a terminat lucrarile in decembrie 2002. Din decembrie 2002 pana in septembrie 2003 nu s-a mai auzit mai nimic despre ce se negocia la Constitutie. Deodata, brusc s-a spus: "S-a aprobat Legea privind modificarea Constitutiei. Haideti la vot!". Normal, oamenii nefiind pregatiti, discutiile fiind prea tehnice, mesajele referitoare la schimbari nefiind prea clare, oamenii n-au dovedit prea mare interes. Mai este si alt element. Un partid, si anume PRM, a indemnat la neparticipare sau in caz de participare sa se voteze impotriva. Deci, cam 10% se poate sa nu fi venit datorita indemnului PRM.

Un punct negativ ar fi, de asemenea, faptul ca procesul de organizare a referendumului a inceput prea tarziu. Trebuie sa-l pregatesti cu 4 saptamani inainte de data alegerilor.

Unii jurnalisti reproseaza ca reprezentantii partidelor de opozitie n-au avut acces la ecran pentru ca sa convinga lumea sa vina la vot decat in momentul cand s-a vazut ce mare e procentul de absenteism.
Parerea mea este ca guvernul n-a folosit resursele politice existente in tara. Puteau sa-l invite pe Emil Constantinescu, presedinte al Romaniei ales constitutional ori alte personalitati romanesti si straine cu mare impact la public, gen Ion Tiriac sau Emma Nicholson. Guvernul a folosit exclusiv resursele proprii.

Unii absenteisti au sperat ca va cadea guvernul din cauza acestui esec.
Da, asta face parte din lipsa noastra de simt civic. Faptul ca guvernul tarii tale are un esec se va intoarce asupra ta. Ai un esec in negocieri, ai un esec in aderare, ai un esec in organizarea unui asemenea eveniment si se va intoarce si asupra ta. Acest sistem a ilustrat exact capacitatea noastra. Suntem buni numai in situatii de criza. N-avem insa planificare. Asta inseamna ce spune Comisia Europeana: lipsa de capacitate de implementare, de previziune. Si deficientele acestea de organizare se intorc impotriva partidului de guvernamant.

Mobilizarea a fost mai buna la sate. Cum comentati?
E mai usor sa mobilizezi in ziua referendumului in localitatile mici. Eu as spune ca a fost o mobilizare destul de buna si in mediul urban, pentru ca duminica dupa-masa mediul urban a venit la vot intr-o proportie mult mai mare decat venise pana atunci. Chiar si in Bucuresti. Chiar daca primarul Bucurestiului nici nu a fost in Bucuresti in ziua referendumului.

Asta spune ceva?
Spune ceva.

Partidele de opozitie au dat un sprijin cu jumatate de gura?
Asta-i evident. In afara de UDMR. Mai putin in Covasna. Dar in Harghita, in Maramures, in Cluj mobilizarea a fost foarte buna. Si Markó Béla a avut dreptate: fara maghiari nu trecea referendumul pentru Constitutie.

CRISTIAN PIRVULESCU
Confuzie intre marketingul comercial si cel politic

De ce era necesara revizuirea Constitutiei?
Nici un sistem politic democratic nu poate supravietui fara o relatie consensuala intre practicile politice si asteptarile populatiei. Departe de a fi un raport mecanic, democratia de tip consensual presupune influente reciproce intre clasa politica si societate. De aceea analiza culturii politice, a modului in care setul de valori dominant se relationeaza cu perceptia politicii, dar mai ales a tipului de cultura civica, sunt elemente care pot contribui la adaptarea deciziei politice la specificul comportamentului si atitudinilor politice caracteristice societatii romanesti. Orice decizie politica reformista ce se doreste, pe termen lung, eficienta, trebuie corelata cu tipul dominant de cultura politica nu in sensul subordonarii, ci pentru depasirea in cunostinta de cauza a crizelor de adaptare la noile forme de organizare. De aceea la un deceniu de la debutul sau (adoptarea Constitutiei in decembrie 1991) regimul politic romanesc, constatand disfunctionalitatile, se afla in fata procesului de reformarea a institutiilor politice.

