PSD controleaza Iasiul

Turul doi al alegerilor locale din judetul Iasi a con­fir­mat echilibrul de forte dintre cele trei mari partide politice romanesti. In urmatorii patru ani, iesenii vor fi guvernati de trei partide: PNL, PSD, PD-L. Dintre cele 27 de locuri de consilieri locali, 12 au fost castigate de PD-L, 11 de PSD si 4 de PNL. Pentru prima data, dupa multi ani, lip­sesc din Consiliul Local al Municipiului Iasi repre­zen­tan­tii PRM, PC si independentii. Primar a fost ales, in turul al doilea, Gheorghe Nichita, PSD, care-si succede siesi.

Acelasi lucru s-a petrecut si la Consiliul Judetean, cu men­tiunea ca aici prima pozitie o detine PSD, indis­cu­ta­bil, prima forta politica a judetului. Din cele 37 de man­da­te de consilieri judeteni, PSD a castigat 14. La aceasta zestre trebuie sa se adauge pozitia devenita cheie de presedinte al CJ, care a fost castigata de veteranul Con­stan­tin Simirad. Urmeaza, pe locul doi ca pondere, PD-L cu 13 consilieri si PNL cu 10 alesi.

Este drept ca acest echilibru poate fi inselator. De alt­fel, PD-L pare sa fi fost perdantul de serviciu al acestor ale­geri, daca ne gandim ca n-a castigat nicio pozitie im­portanta in judet (presedintia Consiliului Judetean sau func­tiile de primar intr-unul din orasele mai importante ale judetului), dar mai ales daca ne raportam la astep­ta­ri­le induse de rezultatele alegerilor europene, ca si ale unei parti a publicului. De fapt, problema PD-L pare a fi ace­ea ca marja sa de manevra politica este redusa, po­si­bilitatile sale de alianta fiind diminuate de faptul ca nu de­tine niciun fel de pozitie executiva de prim plan. Intr-un fel putin ironic, PD-L se consacra ca partid de opozitie, in ciuda pozitiei sale in sondaje.

Poate insa ca evenimentul cel mai important al aces­tor alegeri s-a consumat la Pascani, acolo unde un can­di­dat independent a obtinut in jur de 14% din sufragii, un scor remarcabil intr-un oras in care PSD a controlat ora­sul aproape dintotdeauna. Foarte probabil, voturile aces­tuia au asigurat victoria in turul doi a candidatului PNL, Gheorghe Craciunescu, care aduce schimbarea in acest oras dupa mai bine de 30 de ani.

De fapt, pe langa calitatea execrabila a dezbaterii pu­blice din aceasta campanie, calitatea ofertei electorale a fost probabil la unul dintre cele mai scazute nivele post­de­cembriste. A lipsit mai ales candidatul-surpriza, un outsider care sa lase impresia ca sistemul este viu si ca jo­curile nu sunt facute in culise. De altfel, a lipsit aproa­pe complet campania negativa, un semn ca blatul suge­rat de d-l Basescu nu era chiar o metafora. Singurele mo­mente care au mai inviorat atmosfera au fost acuzele can­didatului PD-L la CJ, Dan Carlan, la adresa adver­sa­ri­lor sai, ca ar fi fost informatori, si caricaturile PSD la adre­sa lui Dumitru Oprea, candidatul PD-L la primaria Ia­siului.

Acest lucru a fost evident la Iasi, acolo unde primarul in exercitiu, Gh. Nichita, pornea cu un handicap ce pu­tea fi insurmontabil, in conditiile unei competitii electo­ra­le veritabile. Cu o gestiune la limita de avarie a orasului, fara niciun obiectiv semnificativ atins, fara niciun proiect de anvergura in plan, dar cu numeroase afaceri in aten­tia DNA la activ, Gheorghe Nichita n-a avut un contra­can­didat capabil sa-l puna cu adevarat in dificultate.

Candidatul PD-L, Dumitru Oprea, a parut initial ca este omul care trebuie, iar in ciuda unei campanii medio­cre, rezultatul din turul I, cand candidatul PD-L obtinuse 38% dintre voturi, oarecum contra sondajelor, ii confirma aceasta postura. S-a dovedit insa ca fusese o iluzie. In turul al doilea, candidatul PSD a obtinut cu peste 8.000 de voturi mai mult. Gh. Nichita, un tehnocrat convertit la postcomunismul mafiotic ambiant, a pierdut voturi masiv, in raport cu alegerile de acum patru ani, dar nu su­ficient. Electoratul sau provenind din cartierele popu­lare si dintre suporterii echipei de fotbal a orasului a fost mai disciplinat. Este victoria sa personala si mai putin a PSD. Nici Mircea Geoana, nici Ion Iliescu n-au trecut pe la Iasi in aceste zile.

La acest rezultat a contribuit probabil decisiv inca­pa­ci­tatea lui Dumitru Oprea de a-si mobiliza electorii. Este evident ca acesta n-a reusit sa se afirme drept can­di­da­tul credibil al schimbarii. Dumitru Oprea n-a fost capabil mai ales sa demonstreze ca este fundamental diferit de contracandidatul sau. Refuzul sau sistematic de a-si face publica averea pe cand era rector al Universitatii "A.I. Cuza", clientelismul si comportamentul, uneori abu­ziv, in cele doua mandate de rector, i-au fost fatale.