Cat de importanta este Contitutia revizuita pentru integrarea in UE?
Desi avand timide antecedente inainte de alegerile din 2000, revizuirea Constitutiei a inceput in 2001 doar ca o negociere intre partidele politice, dezbaterea privind institutiile romanesti a fost preluata de societate. Plecand de la constatari legate de relatiile dintre institutii, modificarea constitutionala a provocat dezbateri privind viitorul institutiei Presedintelui, structura Camerelor si relatia Parlamentului cu Guvernul, sistemul electoral si dinamica partidelor politice, dar a folosit ca element de legitimare integrarea europeana.

Problema cea mai controversata pe care textul modificat al Constitutiei incearca sa o rezolve in legatura cu integrarea europeana se refera la transferul de suveranitate (articolul 1451). Astfel, aderarea la Uniunea Europeana devine, prin aprobarea prin referendum a modificarilor constitutionale, o atributie a parlamentului, in consecinta referendumul de aderare nemaifiind obligatoriu. Din aceasta perspectiva, ca proces de legitimare a limitatei, dar realei reforme constitutionale, aprobarea revizuirii prin referendum devenea o etapa in oferta politica a Romaniei pentru integrare. Doar unul din noile articole introduse in textul constitutional vizeaza aspecte legate de integrare, restul adaosurilor fiind continute in modificari ale articolelor existente si transpunand in general diferite directive comunitare cu caracter constitutional (asa cum este cazul dreptului de a alege si a fi ales acordat cetatenilor din UE pentru alegerile locale - articolul 16, aliniatul 4 sau posibilitatea europenilor de a dobandi proprietate privata asupra terenurilor - articolul 41, aliniatul 2).

Daca doar o zecime din noile articole introduse se refera la integrarea europeana si aderarea la NATO devine evident ca motivatiile revizuirii au fost cele legate de reforma institutionala, la acest capitol fiind consemnate si cele mai importante nerealizari (reforma Senatului ca forma de reprezentare a comunitatilor teritoriale, dizolvarea Parlamentului, relatia Parlament-Guvern sau Guvern - etc).

Cum apreciati campania de pregatire a referendumului?
Functionarea Forumului Constitutional ca modalitate de dezbatere a modificarilor constitutionale intre iunie si octombrie 20002 nu a reusit decat intr-o proportie limitata sa influenteze deciziile comisiei parlamentare create pentru a propune modificarea Constitutiei. Faptul ca 22 de propuneri prezentate in Raportul Forumului Constitutional au fost incluse in noul text are o semnificatie cantitativa si nu calitativa, cata vreme unele din propunerile importante nu au primit un raspuns coerent (unicameralismul sau votul uninominal). De aceea relatia partidelor cu alegatorii ar fi trebuit sa asigure informarea cetatenilor asupra semnificatiei revizuirilor. Preferand sa ramana inchise in cadrul limitativ al vietii parlamentare, partidele politice nu au facut decat sa adanceasca fractura care le despartea de societatea romaneasca. Dincolo de informatii nesistematizate, publicului larg nu i-au fost prezentate si mai ales motivate modificarile.

In aceste conditii, campania de popularizare a revizuirilor era sortita esecului. Preferinta pentru o forma preponderent comerciala a marketingului a produs, ca un efect pervers, reactia de respingere a cetatenilor care au intuit diferenta dintre bunurile de consum si bunurile politice. Confuzia regretabila dintre marketingul comercial si cel politic, absenta dezbaterii publice reale pana spre sfarsitul campaniei, abordarea superficiala a innoirilor constitutionale si prezentarea lor eronata (vezi ideea disparitiei serviciului militar obligatoriu iar nu, asa cum era cazul, eliminarea prevederilor constitutionale privind acest aspect) a confuzat publicul.

Ce semnificatie dati votului?
Menit sa legitimeze noua perspectiva constitutionala si sa refondeze regimul politic, referendumul a trezit mai degraba sentimentul de respingere. Fortarea participarii prin interpretarea dincolo de textul Legii referendumului a articolului 40 privind utilizarea urnelor speciale si promisiunea de foloase materiale incriminata la articolul 54 si pedepsita cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani au creat impresia unei fraude. Daca influenta reala a acestor practici asupra prezentei la vot nu poate fi evaluata, neexistand o cuantificare exacta a lor, impresia generala este a predominantei imixtiunilor nepermise si a voluntarismului autoritatilor locale.

Cel mai important efect pervers al referendumului este sentimentul ca legitimitatea procesului de modificare a Constitutiei a fost viciata. Chiar daca Curtea Constitutionala, in mod firesc, a validat rezultatele, aceasta perceptie va fi greu de schimbat si ar putea contribui la adancirea si mai mult a faliei ce desparte institutiile si politicienii de societatea romaneasca. Revizuirea Constitutiei este un moment refondator si de aceea nu ar trebui sa determine reactii de retinere datorita suspiciunilor de frauda. Legitimitatea nu este un proces pe care un Guvern sa il poata influenta prin mijloace formale. Ea nu se stabileste prin hotarari de validare, ci prin consensul liber dintre alesi si alegatori. Vicierea acestei relatii este semnul unei crize de legitimitate. Ori experienta referendumului invita la reflectie si obliga la actiune pentru a restabili relatia de comunicare dintre cetateni si alesii lor, fie ei locali sau nationali.

VASILE DÂNCU
Referendumul a fost validat, in ciuda criticilor si contestarilor. Cum va apreciati activitatea de comunicare?
Evident ca in structura atitudinii si comportamentului de vot nu comunicarea este cea mai importanta, ea poate doar sa-l aduca pe cetatean in fata problemei, sa stie despre eveniment si eventual sa inteleaga despre ce este vorba. Dupa asta cetateanul isi fundeaza decizia pe o serie de elemente subiective sau obiective ale propriei sale vieti. Inca nu am primit rezultatele ultimelor evaluari de impact comunicational. Dar fara a atrage atentia si a informa asupra evenimentului, comportamentul si decizia de vot nu ar fi fost posibile. Am reusit, asadar, asta inseamna ca nu voi fi tap ispasitor, dar nici n-o sa ma laude nimeni. Asta este soarta comunicatorului, el stie cel mai bine ca victoria are 1.000 de parinti iar infrangerea niciunul (de regula "niciunul" este cel care s-a ocupat de comunicare).

Dar au fost voci care au sustinut ca acest tip de campanie promovat de dvs. a enervat, a agasat prin insistenta, prin publicitate excesiva si agresiva? A fost ceea ce trebuie sa fie o campanie de comunicare, cel mai grav ar fi fost daca trecea neobservata. A fost timp scurt, bani putini si a trebuit sa ne folosim de toate mijloacele. Probabil a fost cea mai mare campanie care s-a realizat vreodata in Romania. Agentia MC Cann Erickson condusa de Bogdan Enoiu si Clubul Roman de Presa ne-au sprijinit pentru mobilizarea a peste 400 de publicatii centrale si locale, majoritatea cotidiene, pentru a putea explica principalele modificari si prevederi ale Constitutiei. Jumatate din milionul de euro a fost cheltuit pentru aceste canale si cred ca articolele si publicitatea din aceste publicatii au echilibrat foarte bine, in mixul comunicational, clipurile de televiziune si spoturile radio.

Ungurii au lucrat 4 luni, au cheltuit 10 milioane de euro pentru comunicare si au obtinut o prezenta la vot de 45%. Comunicarea de tip publicitate politica si marketingul politic vor fi niste constante pentru viitoarele campanii, de abia acum ne apropiem de normalitate. Toate viitoarele campanii de comunicare politica sau sociala vor arata asa de acum incolo, indiferent cine le va instrumenta. Cei care critica vehement modul lejer de comunicare se fac ca nu inteleg, se enerveaza datorita faptului ca sunt pe cealalta baricada politica sau chiar sunt conservatori - moralisti incurabili, adica oameni traitori intr-un trecut stilizat care le ofera tot confortul emotional si afectiv. In Occident aceasta dezbatere a avut loc acum 20 de ani, deci se pare ca din aceasta perspectiva decalajul nici nu este asa de mare. Lumea s-a saturat de politicieni care zbiara de la tribune improvizate, de analisti care te bat la cap cu cuvinte lungi si indelung cautate, de brosuri de 100 de pagini pe care nu le citeste nimeni. S-au implinit 50 de ani de cand publicitatea a invadat campaniile de comunicare politica, de cand clipurile publicitare pentru idei generoase sunt scurte, muzicale si penetrante iar personalitatile ne dau sfaturi din domenii diverse de competente. Traim intr-o societate a spectacolului, unde logica mediatizarii este cheia comunicarii publice.

Opozitia a criticat personalitatile alese pentru clipurile de televiziune, sau chiar proedeul in sine.
Nu toate personalitatile din opozitie au facut scandal. Campania "desantata" a fost un exercitiu impus, nu unul liber ales. In trei saptamani trebuia sa atingem niste indicatori de eficienta comunicationala caracteristici pentru campaniile de 90 de zile. Am folosit toate spatiile de televiziune pentru talk-show-uri si emisiuni informative privind Constitutia, dar nu puteam lasa la o parte nici spatiile de publicitate fara mesaje persuasive.

Clasa politica si societatea civila a avut la dispozitie un an si jumatate pentru a informa asupra Constitutiei, dar s-au facut foarte putine lucruri. Acum s-a asteptat ca noi sa facem o dezbatere publica, in trei saptamani. Cand politicienii au votat Legea referendumului nu s-au gandit sa faca termene mai mari pentru informare sau dezbatere publica. Toate referendumurile din Europa care au avut loc anul acesta au avut multe luni la dispozitie pentru comunicare, iar procentele de absenteism sunt mai mari sau comparabile...

Credeti asadar ca am avut de-a face cu un absenteism normal, nu cu unul masiv?
A fost un absenteism normal pentru Romania si pentru celelalte referendumuri care au avut loc in Europa in acest an. Exemple: Ungaria prezenta 45%, Slovacia 52%, Cehia 55%. Din nefericire toata lumea a vorbit dupa ureche despre absenteism, fara macar sa puna mana pe un articol, carte sau statistica privind participarea la vot. Sunt cel putin 4 tipuri de absenteism, arata studiile din tara noastra, si ma mir ca majoritatea analistilor vorbesc atat de simplist despre acest fenomen contemporan: absenteism social (de conditie sociala, al exclusilor); absenteism doctrinar (anarhistii, cei care resping sistemul politic); absenteism conjuctural (cei care voteaza intermitent, cei plecati din tara); absenteism de lupta (cei care au vrut sa penalizeze clasa politica, eventual cei convinsi de PRM).

Interpretand prezenta din prima zi, toata lumea a crezut ca referendumul nu va fi validat si au sarit cu explicatia: oamenii s-au saturat de guvernanti, nu mai vor sa auda de PSD, din cauza coruptiei oamenii nu vin la vot. Traian Basescu, cel mai temperamental politician, s-a grabit sa ceara demisia guvernului din prima zi de referendum. Opozitia a visat pentru o zi la o invalidare care sa zdruncine guvernul din temelii. Nu a reusit si atunci a dezlantuit un atac la adresa metodelor de organizare. Validandu-se referendumul, discursul s-a schimbat din mers: romanii care pana atunci erau rationali si cu atitudine politica clara, antiguvernamentala, au devenit o turma dusa la vot cu smecherii comunicationale sau pacaliti cu urna mobila. A fost o dovada ca politicienii nostri nu stiu sa trateze momentele importante, si mai ales ca nu pot trece dincolo de interesele politicianiste. Logica acestei critici continue si denigrari cotidiene, ca metode de competitie politica, este o mare tampenie si blocheaza modernizarea politica si mai ales elaborarea unor proiecte politice transpartinice. Se pare ca am intrat deja in febra campaniei electorale si nu mai este loc de ratiune sau minima obiectivitate. Usurinta cu care toata lumea vorbeste despre orice este o forma a balcanismului nostru politic.

S-a vorbit insa frecvent despre politizarea campaniei in favoarea PSD, ca o cauza a absenteismului. Nu vi se pare o critica justificata?
Nu am politizat campania. Strategia mea, semnalele publice si indicatiile de la teleconferinte au luat in calcul participarea opozitiei, ca parteneri politici. Am invitat la televiziuni personalitati politice din PD si PNL, au facut campanie si ei. Dar probabil ca PNL si PD nu au prea avut incredere in reusita si atunci au preferat sa nu fie foarte implicati. A fost un calcul gresit pe care l-a facut opozitia, un calcul care se bazeaza pe o evaluare gresita a calitatii electoratului din Romania. Ideea ca electoratul este o turma care alearga intr-o parte sau alta in functie de semnale luminoase sau acustice este gresita. Incercarea de a crea o miscare de pierdere a increderii electoratului in PSD, daca nu iese referendumul pe ideea ca sunt pe o panta descendenta, este o naivitate. Crearea unor valuri de antrenare de tip "bulgare de zapada" nu este un lucru atat de simplu de realizat.

CALIN ANASTASIU
Fara aceasta Constitutie, nu puteam merge mai departe spre Uniunea Europeana

Publicitatea s-a facut pentru votarea unei Constitutii europene. Schimbarile se refereau doar la coordonate europene?
Acest proces de rediscutare a Constitutiei, declansat in urma cu cativa ani la initiativa liberalilor, preluat de PSD dupa alegerile din 2000 este, fara indoiala, o initiativa a elitei politice. Un proiect care vine de sus. Opinia publica, electoratul nu fremata de dorinta sa schimbe Constitutia acum. Noi, sociologii, am vorbit despre aceasta discrepanta intre cele doua table de valori si nevoi. E ca un fir rosu care a trecut prin toate guvernarile, din '90 si pana acum. Noi, sociologii, am avut tendinta sa reclamam faptul ca guvernele nu au tinut seama de ceea ce vroia publicul. Nu e mai putin adevarat ca trebuie sa fii demagog ca sa crezi ca guvernele, politicienii guverneaza numai cu ochii la public, la populatie. Este aici un joc, un compromis intre anumite momente cand anumite prioritati ale publicului trec pe primul plan sau, dimpotriva, in alte momente anumite proiecte ale elitelor trebuie sustinute si urmate.

Nu e nimic rau in asta. Proiectul Uniunii Europene sau al Europei unite este si el un proiect al elitelor politice. Exista un eurobarometru care arata, la atatia ani de la demararea acestui proiect, interesul scazut al publicului fata de el. Sunt momente in care politicienii pot sa impuna un anumit proiect, cum a fost si in cazul nostru. Era nevoie de o noua Constitutie pentru a sterge zonele cenusii din vechea Constitutie din '91, pentru a deschide calea unor evolutii in perspectiva procesului de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana, barate de texte din vechea Constitutie. De pilda, regimul tranzactionarii pamantului.

De la anumite puncte de genul acesta pana la chestiuni formale sau articole mai generale, cum ar fi: garantarea proprietatii s.a.m.d., care tin de filozofia comunitatii europene. Noi, chiar daca am primi anul acesta statutul de economie functionala, chiar daca am incheia la anul toate cele 30 de dosare de negociat s.a.m.d., daca nu aveam textul acesta de Constitutie, nu puteam merge mai departe. Anul 2007 pentru eventuala noastra integrare ar fi disparut fara revizuirea aceasta. Nu va imaginati ca guvernul nu stia ca va trebui sa faca efortul de "a vinde aceasta marfa" electoratului. Stia foarte bine ca oamenii trebuie intai de toate sensibilizati si apoi convinsi sa participe la acest referendum pentru acest nou document fundamental. Au montat deci aceasta campanie mediatica.

E o cale normala?
Este, fara discutie.

S-a spus ca oamenii n-au venit la vot din cauza acestei campanii. Pentru ca a fost prea insistenta, prea publicitara.
Nu, n-as zice asta. De principiu, faptul ca s-a apelat la o campanie este absolut normal. Cand tarile Uniunii Europene au adoptat moneda unica, in fiecare din ele au fost campanii mediatice.

Dar la noi a fost un interval scurt: o luna, doar atat este prevazut de lege. Din 22 septembrie de cand a aparut in Monitorul Oficial pana in 19 octombrie nu este nici macar o luna. Senzatia mea este ca s-a pierdut un tempo; nu erau inca pregatiti pentru toata campania. De asta spun ca, parca, a existat o mica greseala de planificare. Trebuiau puse la punct din data de 23 septembrie strategia campaniei, planul de media, tot acest efort de planificare si organizare cu machete, cu clipuri s.a.m.d. Campania a plecat ceva mai tarziu, practic au fost numai 3 saptamani de campanie media: o intarziere de care guvernul este oarecum vinovat.

Cred ca a fost cea mai mare campanie mediatica pe care am vazut-o in Romania. Ca orice campanie de genul acesta a avut doua etaje. A fost o componenta de convingere a oamenilor. In zona asta se inscriu, de pilda, interventiile unor personalitati cu priza la public. Solutiile de transmitere a componentei de persuasiune apeleaza la personalitati fata de care publicul are simpatie, este apropiat s.a.m.d., fotbalisti...

S-au facut reprosuri ca personalitatile opozitiei n-au fost implicate pana in ultimul moment, ca in loc de fostul presedinte s-a apelat la Andreea Marin.
Aici era nevoie de persoane fara valente politice. A fost una din ingredientele retetei, sa aduci oameni neutri si cat mai populari. A doua componenta sau a doua dimensiune a campaniei a fost cea de informare unde s-au transmis cat s-a putut, cum s-au facut modificari in punctele principale, noile paragrafe de lege s.a.m.d.

N-ar fi trebuit si parlamentarii sa faca acest lucru in localitatile care i-au ales?
Fara discutie. Nu stim exact ce-au facut. Formal s-au dat directive de catre toate partidele, in special de catre partidul de guvernamant, care are o armata de parlamentari, sa mearga la circumscriptii. Si mai mult decat atat, domnii deputati s-au prevalat de asta si in ultimele zile cele doua Camere erau goale.

Dar au fost destui oamenii care n-au stiut cand si cum trebuiau sa voteze.
Asta-i adevarat. Este un lucru foarte ciudat asupra caruia nici eu nu sunt foarte lamurit in legatura cu ceea ce se intampla intr-o epoca a comunicarii de masa precum cea in care traim noi. Aparent este foarte usor sa comunici: sunt canalele de televiziune, mediile de informare in masa, presa, ai posibilitatea sa redactezi un mesaj si sa-l transmiti populatiei sub forma unui bombardament masiv informational, asa cum a fost si in aceasta campanie. Cu toate astea, s-a vazut ca segmente mari de populatie nu asimileaza sau nu primesc aceste mesaje. Sau mesajul nu ajunge, oamenii nu ajung sa citeasca clipul de televiziune in care s-a spus, s-a lamurit un paragraf din Constitutie referitor la faptul, de exemplu, ca nu mai poti sa fii arestat de un procuror, ci de un judecator. (Din punctul meu de vedere, acesta este probabil cel mai important punct din Constitutie.) Nu ajunge sa-l citeasca, desi a fost dat o data sau de doua ori, pentru ca lumea nu sta in fiecare zi sa se uite la televizor. Este un paradox al zilelor noastre. Timpul fiind scurt, senzatia a fost, la sfarsitul campaniei, ca lumea nu era informata. In afara celor doua-trei puncte: proprietatea, armata, in constiinta publica nu a ramas mare lucru, desi au aparut pe ecran texte cu paragrafele noi. Din perspectiva asta, poate ca d-l Vasile Dancu va spune ca a fost o campanie de succes: "Eu mi-am facut treaba". Nu trebuie neglijat nici lucrul acesta. Putea sa fie foarte rau, Doamne fereste!. Foarte rau ar fi insemnat...

80% sa voteze contra.
Nu, nu s-a pus problema asta. Era clar ca cei care vin la vot voteaza pentru. Boicotul din partea anumitor segmente ale populatiei sau care raspundeau unor semnale politice ale fortelor respective a fost neparticiparea. Daca ramaneam la 34%, cat era duminica la ora 3, era tragic.

La rezultat este un lucru straniu. 55% din populatie a votat. Presedintii americani se aleg cu o participare la vot tot la nivelul acesta, ceea ce inseamna ca un presedinte american este ales de 27% din populatie, deci de o minoritate. Democratia are aceasta procedura a atribuirii unei guvernari pe baza sufragiului popular, a acestei proceduri care inseamna majoritatea. Dar daca majoritatea populatiei nu e interesata, ea nu participa in acest joc si, pana la urma, deciziile importante - alegerea unui presedinte, votarea unei Constitutii s.a.m.d. - apartin unei minoritati. In momentul cand un presedinte este ales cu 27% din toata populatia cu drept de vot, in momentul in care o Constitutie este votata cu aproximativ 90% din 55%, aceste acte fundamentale, validate, legitimate prin sufragiul popular sunt de fapt hotararile unor minoritati. Atunci ceea ce traim noi este nu o democratie, ci o minocratie a sufragiului. Glisam, in general, de la democratia, care inseamna acest sufragiu majoritar, spre un sufragiu minoritar.

N-a fost ceva mai special la noi de data asta? Cei de acolo se duc fiindca se simt protejati, aici... Aici nu s-au dus ca sa cada guvernul.
Unii nu s-au dus din motivul asta, unii nu s-au din dezinteres - nu era problema lor - si asa mai departe, au fost mai multe motivatii. Cine stie ce s-a intamplat in ziua respectiva? In momentul de fata, cu datele actuale pe care le avem, Constitutia Romaniei este votata cam de 49% din toata populatia cu drept de vot a Romaniei. In termeni strict aritmetici, o minoritate din populatie a votat. Un exemplu si mai flagrant, pe cifrele actuale populatia urbana a Romaniei, care reprezinta 10 milioane, nu a votat Constitutia decat in procent de 30 si ceva la suta. Sunt teme la care trebuie sa se gandeasca in special politicienii, pentru ca a fost meciul lor. Ei au chemat publicul sa asiste si sa participe la acest meci si a iesit ce a iesit.

Repet, nu e un procent catastrofal, Constitutia s-a votat, dar daca iei putin cifrele si faci analizele astea, sunt aspecte de natura sa trezeasca preocupari. Mi-e greu sa spun daca a fost o palma data guvernului. Nu stim exact cum a perceput populatia referendumul. In ultima instanta, au fost toate partidele, mai putin unul dintre ele, in spatele acestei initiative. Din punctul asta de vedere poti sa zici ca populatia este suparata pe toti politicienii, nu numai pe cei de la guvernare. Ramane aceasta problema pe care nu pot sa nu o amintesc, a evolutiei participarii la urne si a saltului din ultimele 3-4 ore. Importante au fost aceste ultime 3-4 ore, cand au mai aparut aproape 4 milioane de voturi. Noi, care am urmarit scrutinurile anterioare, la alegerile generale s.a.m.d., stim ca populatia urbana, mai ales din orasele mari voteaza in proportie destul de mare la orele 4-5-6, inainte de inchiderea urnelor. Dar acum a fost un salt destul de mare care pentru unii pune semne de intrebare.

DUMITRU SANDU
Absenteismul - neincredere in aplicarea legii

Era previzibil rezultatul referendumului?
Daca mi-ati fi adresat aceasta intrebare inainte de referendum, la modul "care va fi rezultatul prezentei la urne?", as fi ezitat sa raspund. Sondajele lunilor septembrie-octombrie nu au acordat un spatiu deosebit referendumului. Sau, cand au facut-o, termenii alesi pentru analiza nu au fost, intotdeauna, cei mai fericiti. In spatiul mediatic s-au vazut mai mult politicienii si analistii decat votantii potentiali ai Constitutiei. Era greu sa spui cat de eficiente vor fi diferitele interventii publicitare, ce impact vor avea mesajele politicienilor in tot acest proces. Acum insa, privind din prezent spre trecut, semnificatia sociala a votului pare sa fie mai clara.

Stim inclusiv cine si de ce nu a participat la vot, cine si de ce a votat dar nu a fost de acord cu noul proiect de Constitutie?
Nu tocmai, dar ne putem apropia semnificativ de raspuns. A fost ratata sansa unei inregistrari directe printr-un sondaj reprezentativ national, pe numar foarte mare de votanti, la iesire de la urne. Probabil ca observari prin sondaje locale au existat. Ele nu pot inlocui insa masurarea directa, pe total tara, realizata imediat dupa votare. In dezbaterea de dupa referendum, discutia a mers in special pe aspecte legate de nivelul participarii la vot. Desigur, aspectul este important. Pentru a ne lamuri insa asupra semnificatiei sociale a votului din 18-19 octombrie este necesar sa privim mai atent si la un alt aspect referitor la structura votului. Deocamdata este cunoscuta in mai mare masura structura teritoriala - populatia din orase si din zonele cu grad ridicat de urbanizare a fost mai reticenta in exprimarea votului decat populatia de la sate sau din regiunile cu grad redus de urbanizare. Acestea sunt fapte sociale si se cer a fi explicate. Este putin probabil ca ele sa fie intamplatoare. In plus, opinii de genul "orasenii au o mai slaba constiinta civica" vin mai mult din zona speculatiei decat a cunoasterii empirice.

Cifrele referitoare la structura teritoriala a votului pentru referendum cred ca pot fi intelese prin prisma unor date anterioare referitoare la dominante de perceptie a spatiului public de catre populatia tarii. Explicatia majora pentru modul in care a fost votata Constitutia rezida, foarte probabil, in raportarea populatiei la partidele politice. Greu de gasit in Romania acestor vremuri o institutie care sa fie atat de mult respinsa de populatie precum partidele politice (peste 40% dintre persoanele intervievate intr-un recent sondaj IPP-Gallup declarau ca nu au incredere in partidele politice). Institutii intens criticate de populatie, precum Parlamentul sau guvernul, stau mai bine sub aspectul scorului de incredere acordat de populatie comparativ cu partidele politice.

De unde rezulta ca aceasta neincredere s-a reflectat in absenteismul la referendum?
Din simplul fapt ca structura teritoriala a neincrederii in partidele politice este puternic concordanta cu cea a absenteismului la referendum. Neincrederea in partidele politice este, ca si absenteismul, mult mai mare in urban decat in rural si in judetele cu grad de urbanizare ridicat comparativ cu cele care au o pondere de populatie urbana redusa. Nu exista nici un alt parametru de stare subiectiva atat de concordant cu distributia absenteismului precum este neincrederea in partidele politice. Afirmatia este bazata pe date de sondaj anterioare referendumului. Desigur, exista un grad de incertitudine in formularea de mai sus. Deocamdata insa, pana la punerea in circuit a unor noi date de sondaj post-referendum, explicatia propusa imi pare a avea cea mai puternica sustinere din partea datelor. Daca rationamentul anterior, care pare sa fie consistent teoretic si intemeiat empiric, se ia ca punct de sprijin, atunci putem spune mult mai mult despre semnificatia sociala a participarii sau neparticiparii la referendum.

Ansamblul datelor sociale disponibile indica un fenomen de intensa controversa sociala in legatura cu starea institutiilor tarii. Ceea ce absenteistii la referendum par sa transmita prin comportamentul lor este, in primul rand, perceptia intensa a unei stari sociale de anomie. Foarte probabil absenteistii fac parte din categoria larga a celor care sustin, precum in sondajul la care m-am referit mai devreme, ca in societatea romaneasca actuala "nu conteaza ca exista legi" sau ca "vinovatii scapa nepedepsiti" sau ca "tribunalele nu mai fac dreptate oamenilor". In plus ar fi de mentionat ca sansa de a adopta un comportament de tip absenteist a fost mai mare pentru cei care percep ca drumul lor economic este descendent. In alt registru explicativ, religiozitatea pare sa fi fost unul dintre factorii de favorizare a participarii la votul pentru referendum.

Din cele spuse anterior rezulta ca absenteismul nu este o boala care decurge din saracie sau ideologii radicale. Cei care nu au participat la votul din 18-19 octombrie nu par sa fie nici mai saraci, nici mai radicali decat cei care au votat. Desigur, asupra profilului lor de constiinta civica se poate discuta. Pana la producerea datelor de sondaj adecvate acestui scop ma limitez la a mentiona ca semnificatia sociala a neparticiparii la votul consacrat modificarii Constitutiei este inca de elucidat. Inainte de a pune etichete este important sa fie intelese semnalele pe care populatia le transmite prin comportamentele ei in momente de alegere publica precum cel la care am asistat recent.

Intr-o perspectiva mai larga as mentiona ca acest gen de critica sociala sau de critica institutionala prin neacordarea de incredere si prin refuzul participarii la vot este, foarte probabil, o tendinta puternica, de durata. Ea se manifesta nu numai in tari precum Romania, dar si in contextul unor democratii consolidate, de traditie. In cazul noilor democratii, retragerea increderii in partidele politice poate avea consecinte mult mai grave decat in contextele in care institutiile majore ale statului sunt bine consolidate prin practicarea procedurilor democratice.

Spune referendumul pentru Constitutie ceva despre viitoarele alegeri din 2004?
La prima vedere, nu. Nu pentru ca acolo vor fi implicate nu atat optiuni pentru principii abstracte precum in cazul Constitutiei, cat identificari cu partide sau, mai ales, cu personalitati politice. Plus interese, plus ideologii sociale difuze, plus inertii ale unor alegeri din trecut. La o privire mai atenta cred ca pot fi identificate insa unele elemente "de azi" semnificative pentru optiunile electorale "de maine". Am in vedere semnificatia perceptiei de stari anomice in societate ca determinant al comportamentului politic. Aceasta perceptie si gestionare a ei prin campanii electorale va conta, se pare, mai mult decat diferitele ideologii de partid. Starea subiectiva actuala a populatiei tarii indica o accentuata preocupare pentru mersul legilor si al institutiilor. Este o preocupare care desi include tematica referitoare la coruptie o depaseste prin amploare. Modul in care i se va raspunde in act sau in campanie mediatica va avea un impact major asupra optiunilor electorale.

Ancheta realizata de Gabriela Adamesteanu

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22